Treceți la conținutul principal

Isus Cristos contradictoriu.

Sau cum a inventat Saul din Tars o religie

Ca o continuare la postarea precedenta, in acest articol vom incerca sa privim putin mai indeaproape personajul Isus Cristos. La o citire mai atenta a Bibliei, vom descoperi un personaj contradictoriu, nehotarat. Unii ar putea spune ca toate aceste contradictii vin de la scribii care au copiat Evangheliile de-a lungul secolelor. Insa, daca acceptam aceasta explicatie ca fiind valida, atunci putem sa ne intrebam care e mesajul real al propovaduitorului itinerant de acum doua milenii? Razboi ori pace? Ura sau iubire?

Sa vedem, direct din Evanghelia dupa Matei, 15:22-26

Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră
Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. 
Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. 
El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.


Cum se potriveste treaba asta cu faimosul "iubeste-ti aproapele"?

Si tot din Matei, 9: 11-13
Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?
Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.


Acum sa vedem ce parere are Sf. Pavel de ceea ce a spus Cristos:


I. Corinteni 5:11
Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă. 

Mie mi se par doua mesaje COMPLET diferite.

Isus era de parere ca actul credintei e ceva intim, personal, ca religiozitatea nu trebuie afisata. Pavel calatoreste in lumea cunoscuta, are o activitate asidua, stabileste comunitati religioase, infiinteaza biserici.

Mesajul lui Cristos se adreseaza evreilor si esenta acestuia se surprinde bine in sfaturile pe care El le da apostolilor: In calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi; Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
Pavel transforma mica secta iudaica intr-o religie cu aspiratii de dominanta la nivelul lumii cunoscute in acea perioada.

In al sau "Tratat de Ateologie", Michel Onfray pune punctul pe I:
Paul pune stapanire pe personajul conceptual (Isus), il modeleaza si-i imprima idei. Isus primordial nu vorbeste impotriva vietii. Doua fraze (Mc. 7, 15 si 10,7) dovedesc ca nu se opunea casatoriei si ca nu era nicidecum in favoarea idealului ascetic. In zadar vom cauta prescriptiile sale riguroase asupra corpului, sexualitatii si a senzualitatii. Condescendenta fata de aceste aspecte ale vietii se completeaza cu elogiul si practica blandetii. Paul din Tars transforma tacerea lui Isus intr-o stridenta asurzitoare decretand ura fata de corp, femei si viata. Radicalismul antihedonist al crestinismului este datorat lui Paul, nu lui Isus, personaj conceptual care tace in aceste privinte…

As incheia aceasta postare cu un alt citat inspirat, al filosofului englez Jeremy Bentham: "Dacă creştinismul are nevoie de un Anticrist, nu trebuie să se caute mai departe de Pavel".

Comentarii

simona a spus…
Este foarte interesant sa urmaresc aceste pareri.Am convingerea, as spune indusa de propria mea viata, ca omul este mult mai mult decat creier si ratiune.
Dincolo de deductii si rationamente obiective si logice, omul mai are emotii. Care, in general, sunt irationale. Deci, cred eu, ca exista o a doua dimensiune a omului.
Si sunt lucruri pentru perceptia carora folosesti o lautura sau alta. Un peisaj, nu-l poti aprecia ca fiind frumos doar la nivel intelectual, ci cere implicare emotionala. Vreau sa spun ca, este destul de greu sa argumentezi rational lucruri care tin de emotional, si invers.
Daca nu ai experimentat nici o data nici o emotie, bineinteles ca nu vei putea recunoaste existenta ei.
Eu am exeprimentat latura spirituala a mea,aflata de fapt in orice om, si nu pot argumenta aceasta latura in mod intelectual, decat pana la o limita, si in mod emotional, tot pana la o limita. Spiritualitatea implica traire. De aceea, la Isus Cristos, nu poate nimeni ajunge decat prin accesarea spiritualitatii din sine. Negarea acestei laturi, nu inseamna inexistenta ei.
Eu vad omul mai mult decat simple rationamente logice. El este plin si de emotii, de toate felurile. Si isi recunoaste si partea spirituala, de aceea pune acolo tot felul de zei.
Si apoi, toate aceste incercari de a demonstra ca Dumnezeu nu exista, imi confirma faptul ca El de fapt exista. Nimeni nu incearca sa demonstreze ca nu exista galgometii bilibistrocizati ...
Sunt doar... a spus…
Simona, sa fim bine intelesi: eu nu lupt impotriva emotiilor umane, ci impotriva superstitiilor care ne inrobesc.
Eu nu demonstrez ca Dumnezeu nu exista, eu doar constat.
Cat despre "galgometii cum spui tu", pana una alta nimeni nu incearca sa imi demonstreze ca ei exista. Asa ca, de ce sa incerc sa le determin inexistenta?
simona a spus…
In acceptiunea mea, superstitiile nu au nici o legatura reala cu Dumnezeu. Eu cred ca superstitiile sunt doar niste cai simple de a parcurge drumurile complicate ale vietii. Ca sa ma explic: daca nu abordez serios viata mea de zi cu zi, si o iau in freza, este pentru ca pisica neagra... sau ziua de 13 ... sau mai stiu eu ce ... Si multe altele ... le stim cu totii ... Si e adevarat. Ele ne innrobesc pentru ca avandu-le la indemana si folosindu-le, ne protejeaza de orice efort de a gandi sau sau de a munci cu viata noastra.
Stiu ca nu ai nimic impotriva emotiilor umane. Am folosit doar o fraza retorica, oarecum. Eu spuneam doar ca nu se poate analiza o latura a omului prin intermediul celorlalte. Intelegem rationamentul si inteligenta unui om, folosindu-ne propriul intelect, nu emotiile. Apreciem si intelegem emotiile celorlalti prin emotiile noastre, nu prin intelectul nostru. Cum am putea atunci analiza domeniul spiritual prin alta latura umana decat cea spirituala...
Pilda din Matei nu se opreste la versetul 26. Femeia canaaneanca a trecut testul credintei, iar Isus i-a tamaduit fiica. Eu cred ca zilnic trecem prin teste ale credintei. De orice fel. In familie, la lucru ... mereu trebuie sa ramanem in picioare, sa nu renuntam la ceea ce stim ca este sanatos si bun pentru noi si pentru cei dragi ... Uneori cadem testul ... Exemplul din Matei nu are legatura cu iubirea de aproapele, ci cu credinta noastra ...
Mesajul din Corinteni se refera la crestinii care poarta ghilimele. Pentru ca sunt multi "frati" (intru credinta), care se dedau la cele scrise in lista. Aici este vorba despre fariseism. Cum ar fi sa ma inscriu intr-un partid, de buna voie, si apoi fac tot ceea ce nu am voie sa fac ca exponent al acelui partid. Nu este vorba despre cei din celelate partide sau fara partid, care nu respecta principile partidului meu ... ci despre fatarnici.
Pavel nu a plecat in lume sa intemeieze o religie. El a umblat pentru ca sa dea lumii vestea cea buna. Biserica primara nu avea nimic de a face cu ceea ce se vede astazi. Acolo era multa credinta, multa relatie intima si personala cu Isus. Stii, de fapt el condamna exact toate cele pe care le-ai trecut in lista postului Crestinul habotnic.
In ceea cel priveste pe Seneca cel Tanar, sunt de acord cu el. Epicur a murit cu 270 de ani inainte de a se naste Cristos, si il cred in toate intrebarile pe care le pune. Daca ar fi murit 270 ani dupa Cristos, atunci ar fi stiut ce a facut Dumnezeu cu raul.
Si da, au fost foarte multe cruciade si uraciuni savarsite in numele crestinatii. Intodeauna credinta, indiferent de felul sau, a fost o forta puternica. Si intodeauna a existat cineva care sa o foloseasca in mod absurd. Exista o perioada neagra a crestinatii. Dar nici perioada asta pe care o traim nu este prea roz. Credinta iubirii a fost institutionalizata si transformata intr-o unealta a puterii. Asa este. Toate acestea au legatura cu crestinii, dar nu au legatura cu Cristos.
Eu asa cred lucrurile.
Sunt doar... a spus…
Simona, desi nu vrei sa observi, tot ceea ce imi oferi tu sunt propriile interpretari ale evangheliilor. Tot mesajul tau e plin la tot pasul de "eu cred", "in acceptiunea mea", "eu vad", "pot/nu pot argumenta". Esti constienta ca te poti insela. Rationalizarrile pe care le faci, nu au alt scop decat acela de a justifica fata de tine insati un anumit set de credinte si de superstitii la care te raportezi.
Eu nu caut interpretari personale. Eu caut dovezi. Care nu exista, dincolo de niste sentimente umane. E o mare diferenta. In acelasi mod in care o faci tu, eu pot argumenta ca iudaismul ori islamul e credinta adevarata.
Uite, fa o experienta: citeste Coranul fiind convinsa ca e cuvantul lui Dumnezeu. Mergi intr-o moschee, priveste chipul linistit, care respira echilibru, credinta si pace al imamului. Lasa-te patrunsa de chemarea la rugaciune a muezinului. Contopeste-te cu divinitatea si simte-i maretia atunci cand realizezi adevarul din spatele vorbelor "Allah'u Ahkbar". Si vei crede ca Allah e Dumnezeu, iar Cristos a fost un simplu profet.
In acelasi mod, mergi intr-o sinagoga si priveste perfectiunea simpla si dumnezeiasca a menorei.
Patrunde cu ochii tai interiori in sufletul rabinului, urmas al unei caste de preoti care se duc pana in negura timpului in semintia lui Abraham, Isac si Iacov. Aculta-i vocea masurata atunci cand citeste din pergamentele sacre. Cand rosteste Kadish-ul sau cand interpreteaza maretia Domnului lui Israel ascunsa in spatele frazei "Shema Israel Adonai Elohenu Adonai Ehad". Si vei crede.

Intelegi ceea ce vreau sa-ti spun?
Ioana a spus…
Simona, draga mea, ce a facut Dumnzeu cu raul, dupa Cristos? Nu vad vreo schimbare, ba chiar la intoleranta deja existenta in lume s-a adaugat si aia crestina. E o lume mai buna? Prin ce? Cum? Sa nu vii sa imi spui ceva de "mesajul sperantei". Nestiinta nu-i o dovada, ignoranta nu e argument
Simona a spus…
E adevarat... lumea nu este deloc mai buna. Si e un lucru la care ma gandisem si eu de multe ori: de ce este in firea umana raul? Este mult mai natural sa fac un lucru rau, sa ma las dusa de val ...
Iar pentru un lucru bun, am nevoie sa ma opun instinctelor initiale ... trebuie sa consum multa energie ... Si atunci mai bine nu-l fac ... Si probabil ca asta este o atitudine generala. Este teribil de greu sa promovezi o idee constructiva, dar teribil de usor sa aduni o multime mare de oameni pentru un lucru care distruge.
Singurul fel in care poate fi schimbata lumea este prin schimbarea fiecaruia dintre noi ... Aceasta ar fi o schimbare de paradigma care ar imbunatatii lucrurile: de la "de ce este lumea atat de rea" la "cum as putea eu sa fiu mai bun". Cati dintre noi suntem dispusi sa facem efortul acestei schimbari in credintele si actiunile noastre?
Si spun "eu cred", "eu vad" nu pentru ca as avea vreo indoiala. Ci pentru ca nu pot vorbi decat in numele a ceea ce eu cred. Credinta nu poate fi obiectiva, este individuala si complet subiectiva. Nu l-am ales pe Isus in astfel de moduri prezentate .. Ci, mai degraba, el m-a ales. Este adevarat ca a venit pentru cei pacatosi si bolnavi si franti de viata ... L-am intalnit intr-un moment in care propria mea viata imi era un bagaj prea greu. Ce a facut din viata mea, in numai 4 ani, este - pentru mine, fireste - un miracol. Ce pot sa spun? Sunt lucruri pe care le intelegi doar atunci cand le experimentezi. Daca as gusta acum dintr-o prajitura din care nu ai mai gustat, cum as putea sa-ti descriu gustul??? Si cat de mult ai simti gustul doar din descrierile mele? Daca vrei sa vezi cum e, va trebui sa-ti iei lingurita si sa gusti...
Sunt doar... a spus…
Ehe.., Simona, aici te inseli. Ceva imi spune ca stiu scripturile mai bine decat tine. Sa iti spun si de ce. Am fost crescut de bunici care erau oameni "cu frica de Dumnezeu". Bunicul meu deseori imi citea ca sa adorm din Evanghelii. Iar la 12 ani am inceput sa intreb, din curiozitate. Am citit cartea pe care tu o venerezi din scoarta in scoarta in cautarea unei scantei, a cuvantului care sa mi-L reveleze pe El. In schimb ce am gasit? O istorie hiperbolizata a unui popor (evreii), plina de crime, violuri, talharii, incest si nedreptati de tot felul. Majoritatea dintre ele comise la indemnul si instigarea directa a divinitatii. Am mai gasit niste relatari cotradictorii despre viata si faptele unui om care a trait acum 2000 de ani si care a venit (spuneti voi, crestinii) sa rascumpere niste pacate pe care nu le-am comis si pe care nu le recunosc. Pacate la care El m-a condamnat, pe care tot El le sanctioneaza si pe care, fireste, tot El le-a definit ca fiind abateri de la legea Lui.
Si, cum face El asta? Nu, desigur, nu poate sa ma ierte pur si simplu, trebuie sa moara pentru asta (apropo, mitologia jertfei si renasterii e prezenta la multe, prea multe divinitati din spatiul mediteraneean ca sa fie o simpla coincidenta).
De asemenea, ce am mai gasit in Biblie? Niste intamplari ale unor epigoni ai maestrului jertfit mai sus. Care fapte se deosebesc in spirit de toata invatatura celor care le-a fost invatator. Plus niste scrisori al unuia venit ulterior. Gasim un Saul din Tars care a monopolizat si alterat TOTAL spusele celui despre care a aflat din auzite. A, da, mai gasim o apocalipsa care nu mi se pare a fi deloc plina de simboluri divine. Se aseamana cu delirul mistic al unui bolnav mintal.

Am mai citit carti despre vietile sfintilor parinti ai bisericii

Poti lectura mai multe aici:
http://highmage.blogspot.com/2008/10/despre-sinoadele-bisericesti.html

In egala masura, m-am informat despre ceea ce afirma principalele secte crestine altele decat ortodocsii.

Am citit Tora dar si interpretarea acesteia Talmudul. De asemenea, Coranul (atat nazm-ul "compozitia" - dar şi ma'nā - "semnificaţia" fara de care Coranul nu e Coran), citind despre (dar nu insistand) diferentele Sunni, Shi'a si Khajirite.
Pot sa sustin o dezbatere decenta despre Budism si filosofia shinto, dar si despre ideile lui Confucius.
Asa ca sunt ceva sanse sa stiu despre ce vorbesc. Parerea mea.

Nu mi-ai spus cum L-ai ales pe Cristos. Nu cumva pentru ca te-ai nascut intr-o tara predominant crestina, si este mai degraba un accident geografic? Daca te nasteai in Japonia ori China si erai o incantatoare femeie asiatica, matematic vorbind aveai toate sansele sa nu il cunosti pe Cristos (de fapt sa cunosti ceea ce pretind Pavel si urmasii lui ca ar fi spus Cristos).

In firea umana exista si impulsul de a face bine, asa cum exista si cel de a face rau. Daca tu consideri ca esti o persoana morala si ca faci bine datorita crestinismului, te compatimesc. Eu pot sa fac ceea ce este corect si sa simt iubire, compasiune, si toata pleiada de sentimente pozitive fata de aproapele meu fara matanii, doamne-doamne, post si rugaciune. Si, mai ales, fara teama vreunei pedepse divine.
Eu sunt liber de ingeri si demoni, simple plasmuiri ale imaginatiei unor primitivi. Pentru ca citesti ceea ce scriu eu si altii despre fenomen, inseamna ca nu esti pierduta definitiv. Succes in cautarea adevarului!
Simona a spus…
Inteleg punctul tau de vedere si il respect.
Cand spuneam de prajitura, nu spuneam de experimentarea gustului prin citirea retetei. Eu revin mereu cu ideea experimentarii si nu a intelegerii la nivel intelectual. Toate episoadele pe care le-ai descris sunt acolo, dar in imaginea de ansamblu a ceea ce este biblia, fiecare capata un inteles diferit. Exista o a treia dimensiune a omului, cea spirituala ... ea poate intelege diferit versetele biblice decat dimensiunea intelectuala. Stiu asta, pentru ca am incercat sa inteleg ceva din ea, cu multi ani in urma ... si n-a mers.
Daca ar fi trebuit sa-l cunosc pe Isus in Japonia, s-ar fi putut intampla si asta. Desi nu sunt foarte numerosi, exista un numar de crestini acolo, spun unii ca vreo 33.000. Si a avut si Japonia martirii sai crestini. Si in China sunt. Suporta martiriuri in toata Asia. Ce ii determina sa-si piarda viata?
Eu nu cunosc vietile sfintilor parinti. In vremurile mele de restriste spirituala, dupa o perioada indelungata in care am practicat yoga, am cautat in biserica ortodoxa raspunsuri. Pe care nu le-am gasit.
Eu am intrebat de ce este mai usor pentru om sa faca raul, iar binele necesita efort.
Ma bucur pentru tine, pentru libertatea pe care o simti. Se pare, si asta este unul dintre motivele pentru care m-am oprit pe blogul tau, ca esti o persoana echilibrata. Precum am mai spus, Isus a venit pentru cei franti. Sunt foarte multi oameni franti in jurul nostru... Eu am fost unul dintre ei ... Pentru toti cei care ma cunosc, viata mea este o marturie a faptului ca ceva tot trebuie sa fie pe bune cu acest Isus... El face minuni acolo unde societatea mazileste si stiinta ridica neputincioasa din umeri ... Si asta nu mai este o parere de a mea, ci este ceva ce stiu ...
Sunt doar... a spus…
"Christianity is a minority religion in Japan, with anywhere from 1% to 2% of the population claiming Christian belief or affiliation." - Wikipedia
Populatia Japoniei e de 128 milioane. Matematica ne spune ca, probabilistic vorbind, sansa de a deveni crestina in Japonia fara sa ai vreo ruda de aceasta religie e undeva aproape de zero.
Ce intelegi prin "martiriu". Ma indoiesc ca in Japonia zilelor noastre crestinii sunt omorati pentru credinta lor.
Daca nu cunosti vietile sfintilor parinti ai bisericii, nu iti ramane decat sa ma crezi pe cuvant: n-ai pierdut nimic. Ba ai pierdut: ai fi constatat ca asta nu e religia iubirii.

Mai spui ca fiecare intelege ce vrea din Biblie. Asa este.

http://highmage.blogspot.com/2010/01/biblia-interpretabilitate.html

Poate ne lamuresti tu care e Crestinul ala Adevarat pe care toate denominatiile crestine se lauda ca il cunosc.

Bun, am mai lamurit ceva: nu esti ortodoxa. Carei ramuri a crestinismului te-ai afiliat? Ca sa discutam la obiect. Cu putina onestitate vei vedea ca nici interpretarea voastra nu e mai breaza decat a celorlalti.
Sunt doar... a spus…
A, si inca ceva: Cristos nu face minuni nicaieri. Diferenta de abordare dintre viziunea stiintifica si cea religioasa e urmatoarea: religia pretinde ca detine toate raspunsurile pe cand stiinta admite ca nu stie tot si chiar se poate insela cateodata. Insa cauta in permanenta explicatiile valide
Aceasta e cea mai corecta pozitie.
Simona a spus…
Uneori statisticile nu sunt relevante. Care sunt sansele ca intr-o tara de 22 milioane de crestini, cineva sa practice yoga intr-o grupare mica, de origine hindusa, condusa de Shrii Shrii Anandamurti si numita Ananda Marga?
Nu stiu daca este importanta vremea martiriului in Japonia, cred ca mai important este faptul ca oamenii renunta la propria lor viata pentru ceva in care cred. In Turcia mor si astazi.

Pe mine ma indurereaza toata disputa asta intre biserici: intre cele vechi, intre cele vechi si cele noi, intre cele noi ... Exista o vorba, nu stiu daca o pot reproduce corect; zice ceva de genul: nu aud ce spui, pentru ca cuvintele tale sunt acoperite de zgomotul a ceea ce faci... Adica, de geaba fac afirmatii, daca faptele mele contravin celor afirmate de mine. Iar faptele sunt intodeauna mai importante decat vorbele. Eu recunosc adevaratul crestin nu dupa ce spune el, ci dupa roadele faptelor sale. Degeaba spune cineva ca apartine lui Cristos, daca nu il cunoaste pe Cristos. Pentru ca atunci cand il cunosti personal, foarte multe lucruri se schimba.
Curentul crestin caruia m-am afiliat este cel carismatic.
Eu nu vorbesc despre religie in spusele mele, ci despre credinta. Si da, de vreme ce religia are in centru sau pe Dumnezeu, mi se pare logic ca ea sa detina toate raspunsurile. De fapt, nu ea, ci Dumnezeul din centrul ei.
Viata mea este "ceva" oricat de mic si nesemnificativ ar fi ... dar este mai mult decat nimic. Si daca Isus a facut minuni in ea, atunci in cel putin un loc a facut ... ceea ce e mai mult decat nicaieri.
Sunt doar... a spus…
"Care sunt sansele ca intr-o tara de 22 milioane de crestini, cineva sa practice yoga intr-o grupare mica, de origine hindusa, condusa de Shrii Shrii Anandamurti si numita Ananda Marga?"

Mari, daca ne referim la cazul special al tau, o persoana care a fost intotdeauna convinsa ca exista mai mult decat se vede. Ai fost mereu in cautarea unei "spiritualitati", iar roadele se vad acum.
Carismatic? Oooo dar sunteti inruditi cu penticostalii (desi poate negati asta), de la care ati preluat o gramada de lucruri: falsa idee ca "Biblia e mai presus de orice" si ca Isus e iubire, si ca adevaratul crestin se manifesta prin iertare. Pai, draga mea, cam multe presupuneri pe baza unui scurt indemn (iubeste-ti aproapele) care de fapt i-a scapat la cenzura lui Pavel.
Si voi mai credeti ca minunile sunt manifeste in viata de zi cu zi. Probabil ca cei 25000 de copii care vor muri astazi de foame in Africa fac si ei parte din maretul plan al lui Dumnezeu. Si nu, nu se pune sa imi dai un exemplu subiectiv din viata personala. Se cheama ca ai face o selectie observationala si e ilogic.
Unde sunt profetiile, vorbirea in limbi si toate darurile spirituale pe care pretindeti ca le simtiti in prezenta Lui?
simona a spus…
Tu nu te-ai intrebat niciodata daca nu este ceva mai mult decat se vede?
Cunosti sentimentul desertaciunii? Nu definitia lui ... Eu m-am intrebat o lunga perioada de timp din viata mea despre sensul lucrurilor. M-am intrebat despre viata mea. De ce sunt aici? Unde ma duc? De ce trebuie sa intru in competitii? Si daca arat ca sunt buna, sau cea mai buna ... ce? Am trait bine, am mancat bine, am vazut lumea, m-am si maritat, poate voi face si copii... si? Rostul meu a fost doar de a asigura perpetuarea speciei? Mi s-a parut mereu ca lipseste ceva... semnificatia. Atat sunt? Atat am fost?
Si eu nu sunt un caz special. Am vazut multa lume nefericita in jur. Oameni care din punct de vedere material aveau de toate, cu familii bune si sanatoase ... Nu le lipsea nimic din ceea ce lumea materiala le putea oferi. Spuneau ca sunt goi pe dinauntru... Si nu puteau spune de ce ... Si nu gaseau nimic ce sa puna acolo ca sa umple pustiul ... Nu, nu sunt un caz special.
Nu neaga nimeni inrudirea cu penticostalii. De fapt, nici nu facem mare caz de denominatii.
Daca citesc, fie doar si sub forma beletristica, despre viata lui Isus, nu pot trage alta concluzie decat ca Isus este iubire. Biblia nu este mai presus de orice, pentru ca nu este mai presus de Dumnezeu. Iertarea ... nu inteleg de ce este gresit sa ierti. Chiar nu inteleg ce ai vrut sa spui ...
Pentru cei 25000 de copii din Africa, tu faci ceva? Daca faci, te rog sa primesti scuzele mele. Daca nu, de ce nu faci? Din punctul tau de vedere Dumnezeu nu exista, inseamna ca pentru acei copii cineva trebuie sa faca ceva. E plin lumea asta de oameni care arata cu degetul catre altii, dar ei nu fac nimic ... decat ii judeca pe altii ca nu fac nimic. Crestinii care sunt in Africa, fac ce pot. Dar fac ceva.
Despre celelalte , profetii, vorbirea in limbi, ti-as putea povesti multe, dar cum toate ar fi subiective, pentru ca tin de propria mea experienta ... se cheama ca as face o selectie observationala si e ilogic.
Stii, in multe vieti Isus a adus speranta, vindecare, alinare ... Sunt vieti reparate prin aceasta relatie cu Isus. Tu nu crezi. Ok! Dar de ce iti pasa atat de tare daca Isus este real sau un mit? Daca sunt oameni care au nevoie de acest mit ca sa poata merge mai departe, iar tu te straduiesti sa-l darami, ce le oferi in loc?
Sunt doar... a spus…
Simona, imi pasa pentru ca am copii si nu vreau sa traiasca in ignoranta si nici sa fie marginalizati pentru ca nu fac parte din turma ortodocsa.
Imi pasa pentru ca lunar, din buzunarul meu, sunt finantati o adunatura de neispraviti (preotii) care vand minciuni, prostesc pe cei mai naivi si perpetueaza un desantat negot cu iluzii.
Ma intereseaza, din respect pentru toti cei care au murit prigoniti de crestini, fara de care cea mai mare parte a binefacerilor vietii moderne nu ar fi devenit realitate.
Consider ca libertatea ta se termina acolo unde incepe a mea. Poti face tot ceea ce doresti, cu conditia sa nu imi restrangi prin actiunile tale propria mea posibilitate de a trai asa cum doresc.
Ce fac eu pentru copii din Africa? Interesanta intrebare, dar irelevanta. Eu am una mai buna: presupunand ca tu ai dreptate si ca El exista, ce face Dumnezeu, fiinta atotputernica, perfecta si atotiubitoare pentru acei sarmani? Creatorul Universului le-ar putea potoli setea si astampara foamea daca ar dori, dar, din pacate pentru bietii copii, nu face nimic, pentru ca nu poate, fiind inexistent.
Daca exista si nu o face, pentru ca necunoscute ii sunt caile, inseamna ca e un zeu crud si insensibil la suferinta oamenilor. Ceea ce arunca la cos povestea fain ambalata cu "iubirea lui Dumnezeu"

Eu ma simt multumit de viata mea pe aceasta lume. E cel mai pretios lucru pe care il avem, fiindca e unica. Trebuie sa traiesc, sa rad, sa plang, sa fiu fericit, sa ma bucur de fiecare clipa.
Rostul nostru in lumea aceasta e sa traim. Si, ai dreptate. Sa perpetuam specia, insufland urmasilor nostri dragostea pentru viata. Din pacate, daca nu te simti implinita cu ceea ce ai pana acum, inseamna ca te-ai oprit prea timpuriu din cautari.
simona a spus…
Nu am spus ca nu ma simt implinita. Am folosi trecutul legat de perioada mea de cautari. Nu mai caut, pentru ca am gasit.

Credinta este o forta, am mai spus. Si in individ, ca atare, si in mase. Ma refer la orice fel de credinta, nu numai la cea mistica. Si omul se pricepe sa denatureze si sa perverteasca ... De aceea au avut loc toate masacrele in numele crestinatatii. O mana de oameni, avizi de putere, au stiut sa foloseasca aceasta putere a credintei doar spre folosul lor.
Fisiunea nucleara, care ar fi trebuit sa fie folosita doar pentru centralele nuclearo-electrice, s-a transformat intr-un infern la Hirosima si Nagasaki. Nu am idee despre ce ar fi putut spune Bohr si Fermi despre ceea ce s-a intamplat cu descoperirea lor. Dar, este un alt exemplu, despre cum omul stie sa strice tot ce poate strica.
Despre ce anume se intampla in biserica ortodoxa ar fi multe de spus. Si iti dau dreptate sa simti ceea ce simti vis-a-vis de ea.

Imi pare rau ca intrebarea mea legata de Africa este irelevanta. Sper ca este irelevanta doar in contextul discutiei noastre. Altminteri, daca doar morala crestina ii face pe unii misionari si lucratori crestini sa faca ceva pentru Africa, chiar daca este putin ceea ce fac in comparatie cu nevoile, inseamna ca nu este chiar atat de stramba morala crestina.

Eu nu am inca copii, si pot doar intui ceea ce simte un parinte fata de proprii prunci. Dar tu ai, si vei intelege mult mai bine, ce anume vreau sa spun mai jos.

Exista un tata, unul oarecare, care a adus pe lume copii. Pe care ii iubeste, le pune la dispozitie toata agoniseala lui.I-a dat la scoli, i-a educat, le-a purtat de grija. Are pentru ei niste sentimente atat de puternice, incat se simte chiar gelos oridecateori copii lui isi manifesta un viu interes fata de alte persoane si fata de alte lucruri. Si atat de mare devine interesul lor incat uita pur si simplu de tatal lor. Fac tot ceea ce considera ei ca trebuie sa faca, si bune si rele, si , in general, au grija sa uite toate sfaturile primite de la tatal lor.
Il viziteaza din ce in ce mai rar, si doar atunci cand vin sa ceara cate ceva. Si, ceea ce primesc, risipesc pe lucruri futile. Si iar pleaca in lumea larga, facand multe lucruri care il indurereaza pe tata, si isi aduc aminte de el doar atunci cand mai au o nevoie. Oare ce este in inima aceea de tata? Dincolo de iubire ... Cata durere? Cu siguranta, va veni o zi in care tatal va spune "GATA! eu nu sunt duhul din lampa. Eu am sentimente, si-mi doresc sa fiu bagat in seama pentru mine, pentru ceea ce sunt si ceea ce deja am facut pentru voi! " Nu inseamna ca ii iubeste mai putin. Si nici nu-i bine ca pruncii lui sa primeasca mereu totul pe tava. Pentru ca, tatal este ingrijorat mai mult de caracterul copiilor lui, decat de bunastarea lor.

De ce trebuie Dumnezeu sa raspunda in felul in care noi tot cerem si pretindem sa o faca? El are aceleasi sentimente ca si tatal din randurile de mai sus. De ce ar fi duhul din lampa pentru oricare dintre noi, atata timp cat il bagam in seama numai cand ii cerem ceva? Dumnezeu exista si este un tata bun, doar ca e satul de mizeriile pe care alegem noi sa le facem tot timpul. Lumea este asa cum este pentru ca noi o facem sa fie asa ...

Si tot nu mi-ai spus. Daca vei reusi sa darami mitul lui Isus, ce le dai in schimb celor care au nevoie de el? Atunci cand viata in om este franta, cand super-civilizatia noastra nu face decat sa mai condamne si sa mai puna la zid un om rupt, atunci cand medcina face ce poate dar nu este de ajuns ... Si omul il descopera pe Isus. Iar Isus restaureaza... Sti, piatra din capul unghiului, acea piatra fundamentala in zidirea temeliei unei case, este Cristosul... Si omul se recladeste, Isus il recladeste, si omul acesta este viu din nou ... Iar tu, ii scoti piatra din capul unghiului ... Ce anume ii pui la loc?
Sunt doar... a spus…
Nu voi reusi sa daram nimic, desigur. Dar sunt multi ca mine. Din ce in ce mai multi.
Ce le dam oamenilor? Speranta. Ii facem sa ridice ochii speriati din colbul in care au ingenuncheat pentru rugaciune si sa priveasca cu incredere si curaj spre stele. Sa vada ca toata aceasta lume este mai frumoasa si mai complexa decat putea crea orice divintate plasmuita de mintea omului.
Sa vada ca religia de orice fel nu a vindecat niciodata nimic. A dat pe ici pe colo sperante, iluzii.
Le dam speranta ca prin eforturi proprii, prin mobilizarea energiilor creatoare, putem fi mai buni, mai drepti, putem schimba lumea si universul.
Putem impinge medicina sa faca ceea ce nu poate implini acum, si in orice caz mai mult decat o rugaciune. Asta pentru ca aminteai de medicina versus credinta.

Crestinii in marea lor majoritate sunt de o ipocrizie de nedescris cand aplica etichete pe lumea in care traim noi. O vad pierduta, cazuta, damnata.
Nu e deloc asa. Cand teologul guverna lumea speranta de viata a celui simplu era de aproximativ 30 de ani. Multumita avantului spiritului uman boli incurabile nu demult sunt vindecate sau chiar total eradicate. Speranta de viata e de doua ori si jumatate decat acum 200 de ani. Informatia, ideile noi ne sunt la distanta de o apasare de buton.
De ce voi crestinii condamnati lumea de azi? Doar pentru ca unii dintre oameni au inceput sa se indeparteze de Cristos realizand ca e un mit, iar majoritatea celor ce se declara crestini, nu mai aplica niste legi morale si de comportament desuete ce isi au originea in scripturi? Nu crezi ca e putin?

Acum sa ma refer la pilda ta:
pai tatal acela e incredibil de dezechilibrat daca face crize de nervi, bate cu piciorul in pamant si cerseste atentie. E vina lui ca nu i-a educat corespunzator asa ca degeaba e ingrijorat pentru caracterul progeniturilor sale. Sper ca era doar o pilda, si nu pretinzi ca ipoteticul tata ar avea ceva comun cu Isus, doar nu poti pretinde ca are probleme nervoase. :) :) Desi, daca deschidem Vechiul Testament, vom descoperi ce a facut acelasi Dumnezeu la nervi si suparare. Milioane de morti. Genocid. Viol si crima.
Asa ca nu m-ar mira nici la junior comportamentul descris mai sus.

Discutia din Africa e irelevanta fata de tine si de mine, oameni cu posibilitati materiale limitate.
Dar are o foarte mare relevanta in privinta lui Dumnezeu atotputernicul.
Tu insati spuneai la comentariul celeilate postari:

"Eu cred ca Dumnezeu are puterea, capacitatea de a face absolut orice, chiar daca eu...".
Pai, daca poate orice si nu vrea (adica nu eradicheaza fametea si bolile), de ce il numesti Dumnezeu?

Epicur spunea asta, iti amintesti, fireste.
simona a spus…
Probabil ca nu sti ce inseamna sa fi frant ... Si e bine asa ... Iti doresc sa nu cunosti niciodata frangerea ... Probabil ca nu cunosti pe nimeni din preajma ta care sa fie frant ... Si e bine asa ... Iti doresc sa nu cunosti nici frangerea celor dragi tie ... Dar daca vei cauta, din pura curiozitate omeneasca, sa stai de vorba cu cineva facut surcele in fiinta sa, poate ca nu vei putea intelege exact ce se petrece in omul ala (ne este foarte greu sa intelegem exact ce se intampla la nivel emotional intr-un om care nu mai are nimic), dar te vei intreba , poate, unde poate duce omul acela sacul de durere. Crede-ma, nu are unde-l duce. Spre stele daca ridica privirea iar cerul este gol ... nu-i ia nimeni sacul. Speranta? Ii spui ca va fi bine? Ii spui sa nu-si piarda speranta? Ce-i spui? Si mai mult... ce-i faci? Cand ai fost crescut intr-o familie cu parintii abuzivi, cand ai mancat bataie in loc de ciocolata, cand ti s-a repetat mereu "esti prost", "esti incapabil" si altele cel putin la fel de dureroase ... Cand copiii rad de tine la scoala pentru ca porti aceeasi pereche de pantaloni de anul trecut ... Cand vine in vizita unchiul tau, si te mangaie intr-un anumit fel, care te face sa te urasti ... Cand te uiti in oglinda si ti-e sila de ceea ce vezi acolo ... Ce eforturi proprii? De abia mai are energie sa-si duca ziua pana la capat. CARE SPERANTA??? Ce-i da societatea unui astfel de om ... ? Iti spun eu: RESPINGERE!!! Si atunci, unde sa mearga?... Acolo, pe genunchi, in rugaciune, oamenii astia au fost vindecati. Pot trai ...
Ai foarte mare dreptate: religia nu vindeca. Isus vindeca. Iar eu nu vorbesc despre religie, vorbesc despre viata.
Pana medicina va fi impinsa, domnisoara care avea 20 de ani cand a suferit un accident de masina si a ramas in scaun, probabil ca va muri. Ce-i spui? " Ai rabdare... Medicina avanseaza... Candva, paralizatii ca tine vor putea umbla din nou ... " E OK! Va fi asa, cu siguranta... Dar probabil, nu si pentru ea. Sansa ei a fost ca a crezut in vindecarea pe care Isus o da celor care au nevoie de ea, si acum... dupa 11 ani de stat in carucior, umbla. Nu sunt povesti! Lucruri de genul acesta se intampla langa noi ... DAR, trebuie sa ne dorim sa vedem.
Nu am nimic impotriva stiintei si nu condamn medicina. Doar ca, in ciuda faptului ca eu am o relatie personala cu cineva care tine de lumea invizibila, lucru care ar putea parea oarecum ... ciudat? (ca sa nu spun mai mult :) ) eu sunt genul realist. Eu am simtit si am vazut, si simt si vad in permanenta lumea si oamenii din jurul meu. Sunt un mare iubitor de oameni. Si-mi pasa ... Poate mai putin de cei din Africa, pentru care, in afara de a ma ruga (cea ce nu e putin) nu pot face mai nimic... dar imi pasa de cei din jurul meu. Mai mult decat de stiinta si tehnologie, eu iubesc sufletul omului.
Am exagerat putin descrierea tatalui (femeie, deh)dar asta nu schimba contextul. Pe langa toate versetele cu crime, razboaie samd mai sunt versete de iubire, de iubire patimasa ... Pe acelea de le nu le pomenesti? :)
Si il numesc Dumnezeu tocmai pentru ca poate face orice ... si in definitiv, noi suntem creatia lui, nu viceversa ... Poate ca asteapta sa ne intoarcem cu fata la el, ca sa poata face tot ceea ce ii cerem ...
Si stii, oricat de bine si-ar educa tatal copiii, nu exista nici o garantie ca nu o vor lua pe ulei, la un moment dat. Pentru ca tatal i-a invatat, dar nu i-a transformat in roboti ... Si copiii vor face ceea ce considera ei ca trebuie sa faca ...
Sunt doar... a spus…
Simona, voi fi scurt. Nu mi-ai raspuns la nimic, si ai dat-o dupa gard, rostind cuvinte marete. Lipseste insa continutul.
Ma repet inca odata:

"Discutia din Africa e irelevanta fata de tine si de mine, oameni cu posibilitati materiale limitate.
Dar are o foarte mare relevanta in privinta lui Dumnezeu atotputernicul.
Tu insati spuneai la comentariul celeilate postari:

"Eu cred ca Dumnezeu are puterea, capacitatea de a face absolut orice, chiar daca eu...".
Pai, daca poate orice si nu vrea (adica nu eradicheaza fametea si bolile), de ce il numesti Dumnezeu?"
Mai pe romaneste, ar putea sa-i salveze pe oamenii aceia fara niciun efort, fara sa piarda nimic. Ba chiar ar putea sa o faca intr-un mod atat de dumnezeiesc incat sa ne intoarcem cu totii fata la el.
Nu o face, pentru ca nu e. Iar daca e si poate sa-i salveze dar sta si le priveste suferinta, e un psihopat abject si nimic mai mult. Merita nu veneratie ci un scuipat intre ochi.
Cum ar fi ca tu sa iti poti ajuta copii care trag sa moara, dar nu o faci pentru ca nu vrei. Ce ai merita?
simona a spus…
Sunt foarte multi oameni care i-ar putea ajuta, in mod real, pe copiii aceia si nu o fac... Ce ar merita?
Nici tu nu mi-ai raspuns la multe din intrebarile mele.
Cuvintele "marete" pe care le-am folosit sunt doar crampeie de viata ... iar viata e mareata, parca asa ai spus.
Oricum, eu ma retrag. Ai inceput sa argumentezi cu invective si mie imi indica lipsa oricaror alte argumente. As vrea sa-ti spun ca-mi pare rau ca te-ai enervat, dar as minti. Inseamna ca ceva din toate "dupa gardurile" mele este adevarat.
Ma bucur ca am putut contribui si eu , macar putin, la rankul blogului tau ... :) Ma duc mai departe, sa-mi promovez blogul. Vreau ca prin el sa le spun oamenilor ca Dumnezeu iubeste si vindeca alcoolicii!
Ramai in pace si fa binele!
Simona
Sunt doar... a spus…
Nu m-ai suparat. Drum bun si rational, iti doresc
simona a spus…
Am trecut doar sa te salut ... Si sa-ti las ceva. Nu am gasit, inca, un raspuns la intrebarea ta despre copiii din Africa, dar am ceva despre copiii din Cambogia... In a doua parte a filmuletului ... te rog sa ai rabdare si sa-l urmaresti pana la capat ... are 29 minute.


http://www.joycemeyer.org/ourministries/broadcast

postarea din 11/23/2009

Cu bine,
Simona
simona a spus…
Am trecut doar sa te salut ... Si sa-ti las ceva. Nu am gasit, inca, un raspuns la intrebarea ta despre copiii din Africa, dar am ceva despre copiii din Cambogia... In a doua parte a filmuletului ... te rog sa ai rabdare si sa-l urmaresti pana la capat ... are 29 minute.


http://www.joycemeyer.org/ourministries/broadcast

postarea din 11/23/2009

Cu bine,
Simona
simona a spus…
Ceva despre Africa ...

http://stiricrestine.ro/2010/02/15/misionarul-saptamanii-alin-vrancila-sudan/
Anonim a spus…
Ce blog stupid !
Mai se si numeste pompos;stiinta (???) ratiune (????)tehnologie (?????).Zero barat,ca si autorul blogului.Imi este sila si vreau sa ies cat mai repede de pe aceasta mizerie de blog.