Postare spinoasa. Nu spun ca toti cei care cred in fanteziile cu Sfanta Stafie sunt manelisti. Cunosc chiar persoane care canta rock si o fac al naibii de bine, urasc fenomenul mai sus descris din toate puterile, dar in acelasi timp isi pun sperantele in "cel de oameni iubitor" Dumnezeu.
Ce voi incerca sa demonstrez este insa relatia de (aproape) cauzalitate dintre manea si actul credintei. Poti sa fii credincios si sa te dezguste menelele, dar daca iti plac manelele sigur vei crede in Dumnezeu.
Iata ce am descoperit multumita prietenilor din blogosfera:
1. Manelele se canta la evenimente religioase – nunti, botezuri si uneori chiar la inmormantari.
2. Manelistii poarta cruci de aur groase la gat.
3. In manele se invoca divinitatea, care ia intotdeauna partea celui mai smecher in lupta eterna cu dusmanii sai.
4. Grupurile sociale care asculta manele sunt si cele mai religioase; religia si manelele au targeturi foarte similare – persoane cu nivel de educatie scazut. Exceptiile confirma regula.
5. Nu exista manelisti atei.
6. Manelistii (smecherii) “fac de bani” pe fraieri la fel cum biserica ii stoarce pe enoriasi.
7. Antagonismul bine-rau (sau “noi” contra “lor”) este puternic prezent in manele, sub forma: “eu si baietii mei” contra “dusmanilor nostri”.
8. Manelistii atribuie succesul lor unei relatii personale cu Dumnezeu care le-a oferit tot ce au si a ignorat toate pacatele (nu putine) comise de acestia pe drumul parvenirii.
9. Manelistul isi permite sa dea altora lectii de viata fara a avea vreo baza stiintifica sau morala, doar pretentii nejustificate (exact ca Biblia).
10. In manele se glorifica slabiciunile umane si se descurajeaza calea cunoasterii pentru a atinge succesul, singurele variante acceptate fiind “scurtaturile”: norocul personal, venit de la soarta (respectiv zeul crestin); maneaua ofera, ca si rugaciunea, doar o satisfactie iluzorie.
Ce voi incerca sa demonstrez este insa relatia de (aproape) cauzalitate dintre manea si actul credintei. Poti sa fii credincios si sa te dezguste menelele, dar daca iti plac manelele sigur vei crede in Dumnezeu.
Iata ce am descoperit multumita prietenilor din blogosfera:
1. Manelele se canta la evenimente religioase – nunti, botezuri si uneori chiar la inmormantari.
2. Manelistii poarta cruci de aur groase la gat.
3. In manele se invoca divinitatea, care ia intotdeauna partea celui mai smecher in lupta eterna cu dusmanii sai.
4. Grupurile sociale care asculta manele sunt si cele mai religioase; religia si manelele au targeturi foarte similare – persoane cu nivel de educatie scazut. Exceptiile confirma regula.
5. Nu exista manelisti atei.
6. Manelistii (smecherii) “fac de bani” pe fraieri la fel cum biserica ii stoarce pe enoriasi.
7. Antagonismul bine-rau (sau “noi” contra “lor”) este puternic prezent in manele, sub forma: “eu si baietii mei” contra “dusmanilor nostri”.
8. Manelistii atribuie succesul lor unei relatii personale cu Dumnezeu care le-a oferit tot ce au si a ignorat toate pacatele (nu putine) comise de acestia pe drumul parvenirii.
9. Manelistul isi permite sa dea altora lectii de viata fara a avea vreo baza stiintifica sau morala, doar pretentii nejustificate (exact ca Biblia).
10. In manele se glorifica slabiciunile umane si se descurajeaza calea cunoasterii pentru a atinge succesul, singurele variante acceptate fiind “scurtaturile”: norocul personal, venit de la soarta (respectiv zeul crestin); maneaua ofera, ca si rugaciunea, doar o satisfactie iluzorie.
Comentarii