Daca va imaginati ca in aceste adunari, cucernicii prelati se asezau sa cu evlavie si demnitate, acele probleme propuse lor spre limpezire, va inselati amarnic. Majoritatea episcopilor erau niste huligani ignoranti, insotiti de gloate de sprijinitori anarhici, care urmareau fiecare vorba a adversarilor abia asteptand cel mai mic motiv sa recurga la violenta si razmerite.
Dar, sa dam cuvantul celor mai in masura sa vorbeasca despre aceste evenimente:
Henry Hart Milman, renumit istoric spune: “Ar fi fost de asteptat ca Crestinismul sa nu apara in nici o alta ipostaza intr-o mai mare maeiestuozitate impunatoare, ca la Sinoadele Ecumenice, intruniri care se presupune ca strang din toate colturile lumii cei mai eminenti prelati si cei mai distinsi clerici; ca o piosenie elevata si senina vor fi guvernat lucrarile lor, si ca o profunda si impartiala cercetare va fi epuizat orice subiect in dezbatere; ca patimile omenesti si interesele meschine vor fi stat rusinate si umile in fata maretei adunari; ca simplu, simtul propriei lor demnitatii, sau macar dorinta de a lasa fratilor lor intru credinta o buna impresie prin solemnitatea si seriozitatea credintei lor, va fi exclus totalmente toate excesele de comportament si limbaj; Istoria insa, ne arata melancolic exact inversul. Nicaieri nu este Crestinismul mai putin atractiv, si daca tinem seama de tonul si caracterul obisnuit al lucrarilor, mai lipsit de autoritate decat in Sinoadele Ecumenice ale Bisericii. In general, acestea se prezinta sub forma unei ciocnirii feroce a doua fractiuni rivale, din care nici una nu cedeaza dar care amandoua marturisesc impotriva propriei convingeri si credinte. Intriga, nedreptatea, violenta, liberul arbitru, decizia impusa dar nu consimtita, hotararile luate cu forta, acea forta a unei majoritati turbulente si zgomotoase, deciziile luate pe baza ovatiilor salbatice mai degraba decat pe baza cercetarii sobre, demisiile de la bunul simt si comportamentul civilizat, scad onoarea si neaga ratiunea de a fi, a cel putin ultimelor Sinoade.” [. . . . . . ] “. . . jubilari si veselie la blestemarea in chinurile Iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea violentei (daca nu apelul deschis la violenta) multimii, pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti, prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, Istoria crestinatatii latine).
‘Alaturi de talent, cunoastere si virtute, se aduna acolo la Sinoade si ignoranta, intriga, patimile partinirii ce erau deja aprinse la toate partile in disputa de lungile controverse anterioare, si care acum se intalneau si se asezau pe pozitii de lupta ca niste armate ostile gata de lupta deschisa.’ (”Istoria bisericii crestine”, de P Schaff).
Acestia sunt “Sfintii Parinti” care au stabilit pentru noi care carti au autoritate canonica pentru credinta si practica, ‘controversele’ de care vorbeste doctor Schaff, fiind presupusele ‘revelatii divine’ canonizate mai tarziu, si care ni se spune azi ca au fost alese de ‘Duhul Sfant’.
Dar, sa ne aplecam mai in amanunt asupra “realizarilor” infaptuite de catre sfintii parinti si de pacea care le guverna lucrarile sfinte:
- Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii (Efes 431 A.D)
Protagonistii principali: Nestor , Ioan din Antiohia si Chiril
Primii doi aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril,
“Acesta era urmat de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe” .
“Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs . La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita, incat Episcopii rivali au fost arestati ….. S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta, incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor” (Schaff, Istoria bisericii crestine).
- Sinodul de la Efes (449 A.D) si-a capatat numele de….”Sinodul talharilor”.
Participa Dioscor, inconjurat de soldati, Eusebiu, Flavian si Teodoret, printre altii.
Flavian a fost impiedicat sa ia cuvantul iar bietul Teodoret a fost pur si simplu scos afara de la lucrari.
Cand a luat Eusebiu cuvantul, gloata prezenta la lucrari il incuraja cu urmatoarele vorbe: “Sa-l ardem pe Eusebiu, sa-l ardem de viu! Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua!”
Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian, sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (Mosheim, Eccl. Hist., Bk. 2, Cent. 5, pt. 2, ch. v). Acolo unde pana atunci fusesera doua tabere, acum era nu numai o majoritate, ci chiar unanimitate (Milman, Istoria crestinatatii latine (occidentale)). Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si il lovi pe Flavian-invinsul (Idem). Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului, strigand “Omorati-l, omorati-l!” si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani, ca muri curand dupa aceea (Idem, Scaff, Istoria bisericii crestine).
- Sinodul de la Calcedon – 451 A.D (pus acolo chiar de imparat pentru ca putea mai usor sa il controleze cu trupele)
Dr. Phillip Schaff ne spune: “Oponentii egipteni ai lui Teodoret, au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor!’ Cei din tabara sa, raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte! Jos cu ucigasul de Dioscor! Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop!’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: “Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod!” Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’ (Schaff, Istoria bisericii crestine).
- La Sinodul tinut la Constantinopole in 785 A.D. soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere (Milman); iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787 A.D.), a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’ (Idem).
Cam asta putem spune despre sfintii parinti si cum erau ei insufletiti de duhul sfant.
03 octombrie 2008
25 septembrie 2008
Daca Cristos ar fi fost Dumnezeu...
Daca Cristos era intr-adeavar Dumnezeu, ar fi cunoscut viitorul. In fata lui Istoria s-ar fi derulat ca un caleidoscop. Ar fi stiut cum au fost interpretate cuvintele sale. Ar fi stiut cate crime, cate orori, cate infamii se vor comite in numele sau. El ar fi stiut si vazut cum flacarile dementei fanatice, flacarile persecutiei se vor sui avide peste trupurile nevinovate ale milioanelor de martiri de pe altarul nebuniei numite Crestinism. El ar fi stiut ca mii si mii de barbati si femei vor zace in puscariile Bisericii, in tenebrele superstitiei bolnave, la limita umana a indurarii. El ar fi stiut ca Biserica Sa va inventa si folosi instrumente inimaginabile de tortura. Ca fidelii sai vor recurge la bate si roti, la lanturi si fierastraie. Ar fi vazut orizontul iluminat de flacarile razboaielor religioase. Ar fi stiut ce fel de credo-uri vor apare ca ciupercile otravite dupa ploaie, din fiece text despre el. Ar fi vazut sectele ingnorante angajandu-se in razboaie intre ele. Ar fi vazut milioanele de oameni construind la ordinele preotilor inchisori pentru semenii lor. Ar fi vazut miile de esafoade imbibate de sangele celor mai buni si mai curajosi. Ar fi auzit urletele, ar fi vazut fetele albite de agonie. Ar fi auzit racnetele si gemetele martirilor adevarati. Ar fi stiut ca se vor scrie comentarii pe marginea spuselor sale cu spada pentru a fi citite la lumina rugurilor…. Ar fi vazut interpolarile, minciunile, adausurile, falsificarile pe care ipocritii le vor scrie si le vor zice. Ar fi vazut toate razboaiele care se vor duce in numele sau, ar fi stiut ca pe deasupra campurilor de morti, inchisorilor, esafoadelor si executiilor, timp de o mie de ani va flutura steagul imbibat de sange al crucii.
Ar fi stiut ca ipocrizia va fi sanctificata, beatificata si incoronata. Ca credulitatea va dirija lumea. Ar fi stiut ca libertatea va disparea pentru o mie de ani de pe Terra. El ar fi stiut ca Papii si Regii vor reduce la sclavie sufletele si trupurile oamenilor. Ar fi stiut ca acestia vor persecuta si distruge inventatorii si descoperitorii, ganditorii si filosofii. Ar fi stiut ca Biserica Sa va stinge sfanta lumina a ratiunii si va lasa lumea fara o stea.
Ar fi spus oamenilor, ca in numele Lui nu trebuie sa ucizi.
De ce n-a vorbit? De ce n-a zis el discipolilor sai si intregii lumii: ‘Nu trebuie sa ardeti, sa inchideti si sa torturati in numele meu. Nu trebuie sa va persecutati aproapele.’
De ce nu a explicat el Trinitatea, si a lasat atata controversa si venin? De ce n-a zis el ce fel de botez i-ar place sa se intample pe Terra? De ce n-a scris el o Evanghelie sau o carte in care sa-si afirme principiile? De ce n-a frant el lanturile sclaviei? De ce n-a zis el daca Vechiul Testament este sau nu cuvantul inspirat al lui Dumnezeu? De ce n-a scris el insusi Noul Testament? De ce a dat el cuvintele sale spre a fi spuse si pastrate de catre ignoranta abjecta, ipocriziei si hazardului? De ce n-a zis el ceva pozitiv si clarificator despre Lumea Cealalta? De ce n-a schimbat el speranta vaga intr-un paradis intr-o voioasa cunoastere a lumii celeilalte? De ce nu ne-a zis el nimic despre Drepturile Omului, de Libertatea mainilor si spiritului? De ce s-a dus el, mut, spre moarte, abandonand lumea in mana mizeriei si indoielii?
Oare, pentru ca era un simplu OM?
09 septembrie 2008
"Informare" stiintifica in Romania
Reteta pentru un articol stiintific de succes in Romania secolului 21
Ingrediente:
1. public credul, neinformat, consumator de tabloide, degraba mergator la biserici unde isi poate etala incultura, indolenta, obsurantismul primitiv
2. ziar de "informare". Le cunoasteti, nu le fac reclama. Cele cu litere de-o schioapa pe prima pagina, ce anunta cu fiecare numar stiri "senzationale"
3. "scriitor roman de presa". Tip standard: facultate facuta la FF sau pe genunchi (daca o are). Ar face cu succes parte din prima categorie, cea a publicului consumator de tabloide, pentru ca are toate atributele celor de mai sus. Dar e tanar, descurcaret, nu are habar de nimic insa pretinde ca stie sa "extraga esentialul" citind ce apare prin alte parti. Omul priceput la toate, care scrie despre orice, pentru ca in tara noastra se citeste orice.
Stirea lipsita de senzationalism ieftin, ar suna cam asa: CERN, a construit cu pretul unor eforturi insemnate, la granita dintre Elvetia si Franta, in subteran, la o adancime considerabila, cel mai mare accelerator de particule. Oamenii de stiinta europeni, cu colaborarea celor din Statele Unite, Rusia si alte tari, vor incerca, prin intermediul acceleratorului sus-amintit sa valideze si sa descopere limitele Modelului Standard (teoria care descrie trei din cele patru interactiuni fundamentale ale particulelor elementare din univers).
Stirea senzationala este: "Vom trai maine apocalipsa? Aceasta este întrebarea care frământă milioane de pământeni, mai mult sau mai puţin îngrijoraţi în legătură cu un experiment gigant, ce va avea loc mâine în Elveţia. Mii de cercetători vor sa reconstituie într-un laborator uriaş aflat sub munţii Alpi, primele fracţiuni de secundă, de după apariţia universului....
....
Unii dintre fizicieni cred ca explozia ar putea provoca mai multe găuri negre, care în timp s-ar mări, „înghiţind” Pământul"
Si, continua in acelasi mod.
La sfarsit, forumistii comenteaza fiecare dupa puterile lui, iar corul celor "multi da' prosti" ne trimit la Scripturi, la Sfintii Parinti, la Apocalipsa lui Ioan, etc.
Observati va rog faptul absolut de neverificat "unii dintre fizicieni". Fara nume, fara detalii. Din aceeasi galerie cu "grupul de cercetatori rusi" ori "specialistii americani". Generalizari tembele, fara forma si mai ales fara continut. Asta este calitatea informatiei stiintifice in tara noastra.
In schimb, scolile abunda de icoane, presdintele tarii il informeaza supus pe patriarh ca a invitat un alt sef de stat intr-o vizita in Romania, tabloidele popularizeaza vrajitoare celebre.
Numai bine, somn usor Romania!
Ingrediente:
1. public credul, neinformat, consumator de tabloide, degraba mergator la biserici unde isi poate etala incultura, indolenta, obsurantismul primitiv
2. ziar de "informare". Le cunoasteti, nu le fac reclama. Cele cu litere de-o schioapa pe prima pagina, ce anunta cu fiecare numar stiri "senzationale"
3. "scriitor roman de presa". Tip standard: facultate facuta la FF sau pe genunchi (daca o are). Ar face cu succes parte din prima categorie, cea a publicului consumator de tabloide, pentru ca are toate atributele celor de mai sus. Dar e tanar, descurcaret, nu are habar de nimic insa pretinde ca stie sa "extraga esentialul" citind ce apare prin alte parti. Omul priceput la toate, care scrie despre orice, pentru ca in tara noastra se citeste orice.
Stirea lipsita de senzationalism ieftin, ar suna cam asa: CERN, a construit cu pretul unor eforturi insemnate, la granita dintre Elvetia si Franta, in subteran, la o adancime considerabila, cel mai mare accelerator de particule. Oamenii de stiinta europeni, cu colaborarea celor din Statele Unite, Rusia si alte tari, vor incerca, prin intermediul acceleratorului sus-amintit sa valideze si sa descopere limitele Modelului Standard (teoria care descrie trei din cele patru interactiuni fundamentale ale particulelor elementare din univers).
Stirea senzationala este: "Vom trai maine apocalipsa? Aceasta este întrebarea care frământă milioane de pământeni, mai mult sau mai puţin îngrijoraţi în legătură cu un experiment gigant, ce va avea loc mâine în Elveţia. Mii de cercetători vor sa reconstituie într-un laborator uriaş aflat sub munţii Alpi, primele fracţiuni de secundă, de după apariţia universului....
....
Unii dintre fizicieni cred ca explozia ar putea provoca mai multe găuri negre, care în timp s-ar mări, „înghiţind” Pământul"
Si, continua in acelasi mod.
La sfarsit, forumistii comenteaza fiecare dupa puterile lui, iar corul celor "multi da' prosti" ne trimit la Scripturi, la Sfintii Parinti, la Apocalipsa lui Ioan, etc.
Observati va rog faptul absolut de neverificat "unii dintre fizicieni". Fara nume, fara detalii. Din aceeasi galerie cu "grupul de cercetatori rusi" ori "specialistii americani". Generalizari tembele, fara forma si mai ales fara continut. Asta este calitatea informatiei stiintifice in tara noastra.
In schimb, scolile abunda de icoane, presdintele tarii il informeaza supus pe patriarh ca a invitat un alt sef de stat intr-o vizita in Romania, tabloidele popularizeaza vrajitoare celebre.
Numai bine, somn usor Romania!
02 septembrie 2008
Campanie contra indoctrinarii religioase
Consideri ca nu e drept sa obligi copii sa asculte / invete / se indoctrineze religios in scoli?
Crezi ca religia, asa cum este ea prezentata in scoala contravine libertatilor garantate prin Constitutie?
Asociaţia Umanistă Română ( http://www.secularhumanism.ro) a intiat o campanie prin care atrage inca odata atentia asupra indoctrinarii la care sunt supusi copii, fiinte care la varsta respectiva sunt extrem de vulnerabile fata de orice fel de influente religioase.
Cititi scrisoarea deschisa, si faceti sa fiti auziti. E timpul sa facem IMPREUNA ceva pentru binele societatii romanesti, cat si al nostru ca fiinte umane demne.
Sa ne lasam copii sa decida singuri atunci cand o pot face, in cunostinta de cauza. Ca parinte, doresc ca fetita mea sa traiasca intr-o societate bazata pe libertati personale, nu sa devina o unealta zombificata in mainile unor oameni lipsiti de morala si etica.
Crezi ca religia, asa cum este ea prezentata in scoala contravine libertatilor garantate prin Constitutie?
Asociaţia Umanistă Română ( http://www.secularhumanism.ro) a intiat o campanie prin care atrage inca odata atentia asupra indoctrinarii la care sunt supusi copii, fiinte care la varsta respectiva sunt extrem de vulnerabile fata de orice fel de influente religioase.
Cititi scrisoarea deschisa, si faceti sa fiti auziti. E timpul sa facem IMPREUNA ceva pentru binele societatii romanesti, cat si al nostru ca fiinte umane demne.
Sa ne lasam copii sa decida singuri atunci cand o pot face, in cunostinta de cauza. Ca parinte, doresc ca fetita mea sa traiasca intr-o societate bazata pe libertati personale, nu sa devina o unealta zombificata in mainile unor oameni lipsiti de morala si etica.
01 septembrie 2008
Din "intelepciunea" crestina a sfintilor parinti: Episodul 1... Despre sex
Pentru astazi, cuviosia sa Evagrie Ponticul (345-399), cu niste opinii extrem de actuale, evident :P
"Mai bine sã te apropii de un foc care arde
decât de o femeie tânãrã, dacã eşti şi tu tânãr
Cãci dacã te apropii de foc şi suferi durere, îndatã vei sãri din el;
dar odatã îmblânzit de vorbele femeilor, nu te vei depãrta uşor."
Asta e pentru frustrati ori cei cu dansa mica, mica si pitica
"Fugi de întâlnirea femeilor dacã vrei sã fii cuminte,
şi nu le da îndrãznealã sã cuteze cândva împotriva ta,
Fiindcã la început fie chiar au, fie se prefac cã au evlavie,
dar mai apoi îndrãznesc cu neruşinare toate.
La prima întâlnire au privirea în jos, vorbesc blând şi plâng
cu compãtimire, au o figurã nobilã şi suspinã amar,
întreabã despre neprihãnire şi ascultã cu sârguinţã.
Dacã le vezi a doua oarã, ridicã puţin capul.
A treia oarã, se uitã fãrã de ruşine; de-abia zâmbeşti, cã şi
izbucnesc în hohote de râs; dupã care se împodobesc
şi se aratã elegante, aruncã priviri care vestesc
patima, îşi întind sprâncenele, clipesc din pleoape,
îşi dezgolesc gâtul şi braţele, fac figuri aţâţãtoare
cu tot trupul, spun cuvinte care înmoaie patima
şi-şi gãtesc o voce care sã încânte auzul, asediind
prin toate acestea sufletul.
Toate acestea devin pentru tine un cârlig care te momeşte spre moarte
şi un nãvod bine împletit care te trage spre pierzanie.
Sã nu te amãgeascã folosind cuvinte binevoitoare, fiindcã
în ele se ascunde rãul venin al fiarelor."
Fara indoiala, din galeria "noi nu discriminam femeia" :P
"Dacã ţi-e milã de vrãjmaş, îţi va fi duşman,
iar dacã cruţi patima, se va scula iarãşi împotriva ta.
Vederea unei femei îl aţâţã pe cel destrãbãlat spre plãcere,
dar pe cel cuminte îl mişcã spre lauda lui Dumnezeu."
Parca crestinii isi iubeau aproapele, nu?
Si, la sfarsit, pentru cine nu cunostea exact, care este diferenta dintre curvie si preacurvie.
"Atunci cand barbatul si femeia sant casatoriti si unul din ei sau amandoi,au relatii de amor cu alte persoane in afara de sot sau sotie se numeste preacurvie. Daca un barbat si o femeie au relatii intime dar nu sant casatoriti se numeste curvie"
"Mai bine sã te apropii de un foc care arde
decât de o femeie tânãrã, dacã eşti şi tu tânãr
Cãci dacã te apropii de foc şi suferi durere, îndatã vei sãri din el;
dar odatã îmblânzit de vorbele femeilor, nu te vei depãrta uşor."
Asta e pentru frustrati ori cei cu dansa mica, mica si pitica
"Fugi de întâlnirea femeilor dacã vrei sã fii cuminte,
şi nu le da îndrãznealã sã cuteze cândva împotriva ta,
Fiindcã la început fie chiar au, fie se prefac cã au evlavie,
dar mai apoi îndrãznesc cu neruşinare toate.
La prima întâlnire au privirea în jos, vorbesc blând şi plâng
cu compãtimire, au o figurã nobilã şi suspinã amar,
întreabã despre neprihãnire şi ascultã cu sârguinţã.
Dacã le vezi a doua oarã, ridicã puţin capul.
A treia oarã, se uitã fãrã de ruşine; de-abia zâmbeşti, cã şi
izbucnesc în hohote de râs; dupã care se împodobesc
şi se aratã elegante, aruncã priviri care vestesc
patima, îşi întind sprâncenele, clipesc din pleoape,
îşi dezgolesc gâtul şi braţele, fac figuri aţâţãtoare
cu tot trupul, spun cuvinte care înmoaie patima
şi-şi gãtesc o voce care sã încânte auzul, asediind
prin toate acestea sufletul.
Toate acestea devin pentru tine un cârlig care te momeşte spre moarte
şi un nãvod bine împletit care te trage spre pierzanie.
Sã nu te amãgeascã folosind cuvinte binevoitoare, fiindcã
în ele se ascunde rãul venin al fiarelor."
Fara indoiala, din galeria "noi nu discriminam femeia" :P
"Dacã ţi-e milã de vrãjmaş, îţi va fi duşman,
iar dacã cruţi patima, se va scula iarãşi împotriva ta.
Vederea unei femei îl aţâţã pe cel destrãbãlat spre plãcere,
dar pe cel cuminte îl mişcã spre lauda lui Dumnezeu."
Parca crestinii isi iubeau aproapele, nu?
Si, la sfarsit, pentru cine nu cunostea exact, care este diferenta dintre curvie si preacurvie.
"Atunci cand barbatul si femeia sant casatoriti si unul din ei sau amandoi,au relatii de amor cu alte persoane in afara de sot sau sotie se numeste preacurvie. Daca un barbat si o femeie au relatii intime dar nu sant casatoriti se numeste curvie"
Internet Explorer blog anunta aparitia IE8 beta 2
We’re excited to release IE8 Beta 2 today for public download. You can find it at http://www.microsoft.com/ie8. Please try it out!
You’ll find versions for 32- and 64-bit editions of Windows Vista, Windows XP, Windows Server 2003, and Windows Server 2008. In addition to English, IE8 Beta 2 is available in Japanese, Chinese (Simplified), and German. Additional languages will be available soon.
While Beta 1 was for developers, we think that anyone who browses or works on the web will enjoy IE8 Beta 2. Before the team blogs about our Beta 2 in detail, here’s an overview of what you’ll find in IE8.
We focused our work around three themes: everyday browsing (the things that real people do all the time), safety (the term most people use for what we’ve called ‘trustworthy’ in previous posts), and the platform (the focus of Beta 1, how developers around the world will build the next billion web pages and the next waves of great services).
21 august 2008
Despre sfintii bisericii
Nu imi apartine comentariul de mai jos, dar este prea bine scris ca sa nu postez asa ceva
Enjoy
SFINTII IMPARATI CONSTANTIN (CEL MARE) SI MAICA SA ELENA
Crestinii ii sarbatoresc cu mult fast pe 'Sfintii Imparati Constantin (cel Mare) si Maica Sa Elena' in fiecare an pe 21 mai, desi 99,99 la suta dintre ei habar n-au ce au facut prin viata lor pamanteasca acesti asa-zisi sfinti; e adevarat, o parte dintre ei detin pretiosul detaliu istoric ca 'Sfantul Constantin' a fost Imparat roman care s-a convertit la crestinism apostaziind astfel de la religia Romei si promovand din rasputeri noua sa credinta de la inaltimea functiei sale; dar la cam atat se reduce cunoasterea lor despre Constantin si viata sa de sfintisor.
De ce a fost facut sfant de catre biserica? Toti iti vor raspunde, si pe buna dreptate, ca pentru serviciile sale aduse acesteia, dupa vechiul prinicpiu ‘o mana spala pe alta . . . . . .'
Sa vorbim deci despre Constantin, care aproape sigur a fost 'cel Mare' insa tot atat de sigur nu este si 'cel Sfant', cel putin pentru un om care inca mai poseda o minima judecata si o bruma de bun-simt; este ca si in cazul lui Stefan cel Mare, devenit brusc si 'cel Sfant'.
Dar sa revenim la Constantin. Fapte istorice:
S-a nascut dintr-un concubinaj, o legatura neoficializata intre o femeie din popor - Elena - si un ofiter roman numit Constantius Clorus; de altfel tatal lui Constantin cel Mare, Constantius Clorus, o va parasi pe umila Elena si se va casatori in 293 A.D. din interese politico-militare (titlul de Cezar, deh!) cu Teodora, fata lui Maximian (co-imparatul lui Diocletian); mai tarziu, acesta (Constantius Clorus) va ajunge August (al Vestului); la inca un an Clorus moare, iar fiul sau (Constantin-‘sfantul’ preluandu-i functia cu consimtamantul . . . . propriilor trupe; la inca un an dupa aceea, 'mititelul', Constantin adica, se casatoreste cu fata lui - ghiciti cui! - a lui Maximian, numita Fausta; e o minunatie 'sfinteasca' cum se targuiau femeile la baietii astia ai Romei tarzii, tatal cu una, fiul cu sora-sa; ma rog, din respect pentru adevarul istoric trebuie sa precizam ca Teodora era sora vitrega cu Fausta sau cel putin asa s-ar parea, istoricii inca nu au elucidat cu certitudine aspectul; pentru a se casatori cu Fausta insa, 'Sfantul' Constantin a trebuit sa renunte la 'serviciile' iubitei (concubinei) sale Minervina, desi aceasta mititica ii nascuse deja primul copil, pe Crispus; si care Crispus vom vedea mai tarziu, va lupta cu mare vitejie pentru taticul lui cel sfant, dar care deasemenea vom vedea cu ce se va alege si el la randul sau din partea cuviosului sau tata.
Din cei sase plozi pe care ii va avea Constantius Clorus cu noua sa nevestica Teodora, trebuie retinuta Constantia; ea va aparea ceva mai tarziu in povestea noastra cu sfinti;
Ce a mai facut taticul sfantului in afara de maceluri ('batalii') pentru pastrarea puterii? Nu prea mare lucru, poate doar merita amintit ca l-a lasat inimioara sa pioasa sa isi dea feciorul, primul sau copil, pe Constantin-sfantul adica, ca ostatic-garant al bunei sale comportari lui Galerius, Cezarul Estului (imparat-adjunct) pentru Augustul (imparatul-senior sau co-imparatul Imperiului) Diocletian in cadrul unor aranjamente in schema de putere prin care a acces la functia de Cezar al Vestului; dar atat cu aleasa obarsie a sfintisorului, de acum inainte ne ocupam numai de faptele sale 'pioase', ca doar nu suntem crestini sa acceptam dogma 'vinei mostenite pana la a n-spea generatie', astfel invinuind bietul sfintisor pentru faptele marsave ale taticului lui, nu?
Maximian nu a avut bietul numai fete, a avut si un baiat, numit Maxentius; acum daca te apuci sa faci genograma pe hartie innebunesti neneaca cu astia . . . . cumnat . . . . unchi . . . . . unchi de-al doilea . . . . ce mai, e bordel curat, sau 'bordel de bordel' cum se zice azi la noi; Ideea e ca declaratul August Constantin si declaratul August Maxentius (declarat e adevarat, nu de propriile trupe, ci de Senatul roman, Garda pretoriana si plebea Romei cu sprijinul taticului sau si el celebru) aveau toate motivele sa se urasca desi cumnati (prin Fausta) si nepot-unchi prin Teodora, nevasta lui Clorus-taticul; si s-au urat ei, insa nu ca-n basmele romanesti 'de la tinerete pana la batranete', nu de alta, dar nu au apucat-o mititeii, ci s-au urat . . . . . . pana s-au omorat, sau mai exact sfintisorul iese viu iar Maxentius mort din celebra batalie din 27 oct. 312 A.D.; a 'cazut' un cumnat deci; buuuun, sa mergem mai departe cu
piosul nostru prin aventuroasa dar . . . . cucerinica sa viata.
Noul August al Estului, Licinius, se va casatori dupa deja banalul obicei cu sora lui Constantin, cu Constantia, minunata Constantia de care vorbeam ceva mai sus deci; cumnati-cumnati, dar fiecare vroia 'jumaua' celuilalt si de aici - natural - 'inaltatorul' si atat de umanul sentiment de ura intre sfant si cumnatel; prin 316 A.D. Constantin ii administreaza cumnatelului 2 batute pe cinste; sfantul ii ia o 'halca' de imperiu cumnatelului mai 'firav', asaaaa crestineste, dupa care trece la distribuirea functiilor pentru noile 'mosii'; de aici, primogenitura sa Crispus, se alege cu o functie de Cezar la doar 12 anisori; nuuuuuu, nu va mirati, ca intre timp sfantul nostru nu si-a zvarlit samanta-n buruieni, ci a mai plodit un pic, avand acum un puiut numit . . . . . Constantin, si care mititelul e facut si el Cezar cu aceeasi ocazie la doar 7 luni; Ehh, ce ziceti, era paranoic si despot Ceausescu-ateul cand il proptea sus pe dementul sau fiu Nicusor, nu?
Culant cum il stim deja, Constantin insa, rezerva un titlu de Cezar si pentru copilasul surioarei sale Constantia, adica lui Licinius, care e copilul lui . . . . . . hai ghiciti! . . . . . lui Licinius-firavul. Doamne-sfinte, cata lipsa de imaginatie pe baietii astia . . . . . . nicu tatal-nicu fiul . . . .
Dar gata cu amabilitatile, ca vine anul 324 A.D. si e iar 'razbel'; si iar Constantin-sfantul ii da 2 batute lu' Licinius-cumnatel; de data asta insa, inima de pios a sfantului cedeaza brusc si desi acesta ii promisese solemn surioarei lui (Constantia) sa-i crute sotul, acesta il lichideaza exaaaaact ca cel mai josnic stalinist-ateu; Asta e! Inca un cumnat pe raboj . . . . Dar nu-i bai, viata merge inainte (pentru unii . . . ).
Dar ce e cu Licinius-cel-mic, veti intreba voi acum; cu cel proaspat uns Cezar; pai ce sa fie, 'sfantul' il trimite si pe el urgent la doamne-doamne, dupa taticul lui, asta probabil tot din dragoste crestineasca, nu? Viata de familie a lui Ivan cel Groaznic - pot sa va spun, pentru ca m-a pasionat candva istoria Rusiei - seamana foarte bine cu cea a 'Sfantului' Constantin.
Dar ce conteaza aceste plictisitoare si insignifiante amanunte, iata, acum Constantin-cel-praznuit-pe-21-mai este stapanul de necontestat al intregului Imperiu; Apus si Rasarit, ale lui sunt amandoua; ziceti si voi, nu merita 2 cumnati pentru un Imperiu, eh? 'Sfantul' ne face semn dinspre posteritate ca da . . . . . .
Cu psihicul zguduit se pare de aventurile sale 'duhovnicesti' din ultimii ani, acesta se apleaca asupra problemelor religioase pentru a doua oara in celebra sa viata; dar nu voi intra in amanuntele privitoare la o astfel de problema serioasa, o rezerv unui seminar special dedicat, asa cum se cuvine.
Vom reveni deci la cele 'lumesti' si il vom regasi pe Constantin prin 326 A.D. omorandu-si - cum altfel dragii mei? - propriul fiu, pe Crispus adica, primogenitura sa si un element-cheie in victoria din ultima sa confruntare cu acum defunctul Licinius. ‘Dupa fapta si rasplata’, s-ar zice ‘pe crestineste’, nu? Ca doar e de presupus ca daca ei, crestinii, l-au facut sfant si il praznuiesc cu atat fast, ii apreciaza faptele si personalitatea, nu e asa?
Dar asta nu e totul prieteni, pentru ca daca Constantin-sfantul a parasit-o pe mama primului sau copil, mama lui Crispus adica, l-a ucis pe acesta mai tarziu, tot sfintisorul nostru isi incheie existenta pe acest pamant - unica sa existenta de altfel - nu inainte de a mai scrie o fila de istorie intr-o nota deja devenita uzuala: in acelasi an in care isi ucide fiul (pe Crispus) isi ucide si sotia, pe Fausta, mama a celorlalti trei copii ai sai.
In final, cred ca nu mai ramane decat sa zicem traditionalul si prapaditul 'Amin!'
Enjoy
SFINTII IMPARATI CONSTANTIN (CEL MARE) SI MAICA SA ELENA
Crestinii ii sarbatoresc cu mult fast pe 'Sfintii Imparati Constantin (cel Mare) si Maica Sa Elena' in fiecare an pe 21 mai, desi 99,99 la suta dintre ei habar n-au ce au facut prin viata lor pamanteasca acesti asa-zisi sfinti; e adevarat, o parte dintre ei detin pretiosul detaliu istoric ca 'Sfantul Constantin' a fost Imparat roman care s-a convertit la crestinism apostaziind astfel de la religia Romei si promovand din rasputeri noua sa credinta de la inaltimea functiei sale; dar la cam atat se reduce cunoasterea lor despre Constantin si viata sa de sfintisor.
De ce a fost facut sfant de catre biserica? Toti iti vor raspunde, si pe buna dreptate, ca pentru serviciile sale aduse acesteia, dupa vechiul prinicpiu ‘o mana spala pe alta . . . . . .'
Sa vorbim deci despre Constantin, care aproape sigur a fost 'cel Mare' insa tot atat de sigur nu este si 'cel Sfant', cel putin pentru un om care inca mai poseda o minima judecata si o bruma de bun-simt; este ca si in cazul lui Stefan cel Mare, devenit brusc si 'cel Sfant'.
Dar sa revenim la Constantin. Fapte istorice:
S-a nascut dintr-un concubinaj, o legatura neoficializata intre o femeie din popor - Elena - si un ofiter roman numit Constantius Clorus; de altfel tatal lui Constantin cel Mare, Constantius Clorus, o va parasi pe umila Elena si se va casatori in 293 A.D. din interese politico-militare (titlul de Cezar, deh!) cu Teodora, fata lui Maximian (co-imparatul lui Diocletian); mai tarziu, acesta (Constantius Clorus) va ajunge August (al Vestului); la inca un an Clorus moare, iar fiul sau (Constantin-‘sfantul’ preluandu-i functia cu consimtamantul . . . . propriilor trupe; la inca un an dupa aceea, 'mititelul', Constantin adica, se casatoreste cu fata lui - ghiciti cui! - a lui Maximian, numita Fausta; e o minunatie 'sfinteasca' cum se targuiau femeile la baietii astia ai Romei tarzii, tatal cu una, fiul cu sora-sa; ma rog, din respect pentru adevarul istoric trebuie sa precizam ca Teodora era sora vitrega cu Fausta sau cel putin asa s-ar parea, istoricii inca nu au elucidat cu certitudine aspectul; pentru a se casatori cu Fausta insa, 'Sfantul' Constantin a trebuit sa renunte la 'serviciile' iubitei (concubinei) sale Minervina, desi aceasta mititica ii nascuse deja primul copil, pe Crispus; si care Crispus vom vedea mai tarziu, va lupta cu mare vitejie pentru taticul lui cel sfant, dar care deasemenea vom vedea cu ce se va alege si el la randul sau din partea cuviosului sau tata.
Din cei sase plozi pe care ii va avea Constantius Clorus cu noua sa nevestica Teodora, trebuie retinuta Constantia; ea va aparea ceva mai tarziu in povestea noastra cu sfinti;
Ce a mai facut taticul sfantului in afara de maceluri ('batalii') pentru pastrarea puterii? Nu prea mare lucru, poate doar merita amintit ca l-a lasat inimioara sa pioasa sa isi dea feciorul, primul sau copil, pe Constantin-sfantul adica, ca ostatic-garant al bunei sale comportari lui Galerius, Cezarul Estului (imparat-adjunct) pentru Augustul (imparatul-senior sau co-imparatul Imperiului) Diocletian in cadrul unor aranjamente in schema de putere prin care a acces la functia de Cezar al Vestului; dar atat cu aleasa obarsie a sfintisorului, de acum inainte ne ocupam numai de faptele sale 'pioase', ca doar nu suntem crestini sa acceptam dogma 'vinei mostenite pana la a n-spea generatie', astfel invinuind bietul sfintisor pentru faptele marsave ale taticului lui, nu?
Maximian nu a avut bietul numai fete, a avut si un baiat, numit Maxentius; acum daca te apuci sa faci genograma pe hartie innebunesti neneaca cu astia . . . . cumnat . . . . unchi . . . . . unchi de-al doilea . . . . ce mai, e bordel curat, sau 'bordel de bordel' cum se zice azi la noi; Ideea e ca declaratul August Constantin si declaratul August Maxentius (declarat e adevarat, nu de propriile trupe, ci de Senatul roman, Garda pretoriana si plebea Romei cu sprijinul taticului sau si el celebru) aveau toate motivele sa se urasca desi cumnati (prin Fausta) si nepot-unchi prin Teodora, nevasta lui Clorus-taticul; si s-au urat ei, insa nu ca-n basmele romanesti 'de la tinerete pana la batranete', nu de alta, dar nu au apucat-o mititeii, ci s-au urat . . . . . . pana s-au omorat, sau mai exact sfintisorul iese viu iar Maxentius mort din celebra batalie din 27 oct. 312 A.D.; a 'cazut' un cumnat deci; buuuun, sa mergem mai departe cu
piosul nostru prin aventuroasa dar . . . . cucerinica sa viata.
Noul August al Estului, Licinius, se va casatori dupa deja banalul obicei cu sora lui Constantin, cu Constantia, minunata Constantia de care vorbeam ceva mai sus deci; cumnati-cumnati, dar fiecare vroia 'jumaua' celuilalt si de aici - natural - 'inaltatorul' si atat de umanul sentiment de ura intre sfant si cumnatel; prin 316 A.D. Constantin ii administreaza cumnatelului 2 batute pe cinste; sfantul ii ia o 'halca' de imperiu cumnatelului mai 'firav', asaaaa crestineste, dupa care trece la distribuirea functiilor pentru noile 'mosii'; de aici, primogenitura sa Crispus, se alege cu o functie de Cezar la doar 12 anisori; nuuuuuu, nu va mirati, ca intre timp sfantul nostru nu si-a zvarlit samanta-n buruieni, ci a mai plodit un pic, avand acum un puiut numit . . . . . Constantin, si care mititelul e facut si el Cezar cu aceeasi ocazie la doar 7 luni; Ehh, ce ziceti, era paranoic si despot Ceausescu-ateul cand il proptea sus pe dementul sau fiu Nicusor, nu?
Culant cum il stim deja, Constantin insa, rezerva un titlu de Cezar si pentru copilasul surioarei sale Constantia, adica lui Licinius, care e copilul lui . . . . . . hai ghiciti! . . . . . lui Licinius-firavul. Doamne-sfinte, cata lipsa de imaginatie pe baietii astia . . . . . . nicu tatal-nicu fiul . . . .
Dar gata cu amabilitatile, ca vine anul 324 A.D. si e iar 'razbel'; si iar Constantin-sfantul ii da 2 batute lu' Licinius-cumnatel; de data asta insa, inima de pios a sfantului cedeaza brusc si desi acesta ii promisese solemn surioarei lui (Constantia) sa-i crute sotul, acesta il lichideaza exaaaaact ca cel mai josnic stalinist-ateu; Asta e! Inca un cumnat pe raboj . . . . Dar nu-i bai, viata merge inainte (pentru unii . . . ).
Dar ce e cu Licinius-cel-mic, veti intreba voi acum; cu cel proaspat uns Cezar; pai ce sa fie, 'sfantul' il trimite si pe el urgent la doamne-doamne, dupa taticul lui, asta probabil tot din dragoste crestineasca, nu? Viata de familie a lui Ivan cel Groaznic - pot sa va spun, pentru ca m-a pasionat candva istoria Rusiei - seamana foarte bine cu cea a 'Sfantului' Constantin.
Dar ce conteaza aceste plictisitoare si insignifiante amanunte, iata, acum Constantin-cel-praznuit-pe-21-mai este stapanul de necontestat al intregului Imperiu; Apus si Rasarit, ale lui sunt amandoua; ziceti si voi, nu merita 2 cumnati pentru un Imperiu, eh? 'Sfantul' ne face semn dinspre posteritate ca da . . . . . .
Cu psihicul zguduit se pare de aventurile sale 'duhovnicesti' din ultimii ani, acesta se apleaca asupra problemelor religioase pentru a doua oara in celebra sa viata; dar nu voi intra in amanuntele privitoare la o astfel de problema serioasa, o rezerv unui seminar special dedicat, asa cum se cuvine.
Vom reveni deci la cele 'lumesti' si il vom regasi pe Constantin prin 326 A.D. omorandu-si - cum altfel dragii mei? - propriul fiu, pe Crispus adica, primogenitura sa si un element-cheie in victoria din ultima sa confruntare cu acum defunctul Licinius. ‘Dupa fapta si rasplata’, s-ar zice ‘pe crestineste’, nu? Ca doar e de presupus ca daca ei, crestinii, l-au facut sfant si il praznuiesc cu atat fast, ii apreciaza faptele si personalitatea, nu e asa?
Dar asta nu e totul prieteni, pentru ca daca Constantin-sfantul a parasit-o pe mama primului sau copil, mama lui Crispus adica, l-a ucis pe acesta mai tarziu, tot sfintisorul nostru isi incheie existenta pe acest pamant - unica sa existenta de altfel - nu inainte de a mai scrie o fila de istorie intr-o nota deja devenita uzuala: in acelasi an in care isi ucide fiul (pe Crispus) isi ucide si sotia, pe Fausta, mama a celorlalti trei copii ai sai.
In final, cred ca nu mai ramane decat sa zicem traditionalul si prapaditul 'Amin!'
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
