miercuri, 27 octombrie 2010

Cu mireasma de tamaie






Remarc aici mercantilismul turmei crestine. Ba chiar blasfemia. Lipsa lor de respect pentru lucrurile pe care le considera sfinte. Ati vazut voi asa ceva la musulmani? Vreun Mahomed spanzurand de oglinda retrovizoare sau, mai rau, agatat de vreun closet? Ce lapidare "sanatoasa" l-ar astepta pe necredinciosul care...
Dar, sa nu divagam...de cata inteligenta o fi nevoie ca sa iti inmiresmezi divinitatea?
Si...dupa ce nu mai miroase, se poate arunca?!

marți, 26 octombrie 2010

Zi de sarbatoare - Sf. Dimitrie cel Nou

Dragii crestini si nu prea crestini, in zilele acestea simtim prezenta sfantului Dimitrie cel Nou, chiar daca facem sau nu parte din turma de oite. Unii ii simt harul inghetand la cozi, alti clatinand din cap la vederea cozilor si a inghesuielii din zona Piata Unirii, inghesuiala care ii face sa intarzie unde au treaba.
Asa ca, m-am gandit sa ma aplec cu atentie daca nu pot sa o fac cu evlavie asupra istoriei acestui sfant.. Povestile sunt multe, care de care mai fantastice, ca in orice legenda crestina.

Ia cititi si minunati-va:

" Sfantul Dimitrie a purtat din frageda pruncie lupte acerbe pentru a dobandi o viata virtuoasa, in post si rugaciune, intr-o zi, pe cand se dusese sa pasca  (nota autorului: e greseala de redactare, sau ce naiba manca individul oare?) a calcat pe un cuib acoperit de ierburi si a strivit puisorii care se aflau in el. Profund mahnit, s-a hotarat, spre pocainta, sa lase descult timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, fapta considerata de el a fi ca o crima." (nota autorului: asta daca se nastea prin Asia ar fi fost calugar budist, fara nicio problema..)

Trecem peste momentul mortii pe care se pare ca il stia cand "s-a intins intre doua lespezi de piatra si si-a dat in pace sufletul lui Dumnezeu.", evitam si istorisirea demna de colectia povestilor nemuritoare despre pretinsa descoperire miraculoasa a ramasitelor si tineti-va bine: ajungem in timpurile moderne. Rasuflam usurati, de buna seama ca vom avea parte de date verificabile, din mai multe surse, si vom putea stabili ceva cu certitudine... Sperantele ne sunt inselate, doar e o poveste cu sfinti, nu? :)

"Spre sfarsitul razboiului ruso-turc (1774), armata rusa ajunse in preajma satului Basarabov. Generalul Piotr Saltikov porunci ca moastele Sfantului Dimitrie sa fie transportate in Rusia, spre a le pune la adapost de o eventuala profanare de catre turci. Atunci cand cortegiul a ajuns la Bucuresti, un crestin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, ii ceru acestuia sa lase romanilor moastele sfantului lor compatriot, spre mangaiere dupa toate durerile pricinuite de razboi. Generalul Saltikov fu de acord si a luat numai o mana a Sfantului pe care a trimis-o la Lavra Pecerska de la Kiev. Trupul Sfantului Dimitrie, intampinat cu mare alai, a fost asezat, in zilele Preasfintitului mitropolit Chir Grigorie, in biserica cea mare a mitropoliei de la Bucuresti. De indata se petrecura unele minuni: razboiul inceta, iar ciuma ce bantuia conteni. (nota autorului: eu credeam ca razboiul ruso-turc s-a sfarsit din alte cauze, dar io-te sfantul nostru isi baga coada..pardon.. aura pe-acolo) De atunci, avand in vedere si numeroasele minuni savarsite (nota autorului: care minuni? as dori o elaborare, niste exemple, clarificari, ceva palpabil), el este cinstit ca protector al orasului si al intregii Romanii."

Daca imi este ingaduita o intrebare, oare mumia lui Tutankamon ar aduce atatia vizitatori daca ar fi expusa pe undeva prin Romania? Sunt sigur ca nu. Si a doua intrebare: nu cumva moastele alea zac in Patriarhie un an intreg si NIMENI nu se inghesuie sa le linga decat in astea cateva zile. Sa intelegem ca doar ACUM face al nostru sfant minuni?


Bun, dar sa vedem, cititorule, ce mai face sfantul in zilele noastre daca reuseste sa stranga atata multime?


"Doua surori, Aspra si Ecaterina, din Cernavoda, au construit o biserica cu hramul Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei  Maria. Si s-au gandit sa ia o particica din moastele Sfantului Dimitrie ca sa o aseze in biserica aceea. Socoteau ca nu se cuvine sa ia intreg trupul. Au venit si s-au inchinat la racla Sfantului si au luat in taina bucatica de moaste dorita. (nota autorului: CARE bucata? textul nu e clar Caii de la caruta n-au vrut insa sa porneasca, cu nici un chip, oricat i-au batut vizitii. Vazand aceasta, cele doua femei s-au pocait si plangand au pus bucatica la loc cerandu-si iertare de la Sfant. Dupa care s-au dus in pace la casa lor.

Preasfintitul mitropolit al Tarnovului, Nichifor, a venit cu soborul lui sinodal ca sa se inchine la sfintele moaste. S-a inchinat mai intai mitropolitul, dupa care a sezut in scaunul sau. Au trecut apoi sa se inchine insotitorii sai. Un diacon, Lavrentie, a vrut sa rupa o particica din moaste cu gura. A ramas cu gura cascata si mut, iar ceilalti il priveau cu uimire, nestiind ce se intampla. Diaconul a ramas la sfarsit ca sa se roage si sa-si ceara iertare de la Sfant, dupa care si-a revenit la starea cea buna. A povestit apoi mitropolitului si celorlalti ceea ce se intamplase, iar gazda lor i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de-ar fi fost sa imparta moastele la toti cati vin spre inchinare la ele, pana acum n-ar fi ramas nimic".

Concluzia e clara: ca in toate povestile cu sfinti, prostia e la ea acasa. Mai demne de crezut mi se par legendele Olimpului decat aberatiile astea autohtone cu sfinti. Pline de grotesc si povesti scarboase. Voi nu simtiti la fel?

NOTA: toate aberatiile de mai sus sunt culese de aici, site dedicat....tinerilor ortodocsi!!

luni, 25 octombrie 2010

Romania si caderea in ridicol

Victor Ciutacu spune foarte bine:

"Două industrii sunt în creştere într-o Românie răvăşită de criză. Pupatul moaştelor (plus aferenţii vindecători din pachetul extins de misticism) şi cea a aspirantelor la statutul de prostituată de lux, care te legitimează în societate (aşa-numitele asistente tv). Pe măsură ce sărăcia muşcă mai rău din români, poporul suveran îngroaşă rândurile compacte care mărşăluiesc încolonate spre Casa Domnului, în aşteptarea proniei cereşti. Doamne-Doamne pare, dacă asculţi bigoţii care defulează pe tv din mijlocul cozilor la apă sfinţită, soluţia tuturor nenorocirilor. Te scapă de beteşuguri, scoate (evident, prin intermediarii în sutane) dracii din posedaţii turbulenţi, ţi-aduce nevasta cam curvă înapoi acasă, îţi bagă copilul la facultate etc. E o revărsare publică de bigotism declarativ de-ţi întoarce stomacul pe dos.
Aspirantele la titularizarea în paturile bogaţilor, pripăşite în număr tot mai mare prin televiziuni în căutarea bogatului dornic de-o căsnicie glamour ori a tarifului premium, devenite personaje de tabloide  (sau reviste colorate), sunt şi ele, dacă stai să le asculţi, extrem de credincioase. Bat, cu ipocrizie, nişte cruci călugăreşti şi recită, în triunghiul club de noapte – studio tv – saltea, platitudini religioase de ţi se încreţeşte carnea pe tine. După Revoluţie, pas cu pas, pe măsură ce-au trecut anii, România a dat într-o bisericeală contagioasă. E de bon ton să de duci duminica la slujbă şi să socializezi cu lumea bună, nu te mai poţi întoarce-n drum dacă n-ai duhovnic de folosinţă (cvasi)exclusivă, pereţii trebuie să geamă de icoane. Dacă românii ar fi fost atât de pioşi, ar fi încercat să reziste dictaturii comuniste (şi) prin biserică. Dar, poate şi din cauza pactizării vinovate a Clerului cu regimul, n-au făcut-o. Aşa că expunerea ostentativă în galantarul cu smerenie e doar un alt fel de curvăsăreală. Cu nimic superioară acţiunii diverselor sex-simboluri şi bombe."

Circus is in town II

Se pare ca printre oasele "frumos mirositoare si de har datatoare" de la patriarhie se gasesc si ceva bucati de la imparatul  roman Constantin si maica-sa Elena. Faptul, daca este adevarat si alea sunt osemintele lor, ar putea prezenta, intr-o lume normala, interes pentru istorici si arheologi. La noi, desigur, alta categorie de oameni este interesata de fenomen: cei saraci cu duhul, caci a lor se spune ca va fi imparatia cerurilor.
Mai jos, voi posta un articol pe care l-am publicat demult, la inceputul acestul blog, si care, din acest motiv, nu a beneficiat de atentia pe care ar fi meritat-o.
Sa descoperim impreuna cine a fost imparatul Constantin si cuvioasa sa mama, si ce fapte de iubire crestina si credinta ii indreptateste sa primeasca statutul acesta de sfintenie.

Fapte istorice:
S-a nascut dintr-un concubinaj, o legatura neoficializata intre o femeie din popor - Elena - si un ofiter roman numit Constantius Clorus; de altfel tatal lui Constantin cel Mare, Constantius Clorus, o va parasi pe umila Elena si se va casatori in 293 A.D. din interese politico-militare (titlul de Cezar, deh!) cu Teodora, fata lui Maximian (co-imparatul lui Diocletian); mai tarziu, acesta (Constantius Clorus) va ajunge August (al Vestului); la inca un an Clorus moare, iar fiul sau (Constantin-‘sfantul’ preluandu-i functia cu consimtamantul . . . . propriilor trupe; la inca un an dupa aceea, 'mititelul', Constantin adica, se casatoreste cu fata lui - ghiciti cui! - a lui Maximian, numita Fausta; e o minunatie 'sfinteasca' cum se targuiau femeile la baietii astia ai Romei tarzii, tatal cu una, fiul cu sora-sa; ma rog, din respect pentru adevarul istoric trebuie sa precizam ca Teodora era sora vitrega cu Fausta sau cel putin asa s-ar parea, istoricii inca nu au elucidat cu certitudine aspectul; pentru a se casatori cu Fausta insa, 'Sfantul' Constantin a trebuit sa renunte la 'serviciile' iubitei (concubinei) sale Minervina, desi aceasta mititica ii nascuse deja primul copil, pe Crispus; si care Crispus vom vedea mai tarziu, va lupta cu mare vitejie pentru taticul lui cel sfant, dar care deasemenea vom vedea cu ce se va alege si el la randul sau din partea cuviosului sau tata.
Din cei sase plozi pe care ii va avea Constantius Clorus cu noua sa nevestica Teodora, trebuie retinuta Constantia; ea va aparea ceva mai tarziu in povestea noastra cu sfinti;
Ce a mai facut taticul sfantului in afara de maceluri ('batalii') pentru pastrarea puterii? Nu prea mare lucru, poate doar merita amintit ca l-a lasat inimioara sa pioasa sa isi dea feciorul, primul sau copil, pe Constantin-sfantul adica, ca ostatic-garant al bunei sale comportari lui Galerius, Cezarul Estului (imparat-adjunct) pentru Augustul (imparatul-senior sau co-imparatul Imperiului) Diocletian in cadrul unor aranjamente in schema de putere prin care a acces la functia de Cezar al Vestului; dar atat cu aleasa obarsie a sfintisorului, de acum inainte ne ocupam numai de faptele sale 'pioase', ca doar nu suntem crestini sa acceptam dogma 'vinei mostenite pana la a n-spea generatie', astfel invinuind bietul sfintisor pentru faptele marsave ale taticului lui, nu?
Maximian nu a avut bietul numai fete, a avut si un baiat, numit Maxentius; acum daca te apuci sa faci genograma pe hartie innebunesti neneaca cu astia . . . . cumnat . . . . unchi . . . . . unchi de-al doilea . . . . ce mai, e bordel curat, sau 'bordel de bordel' cum se zice azi la noi; Ideea e ca declaratul August Constantin si declaratul August Maxentius (declarat e adevarat, nu de propriile trupe, ci de Senatul roman, Garda pretoriana si plebea Romei cu sprijinul taticului sau si el celebru) aveau toate motivele sa se urasca desi cumnati (prin Fausta) si nepot-unchi prin Teodora, nevasta lui Clorus-taticul; si s-au urat ei, insa nu ca-n basmele romanesti 'de la tinerete pana la batranete', nu de alta, dar nu au apucat-o mititeii, ci s-au urat . . . . . . pana s-au omorat, sau mai exact sfintisorul iese viu iar Maxentius mort din celebra batalie din 27 oct. 312 A.D.; a 'cazut' un cumnat deci; buuuun, sa mergem mai departe cu
piosul nostru prin aventuroasa dar . . . . cucerinica sa viata.
Noul August al Estului, Licinius, se va casatori dupa deja banalul obicei cu sora lui Constantin, cu Constantia, minunata Constantia de care vorbeam ceva mai sus deci; cumnati-cumnati, dar fiecare vroia 'jumaua' celuilalt si de aici - natural - 'inaltatorul' si atat de umanul sentiment de ura intre sfant si cumnatel; prin 316 A.D. Constantin ii administreaza cumnatelului 2 batute pe cinste; sfantul ii ia o 'halca' de imperiu cumnatelului mai 'firav', asaaaa crestineste, dupa care trece la distribuirea functiilor pentru noile 'mosii'; de aici, primogenitura sa Crispus, se alege cu o functie de Cezar la doar 12 anisori; nuuuuuu, nu va mirati, ca intre timp sfantul nostru nu si-a zvarlit samanta-n buruieni, ci a mai plodit un pic, avand acum un puiut numit . . . . . Constantin, si care mititelul e facut si el Cezar cu aceeasi ocazie la doar 7 luni; Ehh, ce ziceti, era paranoic si despot Ceausescu-ateul cand il proptea sus pe dementul sau fiu Nicusor, nu?
Culant cum il stim deja, Constantin insa, rezerva un titlu de Cezar si pentru copilasul surioarei sale Constantia, adica lui Licinius, care e copilul lui . . . . . . hai ghiciti! . . . . . lui Licinius-firavul. Doamne-sfinte, cata lipsa de imaginatie pe baietii astia . . . . . . nicu tatal-nicu fiul . . . .

Dar gata cu amabilitatile, ca vine anul 324 A.D. si e iar 'razbel'; si iar Constantin-sfantul ii da 2 batute lu' Licinius-cumnatel; de data asta insa, inima de pios a sfantului cedeaza brusc si desi acesta ii promisese solemn surioarei lui (Constantia) sa-i crute sotul, acesta il lichideaza exaaaaact ca cel mai josnic stalinist-ateu; Asta e! Inca un cumnat pe raboj . . . . Dar nu-i bai, viata merge inainte (pentru unii . . . ).
Dar ce e cu Licinius-cel-mic, veti intreba voi acum; cu cel proaspat uns Cezar; pai ce sa fie, 'sfantul' il trimite si pe el urgent la doamne-doamne, dupa taticul lui, asta probabil tot din dragoste crestineasca, nu? Viata de familie a lui Ivan cel Groaznic - pot sa va spun, pentru ca m-a pasionat candva istoria Rusiei - seamana foarte bine cu cea a 'Sfantului' Constantin.
Dar ce conteaza aceste plictisitoare si insignifiante amanunte, iata, acum Constantin-cel-praznuit-pe-21-mai este stapanul de necontestat al intregului Imperiu; Apus si Rasarit, ale lui sunt amandoua; ziceti si voi, nu merita 2 cumnati pentru un Imperiu, eh? 'Sfantul' ne face semn dinspre posteritate ca da . . . . . .
Cu psihicul zguduit se pare de aventurile sale 'duhovnicesti' din ultimii ani, acesta se apleaca asupra problemelor religioase pentru a doua oara in celebra sa viata; dar nu voi intra in amanuntele privitoare la o astfel de problema serioasa, o rezerv unui seminar special dedicat, asa cum se cuvine.
Vom reveni deci la cele 'lumesti' si il vom regasi pe Constantin prin 326 A.D. omorandu-si - cum altfel dragii mei? - propriul fiu, pe Crispus adica, primogenitura sa si un element-cheie in victoria din ultima sa confruntare cu acum defunctul Licinius. ‘Dupa fapta si rasplata’, s-ar zice ‘pe crestineste’, nu? Ca doar e de presupus ca daca ei, crestinii, l-au facut sfant si il praznuiesc cu atat fast, ii apreciaza faptele si personalitatea, nu e asa?
Dar asta nu e totul prieteni, pentru ca daca Constantin-sfantul a parasit-o pe mama primului sau copil, mama lui Crispus adica, l-a ucis pe acesta mai tarziu, tot sfintisorul nostru isi incheie existenta pe acest pamant - unica sa existenta de altfel - nu inainte de a mai scrie o fila de istorie intr-o nota deja devenita uzuala: in acelasi an in care isi ucide fiul (pe Crispus) isi ucide si sotia, pe Fausta, mama a celorlalti trei copii ai sai.
In final, cred ca nu mai ramane decat sa zicem traditionalul si prapaditul 'Amin!'

duminică, 24 octombrie 2010

Intrebarea de duminica

Oare pentru curatatoria chimica "Bob de Roua", ultima afacere preoteasca, BOR o plati impozite?


sâmbătă, 23 octombrie 2010

Circus is in town

In mare mila sa Sfantul Dimitrie cel Nou si "lemnul sfintei cruci" m-au facut pe mine dar si pe alti multi bucuresteni aflati in trecere prin Piata Unirii, intre orele 10:30 si 11:00 sa intarziem pe unde aveam treaba. RATB-ul si-a deviat (sper temporar) tramvaiele si liniile de autobuz, garduri de protectie au fost ridicate, jandarmi au fost desfasurati.
Nu, nu e vreun miting al unei confederatii sindicale, iar Dimitrie asta noul nu a facut nicio minune desi cica ne ocroteste pe toti.
Doar ca pe mijlocul bulevardului, cu largul concurs al Politiei, au coborat in pas solemn vreo 50 de calugari dintre care unul in frunte lovea ritmic o bucata de lemn cu un ciocanel. Stiu, stiu, batea toaca. :)

In urma acestora, paseau un card de coristi ce inaltau imnuri de slava, mai bine de o suta de fete bisericesti imbracate la tol festiv si nelipsita armata de vreo mie si ceva de drept-credinciosi, treziti fara indoiala la primele ore ale diminetii. Toti insoteau o cutie purtata pe umeri de popi, iar langa mine, pe trotuar mataniile au inceput sa curga. Trecea, se pare, "sfanta racla".

Una peste alta, spectacol ieftin si cheltuieli din buzunarul primariei, adica al nostru.
De evitat cateva zile zona, daca puteti