„Uneori, prima datorie a oamenilor inteligenţi este să reafirme ceea ce este evident.“
- George Orwell
Principala prejudecată împotriva acceptării teoriei evoluţiei este acel sentiment de infatuare care îi face pe oameni să se simtă ofensaţi la gîndul că ei ar putea avea ceva în comun cu nişte creaturi din regnul animal. Este o obiecţie falsă şi irelevantă, fiindcă omul nu doar că a evoluat dintr-o maimuţă, ci el este încă o maimuţă. Asta n-o spune Darwin sau evoluţia, ci este un fapt al biologiei. Omul este un animal prin definiţie; e un mamifer fiindcă are sînge cald şi naşte urmaşi vii, pe care îi hrăneşte cu lapte. Cel care a recunoscut prima dată că oamenii sînt primate a fost Carl Linnaeus, un cercetător creaţionist care a trăit în secolul al XVIII-lea.
Francisco Ayala, autorul cărţii Darul lui Darwin către ştiinţă şi religie, afirmă că evoluţia e „mai consistentă decît creaţionismul şi credinţa într-un zeu personal. Dacă Dumnezeu a creat organismele, atunci trebuie să dea socoteală pentru extrem de multe eşecuri“.
De exemplu, 20% din sarcini se sfîrşesc prin avorturi spontane. Dacă asta e o anatomie inspirată de divinitate, atunci, spune dr. Ayala, „Dumnezeu a provocat cele mai multe avorturi“. Sau să ne gîndim la sadismul paraziţilor care trăiesc devorîndu-şi gazdele, la obiceiurile sexuale ale insectelor în care femelele îşi consumă masculul sau la musca Dermatobia Hominis, al cărei ciclu reproductiv include etapa în care ouăle sînt depuse în ţesuturile oamenilor vii, iar larvele cresc la dimensiuni de aproape 2 cm.
Pana si astronomul Vaticanului, fratele Guy Consolmagno, a descris creaţionismul ca fiind „un soi de păgînism“, fiindcă reaminteşte de vremurile cînd oamenii venerau „zeii naturii“, pe care îi considerau responsabili de fenomenele naturale.
- George Orwell
Principala prejudecată împotriva acceptării teoriei evoluţiei este acel sentiment de infatuare care îi face pe oameni să se simtă ofensaţi la gîndul că ei ar putea avea ceva în comun cu nişte creaturi din regnul animal. Este o obiecţie falsă şi irelevantă, fiindcă omul nu doar că a evoluat dintr-o maimuţă, ci el este încă o maimuţă. Asta n-o spune Darwin sau evoluţia, ci este un fapt al biologiei. Omul este un animal prin definiţie; e un mamifer fiindcă are sînge cald şi naşte urmaşi vii, pe care îi hrăneşte cu lapte. Cel care a recunoscut prima dată că oamenii sînt primate a fost Carl Linnaeus, un cercetător creaţionist care a trăit în secolul al XVIII-lea.
Francisco Ayala, autorul cărţii Darul lui Darwin către ştiinţă şi religie, afirmă că evoluţia e „mai consistentă decît creaţionismul şi credinţa într-un zeu personal. Dacă Dumnezeu a creat organismele, atunci trebuie să dea socoteală pentru extrem de multe eşecuri“.
De exemplu, 20% din sarcini se sfîrşesc prin avorturi spontane. Dacă asta e o anatomie inspirată de divinitate, atunci, spune dr. Ayala, „Dumnezeu a provocat cele mai multe avorturi“. Sau să ne gîndim la sadismul paraziţilor care trăiesc devorîndu-şi gazdele, la obiceiurile sexuale ale insectelor în care femelele îşi consumă masculul sau la musca Dermatobia Hominis, al cărei ciclu reproductiv include etapa în care ouăle sînt depuse în ţesuturile oamenilor vii, iar larvele cresc la dimensiuni de aproape 2 cm.
Pana si astronomul Vaticanului, fratele Guy Consolmagno, a descris creaţionismul ca fiind „un soi de păgînism“, fiindcă reaminteşte de vremurile cînd oamenii venerau „zeii naturii“, pe care îi considerau responsabili de fenomenele naturale.
Comentarii
1.Dacă eu definesc o categorie, nu înseamnă că tot ce am inclus în categorie are origine comună, ci doar corespunde factorilor aleşi de mine.
Dacă eu declar că toate fiinţele vii care nasc pui vii, îşi hrănesc puii cu lapte şi au sânge cald sunt mamifere, atunci aşa sunt încadrate de către toţi cei care acceptă această definiţie.
Asta nu dovedeşte însă absolut nimic despre gradul de înrudire al elementelor mulţimii create prin definiţia mea. Dovedeşte doar că au în comun acele caracteristici alese de mine. E o mare diferenţă logică între cele două lucruri.
2.Nu "recunoşti" un fapt nedovedit, ci "îl admiţi" (prin credinţă!). Încadrarea omului la primate de către Linnaeus s-a făcut pe principii care n-ar fi acceptate astăzi decât în romanele fantasy. În cel mai bun caz putem spune că a fost o presupunere, dovedită sau nu mai târziu ca adevărată. Exprimarea "a recunoscut" nu este ştiinţifică ci manipulatorie.
3. Ayala nu îşi argumentează ştiinţific afirmaţiile, care se constituie într-un sistem filosofic-religios ("cred că nu există Dumnezeu") iar nu într-unul ştiinţific ("iată dovada ştiinţifică că nu există Dumnezeu").
4. Afirmaţia lui Ayala că "Dacă Dumnezeu a creat organismele, atunci trebuie să dea socoteală pentru extrem de multe eşecuri" dovedeşte o totală lipsă de logică. Dacă Dumnezeu există, degeaba îi ceri socoteală. Mai mult, dacă Dumnezeu există şi eşti om logic, n-ai cum să-i ceri socoteală, pentru că n-ai cum să-i înţelegi socotelile. Dacă admitem, precum Ayala, ideea unui "zeu personal creator", atunci acesta nu a creat numai viaţa, ci tot ceea ce există. Ori niciun om nu are capacitatea de a memora măcar tot ceea ce există, cu atât mai mult de a prelucra aceste date. Mai mult, un om nu este în stare nici măcar clipele din propria viaţă să le memoreze, cu atât mai puţin să le analizeze coerent - şi nu dispune de timpul fizic pentru a face aceasta, chiar dacă ar avea o asemenea capacitate.
Dintr-o dată, premizele lui Ayala sunt total greşite şi neştiinţifice, aparţinând strict zonei speculaţiilor filozofice.
Întâi, după ce sistem sunt avorturile eşecuri?
După evoluţionism, avorturile spontane sau provocate sunt toate foarte bune, pentru că elimină indivizii neadaptaţi. Fie că e vorba de părinţi, fie că e vorba de copii. Astfel rămâne loc, desigur, pentru indivizii adaptaţi - ceea ce e perfect din punct de vedere evoluţionist.
Acest lucru se potriveşte perfect şi cu creaţionismul teist, şi cu alte sisteme religioase creaţioniste.
Deci aprecierea avorturilor ca eşecuri depinde în întregime de sistemul de valori, ceea ce Ayala ignoră de asmenea în întregime.
Al doilea, Ayala trebuia să dovedească în vreun fel legătura directă între proiectul iniţial anatomic propus de Dumnezeu(l a Cărui existenţă o presupune) şi avortul spontan. Pentru că, dacă vorbim despre o lume care s-a despărţit de voia lui Dumnezeu şi s-a supus răului (aşa cum este ea descrisă în foarte multe sisteme religioase) atunci vina avorturilor spontane se găseşte în viaţa păcătoasă a omului şi în supunerea lui faţă de Diavol, ori chiar în lucrarea acestuia din urmă (după sistem).
Altfel spus, discuţia lui Ayala asupra avortului spontan este o tentativă ratată de filozofie anti-Dumnezeu. Spun ratată pentru că îi lipseşte logica - o logică într-adevăr coerentă - fără de care niciun sistem filozofic nu înseamnă nimic.
6. La fel de puerile sunt şi celelalte "argumente" ale lui Ayala. Prezentând lucruri pe care le declară rele - în baza cărui sistem de valori? în niciun caz cel evoluţionist! - el caută să stârnească la cititori/ascultători un răspuns emoţional favorabil ideilor lui. Chiar dacă îi convinge pe unii - şi Martorii lui Iehova sunt convingători pentru unii! - asta nu înseamnă că ceea ce spune are vreo valoare ştiinţifică.
7. Evident, tot neştiinţifică este şi afirmaţia lui Guy Consolmagno. Faptul că lui creaţionismul îi aminteşte de ceva nu are nicio valoare în analiza ştiinţifică a creaţionismului. Afirmaţia nu este doar stupidă, ci cu totul ruşinoasă şi pentru autorul articolului, care include asemenea vorbe patetice şi subiective într-o argumentaţie ce s-ar dori sub semnul raţiunii şi ştiinţei.
5. Ayala defineşte avorturile spontane ca eşecuri reproşabile Divinităţii dacă aceasta ar exista. Incredibil de stupid!
Întâi, după ce sistem sunt avorturile eşecuri?
După evoluţionism, avorturile spontane sau provocate sunt toate foarte bune, pentru că elimină indivizii neadaptaţi. Fie că e vorba de părinţi, fie că e vorba de copii. Astfel rămâne loc, desigur, pentru indivizii adaptaţi - ceea ce e perfect din punct de vedere evoluţionist.
Acest lucru se potriveşte perfect şi cu creaţionismul teist, şi cu alte sisteme religioase creaţioniste.
Deci aprecierea avorturilor ca eşecuri depinde în întregime de sistemul de valori, ceea ce Ayala ignoră de asmenea în întregime.
Al doilea, Ayala trebuia să dovedească în vreun fel legătura directă între proiectul iniţial anatomic propus de Dumnezeu(l a Cărui existenţă o presupune) şi avortul spontan. Pentru că, dacă vorbim despre o lume care s-a despărţit de voia lui Dumnezeu şi s-a supus răului (aşa cum este ea descrisă în foarte multe sisteme religioase) atunci vina avorturilor spontane se găseşte în viaţa păcătoasă a omului şi în supunerea lui faţă de Diavol, ori chiar în lucrarea acestuia din urmă (după sistem).
Altfel spus, discuţia lui Ayala asupra avortului spontan este o tentativă ratată de filozofie anti-Dumnezeu. Spun ratată pentru că îi lipseşte logica - o logică într-adevăr coerentă - fără de care niciun sistem filozofic nu înseamnă nimic.
7. Evident, tot neştiinţifică este şi afirmaţia lui Guy Consolmagno. Faptul că lui creaţionismul îi aminteşte de ceva nu are nicio valoare în analiza ştiinţifică a creaţionismului. Afirmaţia nu este doar stupidă, ci cu totul ruşinoasă şi pentru autorul articolului, care include asemenea vorbe patetice şi subiective într-o argumentaţie ce s-ar dori sub semnul raţiunii şi ştiinţei.
As avea doar cateva observatii:
1. Acuzi articolul de irationalitate pa cand tu singur si nesilit de nimeni "admiti!" existenta unui concept (Dumnezeu) printr-o metoda irationala (credinta).
2. MAMIFER, mamifere, s.n. (La pl.) Clasă de vertebrate superioare care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii si îi hrănesc cu laptele lor; (si la sg.) animal din această clasă. ◊ (Adjectival) Animal mamifer. - Din fr. mammif`ere.
Sursă: DEX
Asadar nu vad unde a gresit Linnaeus.
3-4. Ayala e foarte coerent in tot ceea ce spune. Dumnezeu, fiinta perfecta poate crea un organism imperfect, omul, care sa aiba o atat de mare (statistic vorbind) rata a esecurilor la nastere? Daca da, atunci de ce ii spui Dumnezeu?
Nu Ayala trebuie sa demonstreze inexistenta lui Dumnezeu. TU, care a firmi ca exista trebuie sa faci demonstratia. Se cheama Burden of Proof.
5. Includerea in articolul prezent a afirmatiei astonomului-sef al Vaticanului, o inalta fata bisericeasca a catolicismului nu are cum sa imi starneasca vreun sentiment de jena. Fac pariu ca omul stie mai multe despre Univers si aparitia vietii decat noi doi la un loc.
6. Daca contrazici toata aceasta viziune, trebuie sa vii cu ceva mai bun in loc. Sa inteleg ca lumea are vreo 6000 de ani si ca fosilele animalelor disparute in urma cu zeci si sute de milioane sunt puse de Dumnezeu ori de Diavol in pamant ca sa iti testeze credinta. FOARTE stiintific. :)
1. Tu spui:
"Esti incoerent in prea multe afirmatii si nu are rost sa incep o disputa cu tine".
Dupa care o incepi!!
(Sigur, spui tu "cateva observatii", doar ca acestea sunt, evident, disputa. Vezi in DEX daca nu ma crezi.)
2. Tu spui:
"Acuzi articolul de irationalitate pa cand tu singur si nesilit de nimeni "admiti!" existenta unui concept (Dumnezeu) printr-o metoda irationala (credinta)".
Doar ca eu nu am spus nicaieri ca as crede in Dumnezeu!!
Poate sunt ateu si pur si simplu mi se pare stupida "argumentatia" lui Ayala.
Poate cred in 33 milioane de zeitati, fiind hindus.
Poate nu ma intereseaza existenta sau non-existenta lui Dumnezeu, fiind agnostic sau budist.
Poate cred intr-un Dumnezeu a carui existenta poate fi demonstrata rational, chiar daca tu nu stii cum.
Sau poate cred orbeste, asa cum ai presupus.
Poate!
Sigur aici este doar ca vorbesti de ce nu stii. Extrem de rational!
3. Dai definitia din DEX si spui "nu vad unde a gresit Linnaeus".
Pai cat ai gandit inainte sa cauti sa vezi unde a gresit Linnaeus? Am spus eu ca a gresit? Nici vorba! Nici n-a fost vorba despre asta! Eu am vorbit despre diferenta intre "categorisirea" pe caracteristici comune formale si "categorisirea" pe baza de origine comuna. Doua lucruri, desigur, total diferite. Jalnic este ca nici macar nu te-ai prins care era subiectul...
Practic ai repetat ceea ce spuneam si eu - e o definitie, nu o dovada. Deci nu este vorba de o recunoastere a originii comune, ci a organizarii sistemice comune.
(De pilda, daca spunem ca si Nepalul si Anglia sunt monarhii, nu inseamna ca se trag unul dintr-altul, nici ca englezii sunt nepalezi sau invers. Te-ai prins?)
5. Tu spui: "Dumnezeu, fiinta perfecta poate crea un organism imperfect, omul, care sa aiba o atat de mare (statistic vorbind) rata a esecurilor la nastere?"
De ce nu?
Ce anume l-ar impiedica?
Nu intelegi ideea, nu?
Pai tocmai asta e prostia lui Ayala, careia ii cazi si tu victima:
Nu poti pretinde sa demonstrezi ca Dumnezeu nu exista pornind de la caracteristicile pe care le are... Dumnezeu!
E absurd! Inseamna ca deja i-ai recunoscut existenta!
Doar atunci poti sa vorbesti de ce poate sau nu poate sa faca (daca nu cumva Il crezi atotputernic, ceea ce e alta discutie).
Iar a vorbi la general despre "Dumnezeul religiilor" sau "religiilor", cum fac unii, dandu-i caracteristici universal valabile, e fie impostura, fie incultura. Caci fiecare religie are viziunea ei despre ceea ce se numeste, generic, Divinitate. Deosebirile sunt atat de mari, incat intre religii precum Islamul si Hinduismul, de pilda, nu este niciun punct real comun (in intelegerea Divinitatii, nota bene!).
Deci nu poti vorbi despre "Dumnezeul religiei" sau "religiilor", ci doar al religiei cutare, specificata clar.
Ayala nu porneste de la nicio religie in sine, deci fie vorbeste despre un Dumnezeu imaginat de el, fie chiar crede ca exista Dumnezeu dar vrea sa nu il recunoasca. Oricum, tot absurd este acest punct de pornire.
6. Tu spui: "Dumnezeu, fiinta perfecta poate crea un organism imperfect, omul, care sa aiba o atat de mare (statistic vorbind) rata a esecurilor la nastere? Daca da, atunci de ce ii spui Dumnezeu?"
De aia!
Hai sa argumentam ce credem noi ca ar trebui sa faca Dumnezeu, si daca nu face ca noi inseamna ca nu exista!
Total "rational" si "stiintific"!
Dar daca intr-adevar vrei un raspuns la prima intrebare, trebuie sa-ti alegi si religia pe care vrei s-o chestionezi.
In Hinduism aceste avorturi tin de karma si alte aspecte ale transformarii sufletelor prin reincarnare.
In Budism tin de legea suferintei, nascuta din dorinta, pasiune si lacomie.
In Ortodoxie tin de pacatele care distrug tot mai mult atat omul cat si lumea, pe masura ce se acumuleaza.
In Shamanismul african, de exemplu, explicatiile sunt multe: vrajile facute de un dusman, capriciile unor duhuri rele, anumite pacate etc.
Deci, cand luandu-te dupa (i)logica lui Ayala ai pus intrebarea, la Dumnezeul carei religii te-ai referit?
Ca daca vorbeai de Dumnezeul lui Ayala, chiar nu-i stiu definitia.
Dar nu eu am spus ca ar exista Dumnezeu, ci Ayala si cu tine ati spus ca nu ar exista!
E un adevar mai mult decat evident
Tu spui ca Dumnezeu nu exista, Ayala spune ca Dumnezeu nu exista, dar nu demonstrati acest lucru prin nimic! Repet, eu n-am spus nicaieri daca am vreo credinta sau nu, daca exista Dumnezeu sau nu. Deci iar crezi fara a cerceta. Daca ai fi cautat in textele mele sa vezi in ce cred eu ai fi vazut ca nu mi-am exprimat decat credinta in necesitatea gandirii, vorbirii si argumentatiei logice! Care lipsesc din articolul lui Ayala si din subreda apologie pe care ai incercat sa i-o incropesti, asa cum am demostrat indeajuns. Deci, de vreme ce tu stii ca Dumnezeu nu exista si proclami asta, te rog dovedeste-o! "Se cheama Burden of Proof"! ;)
8. Tu spui: "Fac pariu ca omul stie mai multe despre Univers si aparitia vietii decat noi doi la un loc".
Halal argument stiintific!
Bun, tin pariul! Dovedeste! "Se cheama Burden of Proof"!
Dar, oricum ar fi, ce legatura are competenta lui Guy Consolmagno cu afirmatia incoerenta citata in articol? Acolo este mentionat doar ca lui "ceva ii aminteste de altceva, deci n-are cum sa fie adevarat" (perfect ilogic!). De acest lucru m-am legat eu, nu de (in)competenta lui Consolmagno, care nu m-a interesat in context in niciun fel si e total irelevanta in argumentatie (sau tu esti din cei care cred ca exista vreun om care are totdeauna dreptate?).
9. Tu spui: "Daca contrazici toata aceasta viziune, trebuie sa vii cu ceva mai bun in loc".
Da' de ce?
Daca eu vad ca o argumentatie a detectivului X este gresita, inseamna ca trebuie sa gasesc criminalul in locul lui?
Nici vorba!
Nu-i treaba mea sa gasesc criminalul, dar nici sa accept orbeste oricine mi se baga sub nas.
"Teroristii au ucis oamenii in '89 si apoi s-au evaporat".
Cumperi asta?
Nu cred.
Cred ca vei fi de acord ca este o minciuna.
Dar nu inseamna ca este obligatia ta sa "vii cu ceva mai bun in loc".
Deci, daca vad ca o demonstratie este slaba, nu inseamna ca sunt obligat sa vin eu cu alta mai buna.
10. Tu spui: "Sa inteleg ca lumea are vreo 6000 de ani si ca fosilele animalelor disparute in urma cu zeci si sute de milioane sunt puse de Dumnezeu ori de Diavol in pamant ca sa iti testeze credinta".
Din ce?
Adica din ce sa intelegi asta?
Am sustinut eu asa ceva?
Nici vorba.
Atunci?
De ce pornesti de la idei preconcepute?
Il crezi pe Ayala nu pentru ca are dreptate, ci pentru ca vrei sa crezi in ce spune el.
Ma contrazici pe mine nu pentru ca nu am dreptate, ci doar pentru ca nu iti convine sa-l contrazic pe Ayala.
Eu n-am spus in ce cred, dar mi-ai tot atribuit idei pe care presupui ca le-as avea.
E mult mai rational, e cu adevarat rational, sa lasi presupunerile si sa mergi la fapte.
Iar un fapt evident este ca Ayala face o filozofie interesanta, dar nu stiinta. Pentru mine, el se inscrie in aceeasi linie cu "Biserica Scientologica", la care nu m-ar mira sa adere pana la urma. Si scientologii "fac stiinta" la fel de convingator ca si Ayala. Desigur, convingator pentru cei care merg pe idei preconcepute, nu pe logica rece.
Dacă nu sunt de acord cu Ayala sunt creştin?
Câtă raţiune, câtă ştiinţă, câtă tehnogie în gândirea ta!
Vezi că nu eşti în stare să fii obiectiv?
Dar nu mă miră. Orice credincios orb este subiectiv. Fie că el crede orbeşte în Dumnezeul lui, în Hitler, în Stalin, în Maradona (care are cult în Brazilia!) sau în Ayala.
Îţi urez să te regăseşti, cât mai repede, liber.