luni, 4 ianuarie 2010

Crime in numele lui Dumnezeu

“History is a myth that men agree to believe.” 
Napoleon
 
Desi adevarat pentru toate popoarele, epocile si meridianele lumii, citatul de mai sus este parca “mai adevarat”, fie-ne scuzat barbarismul verbal, pentru locuitorii acestor meleaguri. Intotdeauna ne-am aplecat precum salcia in fata vicisitudinilor vremurilor, permanent am fost capabili de orice compromis, cu oricine, singurul nostru scop fiind acela de a supravietui. Cu orice pret, prin orice mijloace. Pentru asta am imprumutat credinte straine noua (parca vad cum sar de pe scaune ortodocsii drept-credinciosi, dar fiti pe pace, intr-un viitor articol ating si problema cu pricina), ideologii si principii ale altor popoare. Evident, nu de la ORICE popoare. Doar de la cele puternice. Pentru ca, una dintre obsesiile subconstientului nostru colectiv, a fost aceea de a fi “pe val”, de a sta nu langa ci chiar la masa bogatilor. Noi avem merite incontestabile, pe care ceilalti nu le vad, poporul nostru este “harnic, viteaz, drept, cinstit si pasnic”. Sau pe acolo.
 
Intentionez sa scriu despre arta romanului de a face compromisuri. Asa cum spuneam mai sus, compromisuri cu cei bogati si puternici. Voi dedica cate trei postari pentru fiecare dintre cele doua tumori ale umanitatii (fascism si comunism). In ordine istorica, incepem cu ideologia fascista

Antisemitismul in Romania.
 
De ce atât de mulţi cetăţeni au trădat umanitatea, a lor şi a noastră, alegând să persecute, să chinuiască şi să ucidă bărbaţi, femei şi copii inocenţi şi fără apărare? In numele cui? Care era vina acelor oameni ca se nascusera avand drept credinta una diferita de a ta, crestine?
Se pot scrie multe lucruri despre acea perioada neagra si atat de putin asumata de noi insine.
 
Si ce pretentii sa ai de la oamenii simpli, atunci cand intelectualii, elitele acestei tari aveau pareri precum urmatoarea, exprimata de binecunoscutul Vasile Alecsandri:

"Care este această nouă încercare, care este această nouă invazie? Care sunt năvălitori...Sunt un popor activ, inteligent, neobosit în îndeplinirea misiunii sale: ei sunt adepţii celui mai orb fanatism religios, cei mai exclusivişti dintre toţi locuitorii pământului, cei mai neasimilabili la celelalte popare ale lumii... Patria lor este Talmudul! Puterea lor este fără măsură, căci alte două puteri constituie temelia  şi sprijinul său: francmasoneria religioasă şi aurul."
 
Romancierul şi eseistul Ioan Slavici, în a sa Soll şi Haben[Debit şi Credit] – Chestiunea Ovreilor din România, îi caracteriza pe evreii ca fiind o “boală” de care practic este imposibil să scapi, abordează subiectul antisemitismului religios care motiva mai mult populaţia pe larg decât elitele, descriind iudaismul ca “negarea tuturor religiilor”, iar pe Dumnezeul evreilor ca “tăgăduirea tuturor Dumnezeilor”. Blamându-i pe evrei pentru problemele României, Slavici sugera expulzarea acestora, dar era sigur că nimeni nu i-ar fi primit. Atunci, el conchidea:
 
"Ne rămâne doar ca, la un semn, să închidem graniţele, să-i sugrumăm, să-i aruncăm în Dunăre până la cel din urmă ca să nu mai rămână nici sămânţă din ei!"
 
Treizeci de ani mai târziu, un Slavici mai matur nu îşi domolise deloc tonul într-o serie de eseuri scrise în 1908 numite Semitsimul,. Învinovăţindu-i pe evrei pentru propria lor soartă – o tactică favorită a antisemiţilor – el îndemna la folosirea tuturor armelor împotriva lor şi sugera din nou că o soluţie violentă ar fi acceptabilă:

E firească ura, pe care au stârnit-o în inimile acestora, şi această ură uşor ajunge să se reverse asupra tuturor celor ce au bogăţii moştenite ori agonisite şi poate să ducă în cele din urmă la o groaznică vărsare de sânge.

In intreaga istorie a Romaniei moderne a existat un puternic curent antisemit în viaţa politică şi intelectuală a  ţării şi care nu se afla la periferia societăţii, ci chiar în mijlocul ei. Mai mult, limbajul folosit în discuţiile despre evrei era extrem, chiar şi în acei ani de început.
 
O alta "figura emblematica" este fara indoiala Nicolae C. Paulescu (1869-1931), profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, specialist de talie mondială în domeniul biochimiei şi al psihologiei. Paulescu era de asemenea un autodidact într-ale filosofiei, pe care a folosit-o ca armă antisemită, şi, ca şi Cuza, a semnat diverse lucrări pseudo-ştiinţifice care au servit drept vehicule pentru răspândirea urii rasiale şi religioase. Paulescu a fost co-director la ziarul lui Cuza inaugurat în 1922, Apărarea Naţională, unde a  şi publicat articole regulat. Cărţile  şi articolele scrise de el urmăreau să contopească teologia, medicina şi ştiinţa într-o “fiziologie filozofică”, care în realitate era doar o cale prin care îşi putea exprima antisemitismul obsesiv, făcând ca aceste puncte de vedere să fie foarte atrăgătoare pentru Cuza. Paulescu a găsit originea perfidiei evreieşti în Talmud, stabilit de el ca fiind instrumentul de exterminare a celorlalte naţiuni (“exterminarea sistematică şi totală”), dar şi în Cahal, care punea la cale în secret dezastrele ce afectează restul omenirii. Deşi nu putea să anticipeze existenţa lagărelor de exterminare naziste, condamnarea evreilor era la Paulescu atât de totală încât a ridicat posibilitatea “exterminării paraziţilor nefaşti”, la fel cum “sunt omorâţi păduchii”. (“Putem oare să-i exterminăm – cum bunăoară se ucid ploşniţele? Acesta ar fi mijlocul cel mai comod de a ne scăpa repede de ei"
Este interesant că nu numai Cuza a fost influenţat de Paulescu, ci şi tânărul Codreanu, viitor fondator al Gărzii de Fier, a recunoscut puternicul impact al ideilor lui Paulescu în dezvoltarea sa. Dar despre asta vom mai vorbi.
Poate credeti ca sfanta biserica a stat de-o parte? Cucernicii ierarhi, insuflati de duhul blandetii si de iubirea de aproape, desigur ca nu a fost complice... Nimic mai fals, caci insăşi Biserica Ortodoxă Română avea puternice tendinţe antisemite, atât în rândurile ierarhiei superioare cât şi în cele ale clerului local. Patriarhul Miron Cristea nu a luat niciodată atitudine împotriva antisemitismului. Dimpotrivă, el i-a demonizat pe evrei  şi s-a pronunţat pentru îndepărtarea lor din România:
 
"Îţi vine să plângi de milă bietului popor român, căruia evreul îi stoarce şi măduva din oase. A nu reacţiona împotriva evreilor, înseamnă a ne duce de vii la pieiere….A ne apăra este o datoria naţională şi patriotică, iar nu “anti-Semitism”….Aveţi  destule calităţi  şi posibilităţi, ca să vă căutaţi şi găsiţi şi câştigaţi undeva un loc, un pământ, o ţară, o patrie încă nelocuită de alţii….Trăiţi, ajutaţi-vă, apăraţi-vă,  şi exploataţi-vă unii pe alţii;  dar nu pe noi  şi pe alte popoare, cărora cu rafinaţiile etnice şi talmudice le duceţi şi acaparaţi tot belşugul."

Intr-una din zilele urmatoare, vorbim despre Liga Apararii National Crestine, Legiunea Arhangelului Mihail, Garda de Fier. 

2 comentarii:

Anonim spunea...

Bravo, continua aceasta serie de postari inceputa aici. Eu chiar de curand am descoperit ca si in prezent, desi Romania nu prea mai are evrei, are inca antisemiti cu nemiluita. Se pare ca nu ne vindecam prea usor...

Sunt doar... spunea...

Postarile voi continua. Sigur, ar putea sa aiba acest demers nu un simplu blogger ci o institutie a statului, sau vreo televiziune. Insa, e clar ca se "vand" mai bine "sfintii inchisorilor" decat cateva sute de mii de evrei.
Multumesc pentru incurajare. E bine sa vezi ca sunt oameni care gandesc la fel, nu doar cativa blogg-eri "atei si satanisti". Cat de curand vor aparea si aceia care ma vor numi "jidan, mason, dusman al lui Hristos si al neamului romanesc". Asa ca mesajul tau e o surpriza placuta.