De prea multe ori auzim rostita afirmatii potrivit carora se pune egalitatea intre comunism si ateism.
In randurile urmatoare, adaptand mai multe articole ale lui TLP, dar si printr-o sinteza a postarilor proprii, voi incerca sa demonstrez nu numai invaliditatea afirmatiei de mai sus, dar chiar contrariul. Adica vom cauta impreuna similitudini intre Crestinism si Comunism.
Am aratat mai demult ca in pofida a ceea ce se crede, marii dictatori nu numai ca nu au avut vederi ateiste, ba chiar au fost oameni cu profunde convingeri crestine. Vezi aici despre Hitler si aici despre Stalin.
Sa luam asadar drept exemplu, cel mai la indemana model. Contemporan cu noi. Se intampla in timp ce eu scriu aceste randuri. Va fi in desfasurare si atunci cand le veti citi.
Iubiti cititori, va prezint modelul comunist din Coreea de Nord. Exista trei conducatori, un fel de Sfanta Treime, ca si in mitologia promovata de cucernicii sfinti parinti:
Tatal - Marele Conducator (Kim Ir Sen), trecut in nefiinta, care ocupa postul de Etern Presedinte al Republicii
Fiul - Iubitul Conducator (Kim Jong Il), care conduce poporul pe "cele mai inalte culmi de dezvoltare si progres", conform principiilor Juche si Songun elaborate de taica-su' si slefuite de el.
Partidul - un fel de Sfant Duh al societatii, organismul puterii statale, care "transpune in viata" indicatiile Iubitului Conducator.
Ce treaba au coreenii? Pai nu fac altceva decat sa venereze numele si memoria liderilor. Exista o adevarata religie a cultului personalitatii, infiltrata in viata zilnica. Literalmente se "inalta imnuri de slava" conducatorilor iubiti. Unde naiba am mai auzit asta? Cumva in Raiul Crestin?
Dupa cum spunea Christopher Hitchens: Coreea de Nord este o scenetă a paradisului creştin pe pământ - zi şi noapte credincioşii doar venerează numele conducătorului iubit, iar necredincioşii sunt eliminaţi rapid printr-un bine pus la punct sistem opresiv, format din lagare de munca si inchisori.
Care este moralitatea Crestinismului, ori a Islamului? Care este viziunea acestor religii asupra liberului arbitru si a libertatii?
Ni se inoculeaza credinţa potrivit careia omul e o fiinţă păcătoasă care întreaga viaţă doar acumulează un bagaj de "păcate" împotriva Universului. Urmeaza desigur judecata finala, acolo unde Dumnezeu cel drept si milostiv ii va rasplati pe cei drepti cu un loc in paradisul de mai sus, aruncand toti pacatosii în lacul de foc pentru a arde în chinuri pe vecie.
In Uniunea Sovietica a lui Stalin, in Coreea de Nord a zilelor noastre, s-a transpus cel mai fidel in viata viziunea propovaduita de Sfantul Pavel:
Oamenii erau teoretic egali.
Disidenţii au fost aruncaţi în întunericul cel de pe urmă unde este plansul scrâşnirea dinţilor.
Cu toţii au avut liberul arbitru: ai avut libertatea să alegi te supui sau să mori.
Cu toţii au avut şansa să se căiască în ceasul al 11-lea de păcatele împotriva poporului şi să colaboreze.
Colaboraţioniştii au mizat pe Pariul lui Pascal. "Dacă colaborez nu pierd nimic, dacă nu colaborez risc să pierd totul".
Supuşii au avut credinţă în metodele comuniste nedemonstrate de organizare economică şi socială, chiar în ciuda evidenţelor experimentale.
Supuşii au considerat că sunt "testaţi" atunci când treceau prin greutăţi.
Precum în pilda cu talanţii sau ca în Fapte 4:34-35, fiecăruia i se dădea după nevoi şi de la fiecare se cerea după posibilităţi.
Precum în Fapte 5:1-10, cei care refuzau să "împartă" cu ceilalţi erau loviţi de dreptatea supremă a oligarhului.
Comunismul nu este o parodie proastă a viziunii creştine despre realitate, este cea mai fidelă imagine pe care o avem până acum!
Nu numai ca viziunea creştină nu este opusă metodelor comuniste, ci din contră, le exacerbează!
Disidentii (pacatosii) vor fi aruncati in iad unde vor suferi o eternitate pentru un anumit numar finit de "pacate", si alea arbitrar stabilite "de Sus" si de catrePartid Sfintii Parinti
Petre Tutea propovaduia egalitatea intre genii si oamenii simpli. Pentru el baba din biserica era "omul absolut".
Dacă în Uniunea Sovietica ori in Coreea de Nord se poate scăpa din închisori murind, în Iadul Creştin vom suferi infinit şi pentru eternitate pentru un rău finit. Pentru ce?
De exemplu, că n-am fost convinşi că acum 2000 de ani un evreu mitologic a murit ca să ne graţieze de nişte acuzaţii lansate tot de el si de care nu ne considerăm vinovaţi.
Că am făcut sex cu o persoană fără girul unui bărbos care agită o cruce de fier şi bâlbâie nişte vorbe neinteligibile.
Chiar şi copiii vor fi aruncaţi în cazanele de smoală incandescentă dacă părinţii lor au fost neglijenţi, iar popa nu i-a scufundat într-un butoi cu apă magică.
Pe când în Comunism puteai să fii disident cu gândul, adică puteai fi liber în mintea ta, în Creştinism eşti supravegheat de către Securitatea divină pe toate planurile: gândul, fapta sau vorba te pot arunca imediat în iad.
In randurile urmatoare, adaptand mai multe articole ale lui TLP, dar si printr-o sinteza a postarilor proprii, voi incerca sa demonstrez nu numai invaliditatea afirmatiei de mai sus, dar chiar contrariul. Adica vom cauta impreuna similitudini intre Crestinism si Comunism.
Am aratat mai demult ca in pofida a ceea ce se crede, marii dictatori nu numai ca nu au avut vederi ateiste, ba chiar au fost oameni cu profunde convingeri crestine. Vezi aici despre Hitler si aici despre Stalin.
Sa luam asadar drept exemplu, cel mai la indemana model. Contemporan cu noi. Se intampla in timp ce eu scriu aceste randuri. Va fi in desfasurare si atunci cand le veti citi.
Iubiti cititori, va prezint modelul comunist din Coreea de Nord. Exista trei conducatori, un fel de Sfanta Treime, ca si in mitologia promovata de cucernicii sfinti parinti:
Tatal - Marele Conducator (Kim Ir Sen), trecut in nefiinta, care ocupa postul de Etern Presedinte al Republicii
Fiul - Iubitul Conducator (Kim Jong Il), care conduce poporul pe "cele mai inalte culmi de dezvoltare si progres", conform principiilor Juche si Songun elaborate de taica-su' si slefuite de el.
Partidul - un fel de Sfant Duh al societatii, organismul puterii statale, care "transpune in viata" indicatiile Iubitului Conducator.
Ce treaba au coreenii? Pai nu fac altceva decat sa venereze numele si memoria liderilor. Exista o adevarata religie a cultului personalitatii, infiltrata in viata zilnica. Literalmente se "inalta imnuri de slava" conducatorilor iubiti. Unde naiba am mai auzit asta? Cumva in Raiul Crestin?
Dupa cum spunea Christopher Hitchens: Coreea de Nord este o scenetă a paradisului creştin pe pământ - zi şi noapte credincioşii doar venerează numele conducătorului iubit, iar necredincioşii sunt eliminaţi rapid printr-un bine pus la punct sistem opresiv, format din lagare de munca si inchisori.
Care este moralitatea Crestinismului, ori a Islamului? Care este viziunea acestor religii asupra liberului arbitru si a libertatii?
Ni se inoculeaza credinţa potrivit careia omul e o fiinţă păcătoasă care întreaga viaţă doar acumulează un bagaj de "păcate" împotriva Universului. Urmeaza desigur judecata finala, acolo unde Dumnezeu cel drept si milostiv ii va rasplati pe cei drepti cu un loc in paradisul de mai sus, aruncand toti pacatosii în lacul de foc pentru a arde în chinuri pe vecie.
In Uniunea Sovietica a lui Stalin, in Coreea de Nord a zilelor noastre, s-a transpus cel mai fidel in viata viziunea propovaduita de Sfantul Pavel:
Oamenii erau teoretic egali.
Disidenţii au fost aruncaţi în întunericul cel de pe urmă unde este plansul scrâşnirea dinţilor.
Cu toţii au avut liberul arbitru: ai avut libertatea să alegi te supui sau să mori.
Cu toţii au avut şansa să se căiască în ceasul al 11-lea de păcatele împotriva poporului şi să colaboreze.
Colaboraţioniştii au mizat pe Pariul lui Pascal. "Dacă colaborez nu pierd nimic, dacă nu colaborez risc să pierd totul".
Supuşii au avut credinţă în metodele comuniste nedemonstrate de organizare economică şi socială, chiar în ciuda evidenţelor experimentale.
Supuşii au considerat că sunt "testaţi" atunci când treceau prin greutăţi.
Precum în pilda cu talanţii sau ca în Fapte 4:34-35, fiecăruia i se dădea după nevoi şi de la fiecare se cerea după posibilităţi.
Precum în Fapte 5:1-10, cei care refuzau să "împartă" cu ceilalţi erau loviţi de dreptatea supremă a oligarhului.
Comunismul nu este o parodie proastă a viziunii creştine despre realitate, este cea mai fidelă imagine pe care o avem până acum!
Nu numai ca viziunea creştină nu este opusă metodelor comuniste, ci din contră, le exacerbează!
Disidentii (pacatosii) vor fi aruncati in iad unde vor suferi o eternitate pentru un anumit numar finit de "pacate", si alea arbitrar stabilite "de Sus" si de catre
Petre Tutea propovaduia egalitatea intre genii si oamenii simpli. Pentru el baba din biserica era "omul absolut".
Dacă în Uniunea Sovietica ori in Coreea de Nord se poate scăpa din închisori murind, în Iadul Creştin vom suferi infinit şi pentru eternitate pentru un rău finit. Pentru ce?
De exemplu, că n-am fost convinşi că acum 2000 de ani un evreu mitologic a murit ca să ne graţieze de nişte acuzaţii lansate tot de el si de care nu ne considerăm vinovaţi.
Că am făcut sex cu o persoană fără girul unui bărbos care agită o cruce de fier şi bâlbâie nişte vorbe neinteligibile.
Chiar şi copiii vor fi aruncaţi în cazanele de smoală incandescentă dacă părinţii lor au fost neglijenţi, iar popa nu i-a scufundat într-un butoi cu apă magică.
Pe când în Comunism puteai să fii disident cu gândul, adică puteai fi liber în mintea ta, în Creştinism eşti supravegheat de către Securitatea divină pe toate planurile: gândul, fapta sau vorba te pot arunca imediat în iad.
Comentarii
da ce crestini te obliga sa respecti legile crestinismului, te tin in lat ca comunistii, folosesc teroarea , te bagam inchisori precum comunistii?