miercuri, 27 octombrie 2010

Cu mireasma de tamaie






Remarc aici mercantilismul turmei crestine. Ba chiar blasfemia. Lipsa lor de respect pentru lucrurile pe care le considera sfinte. Ati vazut voi asa ceva la musulmani? Vreun Mahomed spanzurand de oglinda retrovizoare sau, mai rau, agatat de vreun closet? Ce lapidare "sanatoasa" l-ar astepta pe necredinciosul care...
Dar, sa nu divagam...de cata inteligenta o fi nevoie ca sa iti inmiresmezi divinitatea?
Si...dupa ce nu mai miroase, se poate arunca?!

marți, 26 octombrie 2010

Zi de sarbatoare - Sf. Dimitrie cel Nou

Dragii crestini si nu prea crestini, in zilele acestea simtim prezenta sfantului Dimitrie cel Nou, chiar daca facem sau nu parte din turma de oite. Unii ii simt harul inghetand la cozi, alti clatinand din cap la vederea cozilor si a inghesuielii din zona Piata Unirii, inghesuiala care ii face sa intarzie unde au treaba.
Asa ca, m-am gandit sa ma aplec cu atentie daca nu pot sa o fac cu evlavie asupra istoriei acestui sfant.. Povestile sunt multe, care de care mai fantastice, ca in orice legenda crestina.

Ia cititi si minunati-va:

" Sfantul Dimitrie a purtat din frageda pruncie lupte acerbe pentru a dobandi o viata virtuoasa, in post si rugaciune, intr-o zi, pe cand se dusese sa pasca  (nota autorului: e greseala de redactare, sau ce naiba manca individul oare?) a calcat pe un cuib acoperit de ierburi si a strivit puisorii care se aflau in el. Profund mahnit, s-a hotarat, spre pocainta, sa lase descult timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, fapta considerata de el a fi ca o crima." (nota autorului: asta daca se nastea prin Asia ar fi fost calugar budist, fara nicio problema..)

Trecem peste momentul mortii pe care se pare ca il stia cand "s-a intins intre doua lespezi de piatra si si-a dat in pace sufletul lui Dumnezeu.", evitam si istorisirea demna de colectia povestilor nemuritoare despre pretinsa descoperire miraculoasa a ramasitelor si tineti-va bine: ajungem in timpurile moderne. Rasuflam usurati, de buna seama ca vom avea parte de date verificabile, din mai multe surse, si vom putea stabili ceva cu certitudine... Sperantele ne sunt inselate, doar e o poveste cu sfinti, nu? :)

"Spre sfarsitul razboiului ruso-turc (1774), armata rusa ajunse in preajma satului Basarabov. Generalul Piotr Saltikov porunci ca moastele Sfantului Dimitrie sa fie transportate in Rusia, spre a le pune la adapost de o eventuala profanare de catre turci. Atunci cand cortegiul a ajuns la Bucuresti, un crestin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, ii ceru acestuia sa lase romanilor moastele sfantului lor compatriot, spre mangaiere dupa toate durerile pricinuite de razboi. Generalul Saltikov fu de acord si a luat numai o mana a Sfantului pe care a trimis-o la Lavra Pecerska de la Kiev. Trupul Sfantului Dimitrie, intampinat cu mare alai, a fost asezat, in zilele Preasfintitului mitropolit Chir Grigorie, in biserica cea mare a mitropoliei de la Bucuresti. De indata se petrecura unele minuni: razboiul inceta, iar ciuma ce bantuia conteni. (nota autorului: eu credeam ca razboiul ruso-turc s-a sfarsit din alte cauze, dar io-te sfantul nostru isi baga coada..pardon.. aura pe-acolo) De atunci, avand in vedere si numeroasele minuni savarsite (nota autorului: care minuni? as dori o elaborare, niste exemple, clarificari, ceva palpabil), el este cinstit ca protector al orasului si al intregii Romanii."

Daca imi este ingaduita o intrebare, oare mumia lui Tutankamon ar aduce atatia vizitatori daca ar fi expusa pe undeva prin Romania? Sunt sigur ca nu. Si a doua intrebare: nu cumva moastele alea zac in Patriarhie un an intreg si NIMENI nu se inghesuie sa le linga decat in astea cateva zile. Sa intelegem ca doar ACUM face al nostru sfant minuni?


Bun, dar sa vedem, cititorule, ce mai face sfantul in zilele noastre daca reuseste sa stranga atata multime?


"Doua surori, Aspra si Ecaterina, din Cernavoda, au construit o biserica cu hramul Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei  Maria. Si s-au gandit sa ia o particica din moastele Sfantului Dimitrie ca sa o aseze in biserica aceea. Socoteau ca nu se cuvine sa ia intreg trupul. Au venit si s-au inchinat la racla Sfantului si au luat in taina bucatica de moaste dorita. (nota autorului: CARE bucata? textul nu e clar Caii de la caruta n-au vrut insa sa porneasca, cu nici un chip, oricat i-au batut vizitii. Vazand aceasta, cele doua femei s-au pocait si plangand au pus bucatica la loc cerandu-si iertare de la Sfant. Dupa care s-au dus in pace la casa lor.

Preasfintitul mitropolit al Tarnovului, Nichifor, a venit cu soborul lui sinodal ca sa se inchine la sfintele moaste. S-a inchinat mai intai mitropolitul, dupa care a sezut in scaunul sau. Au trecut apoi sa se inchine insotitorii sai. Un diacon, Lavrentie, a vrut sa rupa o particica din moaste cu gura. A ramas cu gura cascata si mut, iar ceilalti il priveau cu uimire, nestiind ce se intampla. Diaconul a ramas la sfarsit ca sa se roage si sa-si ceara iertare de la Sfant, dupa care si-a revenit la starea cea buna. A povestit apoi mitropolitului si celorlalti ceea ce se intamplase, iar gazda lor i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de-ar fi fost sa imparta moastele la toti cati vin spre inchinare la ele, pana acum n-ar fi ramas nimic".

Concluzia e clara: ca in toate povestile cu sfinti, prostia e la ea acasa. Mai demne de crezut mi se par legendele Olimpului decat aberatiile astea autohtone cu sfinti. Pline de grotesc si povesti scarboase. Voi nu simtiti la fel?

NOTA: toate aberatiile de mai sus sunt culese de aici, site dedicat....tinerilor ortodocsi!!

luni, 25 octombrie 2010

Romania si caderea in ridicol

Victor Ciutacu spune foarte bine:

"Două industrii sunt în creştere într-o Românie răvăşită de criză. Pupatul moaştelor (plus aferenţii vindecători din pachetul extins de misticism) şi cea a aspirantelor la statutul de prostituată de lux, care te legitimează în societate (aşa-numitele asistente tv). Pe măsură ce sărăcia muşcă mai rău din români, poporul suveran îngroaşă rândurile compacte care mărşăluiesc încolonate spre Casa Domnului, în aşteptarea proniei cereşti. Doamne-Doamne pare, dacă asculţi bigoţii care defulează pe tv din mijlocul cozilor la apă sfinţită, soluţia tuturor nenorocirilor. Te scapă de beteşuguri, scoate (evident, prin intermediarii în sutane) dracii din posedaţii turbulenţi, ţi-aduce nevasta cam curvă înapoi acasă, îţi bagă copilul la facultate etc. E o revărsare publică de bigotism declarativ de-ţi întoarce stomacul pe dos.
Aspirantele la titularizarea în paturile bogaţilor, pripăşite în număr tot mai mare prin televiziuni în căutarea bogatului dornic de-o căsnicie glamour ori a tarifului premium, devenite personaje de tabloide  (sau reviste colorate), sunt şi ele, dacă stai să le asculţi, extrem de credincioase. Bat, cu ipocrizie, nişte cruci călugăreşti şi recită, în triunghiul club de noapte – studio tv – saltea, platitudini religioase de ţi se încreţeşte carnea pe tine. După Revoluţie, pas cu pas, pe măsură ce-au trecut anii, România a dat într-o bisericeală contagioasă. E de bon ton să de duci duminica la slujbă şi să socializezi cu lumea bună, nu te mai poţi întoarce-n drum dacă n-ai duhovnic de folosinţă (cvasi)exclusivă, pereţii trebuie să geamă de icoane. Dacă românii ar fi fost atât de pioşi, ar fi încercat să reziste dictaturii comuniste (şi) prin biserică. Dar, poate şi din cauza pactizării vinovate a Clerului cu regimul, n-au făcut-o. Aşa că expunerea ostentativă în galantarul cu smerenie e doar un alt fel de curvăsăreală. Cu nimic superioară acţiunii diverselor sex-simboluri şi bombe."

Circus is in town II

Se pare ca printre oasele "frumos mirositoare si de har datatoare" de la patriarhie se gasesc si ceva bucati de la imparatul  roman Constantin si maica-sa Elena. Faptul, daca este adevarat si alea sunt osemintele lor, ar putea prezenta, intr-o lume normala, interes pentru istorici si arheologi. La noi, desigur, alta categorie de oameni este interesata de fenomen: cei saraci cu duhul, caci a lor se spune ca va fi imparatia cerurilor.
Mai jos, voi posta un articol pe care l-am publicat demult, la inceputul acestul blog, si care, din acest motiv, nu a beneficiat de atentia pe care ar fi meritat-o.
Sa descoperim impreuna cine a fost imparatul Constantin si cuvioasa sa mama, si ce fapte de iubire crestina si credinta ii indreptateste sa primeasca statutul acesta de sfintenie.

Fapte istorice:
S-a nascut dintr-un concubinaj, o legatura neoficializata intre o femeie din popor - Elena - si un ofiter roman numit Constantius Clorus; de altfel tatal lui Constantin cel Mare, Constantius Clorus, o va parasi pe umila Elena si se va casatori in 293 A.D. din interese politico-militare (titlul de Cezar, deh!) cu Teodora, fata lui Maximian (co-imparatul lui Diocletian); mai tarziu, acesta (Constantius Clorus) va ajunge August (al Vestului); la inca un an Clorus moare, iar fiul sau (Constantin-‘sfantul’ preluandu-i functia cu consimtamantul . . . . propriilor trupe; la inca un an dupa aceea, 'mititelul', Constantin adica, se casatoreste cu fata lui - ghiciti cui! - a lui Maximian, numita Fausta; e o minunatie 'sfinteasca' cum se targuiau femeile la baietii astia ai Romei tarzii, tatal cu una, fiul cu sora-sa; ma rog, din respect pentru adevarul istoric trebuie sa precizam ca Teodora era sora vitrega cu Fausta sau cel putin asa s-ar parea, istoricii inca nu au elucidat cu certitudine aspectul; pentru a se casatori cu Fausta insa, 'Sfantul' Constantin a trebuit sa renunte la 'serviciile' iubitei (concubinei) sale Minervina, desi aceasta mititica ii nascuse deja primul copil, pe Crispus; si care Crispus vom vedea mai tarziu, va lupta cu mare vitejie pentru taticul lui cel sfant, dar care deasemenea vom vedea cu ce se va alege si el la randul sau din partea cuviosului sau tata.
Din cei sase plozi pe care ii va avea Constantius Clorus cu noua sa nevestica Teodora, trebuie retinuta Constantia; ea va aparea ceva mai tarziu in povestea noastra cu sfinti;
Ce a mai facut taticul sfantului in afara de maceluri ('batalii') pentru pastrarea puterii? Nu prea mare lucru, poate doar merita amintit ca l-a lasat inimioara sa pioasa sa isi dea feciorul, primul sau copil, pe Constantin-sfantul adica, ca ostatic-garant al bunei sale comportari lui Galerius, Cezarul Estului (imparat-adjunct) pentru Augustul (imparatul-senior sau co-imparatul Imperiului) Diocletian in cadrul unor aranjamente in schema de putere prin care a acces la functia de Cezar al Vestului; dar atat cu aleasa obarsie a sfintisorului, de acum inainte ne ocupam numai de faptele sale 'pioase', ca doar nu suntem crestini sa acceptam dogma 'vinei mostenite pana la a n-spea generatie', astfel invinuind bietul sfintisor pentru faptele marsave ale taticului lui, nu?
Maximian nu a avut bietul numai fete, a avut si un baiat, numit Maxentius; acum daca te apuci sa faci genograma pe hartie innebunesti neneaca cu astia . . . . cumnat . . . . unchi . . . . . unchi de-al doilea . . . . ce mai, e bordel curat, sau 'bordel de bordel' cum se zice azi la noi; Ideea e ca declaratul August Constantin si declaratul August Maxentius (declarat e adevarat, nu de propriile trupe, ci de Senatul roman, Garda pretoriana si plebea Romei cu sprijinul taticului sau si el celebru) aveau toate motivele sa se urasca desi cumnati (prin Fausta) si nepot-unchi prin Teodora, nevasta lui Clorus-taticul; si s-au urat ei, insa nu ca-n basmele romanesti 'de la tinerete pana la batranete', nu de alta, dar nu au apucat-o mititeii, ci s-au urat . . . . . . pana s-au omorat, sau mai exact sfintisorul iese viu iar Maxentius mort din celebra batalie din 27 oct. 312 A.D.; a 'cazut' un cumnat deci; buuuun, sa mergem mai departe cu
piosul nostru prin aventuroasa dar . . . . cucerinica sa viata.
Noul August al Estului, Licinius, se va casatori dupa deja banalul obicei cu sora lui Constantin, cu Constantia, minunata Constantia de care vorbeam ceva mai sus deci; cumnati-cumnati, dar fiecare vroia 'jumaua' celuilalt si de aici - natural - 'inaltatorul' si atat de umanul sentiment de ura intre sfant si cumnatel; prin 316 A.D. Constantin ii administreaza cumnatelului 2 batute pe cinste; sfantul ii ia o 'halca' de imperiu cumnatelului mai 'firav', asaaaa crestineste, dupa care trece la distribuirea functiilor pentru noile 'mosii'; de aici, primogenitura sa Crispus, se alege cu o functie de Cezar la doar 12 anisori; nuuuuuu, nu va mirati, ca intre timp sfantul nostru nu si-a zvarlit samanta-n buruieni, ci a mai plodit un pic, avand acum un puiut numit . . . . . Constantin, si care mititelul e facut si el Cezar cu aceeasi ocazie la doar 7 luni; Ehh, ce ziceti, era paranoic si despot Ceausescu-ateul cand il proptea sus pe dementul sau fiu Nicusor, nu?
Culant cum il stim deja, Constantin insa, rezerva un titlu de Cezar si pentru copilasul surioarei sale Constantia, adica lui Licinius, care e copilul lui . . . . . . hai ghiciti! . . . . . lui Licinius-firavul. Doamne-sfinte, cata lipsa de imaginatie pe baietii astia . . . . . . nicu tatal-nicu fiul . . . .

Dar gata cu amabilitatile, ca vine anul 324 A.D. si e iar 'razbel'; si iar Constantin-sfantul ii da 2 batute lu' Licinius-cumnatel; de data asta insa, inima de pios a sfantului cedeaza brusc si desi acesta ii promisese solemn surioarei lui (Constantia) sa-i crute sotul, acesta il lichideaza exaaaaact ca cel mai josnic stalinist-ateu; Asta e! Inca un cumnat pe raboj . . . . Dar nu-i bai, viata merge inainte (pentru unii . . . ).
Dar ce e cu Licinius-cel-mic, veti intreba voi acum; cu cel proaspat uns Cezar; pai ce sa fie, 'sfantul' il trimite si pe el urgent la doamne-doamne, dupa taticul lui, asta probabil tot din dragoste crestineasca, nu? Viata de familie a lui Ivan cel Groaznic - pot sa va spun, pentru ca m-a pasionat candva istoria Rusiei - seamana foarte bine cu cea a 'Sfantului' Constantin.
Dar ce conteaza aceste plictisitoare si insignifiante amanunte, iata, acum Constantin-cel-praznuit-pe-21-mai este stapanul de necontestat al intregului Imperiu; Apus si Rasarit, ale lui sunt amandoua; ziceti si voi, nu merita 2 cumnati pentru un Imperiu, eh? 'Sfantul' ne face semn dinspre posteritate ca da . . . . . .
Cu psihicul zguduit se pare de aventurile sale 'duhovnicesti' din ultimii ani, acesta se apleaca asupra problemelor religioase pentru a doua oara in celebra sa viata; dar nu voi intra in amanuntele privitoare la o astfel de problema serioasa, o rezerv unui seminar special dedicat, asa cum se cuvine.
Vom reveni deci la cele 'lumesti' si il vom regasi pe Constantin prin 326 A.D. omorandu-si - cum altfel dragii mei? - propriul fiu, pe Crispus adica, primogenitura sa si un element-cheie in victoria din ultima sa confruntare cu acum defunctul Licinius. ‘Dupa fapta si rasplata’, s-ar zice ‘pe crestineste’, nu? Ca doar e de presupus ca daca ei, crestinii, l-au facut sfant si il praznuiesc cu atat fast, ii apreciaza faptele si personalitatea, nu e asa?
Dar asta nu e totul prieteni, pentru ca daca Constantin-sfantul a parasit-o pe mama primului sau copil, mama lui Crispus adica, l-a ucis pe acesta mai tarziu, tot sfintisorul nostru isi incheie existenta pe acest pamant - unica sa existenta de altfel - nu inainte de a mai scrie o fila de istorie intr-o nota deja devenita uzuala: in acelasi an in care isi ucide fiul (pe Crispus) isi ucide si sotia, pe Fausta, mama a celorlalti trei copii ai sai.
In final, cred ca nu mai ramane decat sa zicem traditionalul si prapaditul 'Amin!'

duminică, 24 octombrie 2010

Intrebarea de duminica

Oare pentru curatatoria chimica "Bob de Roua", ultima afacere preoteasca, BOR o plati impozite?


sâmbătă, 23 octombrie 2010

Circus is in town

In mare mila sa Sfantul Dimitrie cel Nou si "lemnul sfintei cruci" m-au facut pe mine dar si pe alti multi bucuresteni aflati in trecere prin Piata Unirii, intre orele 10:30 si 11:00 sa intarziem pe unde aveam treaba. RATB-ul si-a deviat (sper temporar) tramvaiele si liniile de autobuz, garduri de protectie au fost ridicate, jandarmi au fost desfasurati.
Nu, nu e vreun miting al unei confederatii sindicale, iar Dimitrie asta noul nu a facut nicio minune desi cica ne ocroteste pe toti.
Doar ca pe mijlocul bulevardului, cu largul concurs al Politiei, au coborat in pas solemn vreo 50 de calugari dintre care unul in frunte lovea ritmic o bucata de lemn cu un ciocanel. Stiu, stiu, batea toaca. :)

In urma acestora, paseau un card de coristi ce inaltau imnuri de slava, mai bine de o suta de fete bisericesti imbracate la tol festiv si nelipsita armata de vreo mie si ceva de drept-credinciosi, treziti fara indoiala la primele ore ale diminetii. Toti insoteau o cutie purtata pe umeri de popi, iar langa mine, pe trotuar mataniile au inceput sa curga. Trecea, se pare, "sfanta racla".

Una peste alta, spectacol ieftin si cheltuieli din buzunarul primariei, adica al nostru.
De evitat cateva zile zona, daca puteti

marți, 28 septembrie 2010

Islamul moderat

Imamul Feisal Abdul Rauf, vorbind despre contoversata "Ground Zero Mosque", are o pozitie mai mult decat normala. Deci se poate. Si,  daca se poate la ei, se poate si la noi. Vezi cazul cu religia in scoli de pilda.

"Like all decent people, I am horrified by much that goes on in the name of 'Islam,' and I consider it a duty of all moderate Muslims to recognize that many of the doctrines espoused in the Qur'an and hadith present some unique liabilities at this moment in history. Our traditional ideas about martyrdom, jihad, blasphemy, apostasy, and the status of women must be abandoned, as they are proving disastrous in the 21st century.
Many of Islam's critics have fully justified concerns about the state of discourse in parts of the Muslim world--where it is a tissue of conspiracy theories, genocidal ravings regarding the Jews, and the most abject, triumphalist fantasies about conquering the world for the glory of Allah. While the scriptures of Judaism and Christianity also contain terrible passages, it has been many centuries since they truly informed the mainstream faith. Hence, we do not tend to see vast numbers of Jews and Christians calling for the murder of apostates today. (he he, nu l-a cunoscut pe Cleopa)

This is not true of Islam, and there is simply no honest way of denying this shocking disparity. We are members of a faith community that appears more concerned about harmless cartoons than about the daily atrocities committed in its name--and no one suffers from this stupidity and barbarism more than our fellow Muslims.

marți, 21 septembrie 2010

Internet Explorer 9, beta 1

Doar pentru Windows Vista si 7.
Merita, descarcati-l cu incredere, chiar daca e doar beta. Veti fi placut surprinsi.


P.S.: Pentru cei care se bucurau de tacerea mea, am o veste proasta: m-am intors. Spectacolul merge mai departe.

miercuri, 11 august 2010

The show must go on

Acest blog contine suma parerilor mele despre lume, scopul si natura ei dintr-o perspectiva rationala.


Am spus tot ceea ce aveam de spus. Repetitia o fi mama invataturii, dar nu atunci cand cade asupra unor urechi ce nu vor sa auda pentru ca au impresia ca se afla in posesia unui adevar superior, al unuia revelat de o entitate suprema, care le ghideaza viata.

Altii o spun mai bine ca mine. Ii gasiti in bara de prieteni.



Cu acestea, ma retrag, cu plecaciuni adanci



AUTORUL

miercuri, 10 februarie 2010

Individualism

Peste tot, drept-credincinciosii acuza ca suntem individualisti, ca actiunile noastre sunt manate de egoism marunt, ca ne indepartam de "spiritul poporului roman".
Si ce daca? Notiunea aceasta de a "lupta pentru idealuri inalte" vine dintr-un tribalism demn de vremuri demult apuse.

Fragmente dintr-o postare veche de la TLP, care merita citita in intregime.
Conceptul individului nu trebuie niciodată pierdut din vedere în favoarea idealului colectivului - credinţa că membrii colectivului (naţiunea, în acest caz) sunt pioni anonimi dedicaţi deservirii întregului.
Există două viziuni asupra structurii societăţii. Există viziunea colectivă, care crează în mod fals imaginea agregaţiilor de tipologii ideale şi presupune că toţi membrii sunt instanţe ale acelei tipologii. Apoi este viziunea individualistă, care vede doar individul şi nu încearcă să creeze nicio agregaţie.
In gândirea noastră de de zi cu zi, mulţi presupunem că fiecare ţară are anumite atribute ce se "moştenesc" tuturor locuitorilor - există români, unguri, nemţi şi aşa mai departe. E mult mai uşor pentru creier să îşi imagineze lumea astfel, plină de agenţi uniformi ce acţionează previzibil, iar pentru fiecare avem anumite atitudini şi acţiuni predefinite (scriptate), ca o înregistrare; când ne confruntăm cu aceştia pur şi simplu dăm Play.

În această viziune, cetăţeanul A al ţării X nu-i altceva decăt o instanţă a tipologiei-ideale. Imediat pretindem a ştii totul despre A din simplul fapt că A este cetăţean al X. Neamţul "e" punctual, ungurul "e" curat, englezul "e" sobru. Stereotipurile acestea sunt supra-simplificări periculoase, cum vom vedea.
Personalizarea ţărilor ca şi cum ar fi indivizi conştienţi cu forţă şi voinţă proprie e un fenomen similar.
Presupunem că începem de la generalizarea ţară, România.

Conform teoriei agregatului, românii sunt puturoşi, laşi, leneşi, etc.
Totuşi, idealul de ţară poate fi particularizat: Moldova, Muntenia, Oltenia, Ardeal, etc.
Conform teoriei agregatului, Ardelenii nu se grăbesc, Moldovencele sunt mereu în călduri, iar Oltenii sunt ţărani proşti cu iz de bălegar.
Sistemul militarist al ierarhiei este idealul viziunii comunitare. Ordinele vin de sus şi trebuie întotdeauna respectate, iar individul e o componentă dispensabilă a colectivului.


În modelul ideal al religiei organizate, toată autoritatea vine de la Dumnezeu, e transmisă Fiului care o dă ierarhiei bisericii, care la rândul ei o dă bărbatului ce se foloseşte de femeie pentru a introduce copiii în mentalitatea colectivă.
Aşa apare şi apărarea Nuremberg: "doar respectam ordinele".
- Religiosul fundamentalist nu e homofob, intolerant, misogin, şi nu doreşte ca cei de alte religii să se ducă în iad sau să moară în războaie sfinte. Asta e voia Domnului!
- Ultranaţionalistul nu e şovin, xenofob, rasist, antisemit şi nu doreşte moarte ungurilor. Asta e o datorie sfântă faţă de toţi strămoşii care au murit pentru cruce şi pentru binele neamului românesc.
Atrocităţile comunismului au fost justificate în acelaşi mod: distrugerea proprietăţii private, desfiinţarea libertăţilor personale, totul s-a făcut în numele clasei muncitoare, spre binele Republicii România sau a Uniunii Sovietice. Disidenţii nu erau oameni, erau duşmani ai poporului.


Raţionalizarea atitudinilor bolnave pe baza invocării colectivului e doar o altă invenţie a creierului uman pentru a se minţi pe sine, şi nu e demnă de respect sau înţelegere.
Orice grup care preţuieşte binele colectiv înaintea drepturilor individului va tinde să le reducă pe acestea din urmă în numele celor dintâi.
Susţin în continuare ca oamenii în carne şi oase trebuie să se vadă şi să fie mai mult decât simple muncitoare ce trudesc pentru binele stupului.
Grupurile trebuie să înceapă şi să se sfârşească la acordul conştient, informat şi voluntar al fiecărui individ de a participa în scopul atingerii unui ţel mai înalt.

Influenta nefasta a Bisericii

Crestinismul ortodox, de inspiratie bizantina, a ingenuncheat vreme de sute de ani acest popor, si era cat pe ce sa il stearga din istorie. Nu o spun eu, o spun reputati istorici. Lectura placuta.

Preluare de pe Forum

Exista tratate istorice care nu sint scrise de catre apologeti ai BOR, autori ilustri chiar, cum ar fi AD Xenopol, Eugen Lovinescu, Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul etc. Bineinteles, Sfinta Biserica nu incurajeaza citirea unor astfel de istorici. Si autorii manualelor de istorie tin cont de punctele de vedere ale BOR, nu ale ilustrilor lor inaintasi.


Acesti autori demonteaza pretentiile recente (incepind cu anii '30 si apropierea BOR de legionarism) ale BOR conform carora Biserica Ortodoxa ar fi fost leaganul culturii romanesti si ar fi strins legata de poporul roman. BOR, dimpotriva, este cauza principala a retardului cultural al romanilor.

Conform acestor autori, ritul oriental (ce se va numi ortodox dupa marea schisma de la 1054) a fost impus romanilor in secolul IX de catre stapinii bulgari din acea vreme. Toti privesc acest eveniment ca pe ceva funest care va avea consecinte tragice: despartirea de biserica latina si introducerea slavonei ca limba de stat si limba liturgica.

Citeva citate:

Dimitrie Onciul:în asemenea legături cu Bulgarii, Românii din Dacia, ca şi cei din dreapta Dunării din cuprinsul imperiului bulgar, au împărţit cu ei soarta în stat şi biserică. Prin Bulgari şi odată cu dânşii, noi am fost despărţiţi de biserica romană; dela dânşii am primit limba slavonă în biserică şi stat, care domină apoi vieaţa noastră intelectuală până în secolul XVII. Aşa ne-a fost fatalul destin al istoriei". (Originile principatelor romane,pag.140, Bucuresti, 1899)

A.D. Xenopol: „înrâurirea bisericii bulgăreşti asupra minţii şi desvoltării poporului român, care ţinu aproape opt veacuri, fu din cele mai dăunătoare. Devenind, prin o urmare fatală, şi limba Statului şi aproape singura scrisă şi citită, limba bulgară împiedeca cultivarea graiului naţional pentru acest răstimp atât de îndelungat.
Atare predominare a bulgarismului la Români nu se poate asemăna cu aceea a limbii latine în biserica şi Statele apusene; căci aici, deşi o limbă străină slujea la început pentru transmiterea gândirilor, această limbă străină conţinea cheia unei comori întregi de idei înalte, de forme măiestre, de învăţături preţioase, cari pătrunseră încurând tocmai prin acest canal, minţile mulţimii, şi desţelenindule, le făcură destoinice pentru civilizare şi pentru spornica rodire de mai târziu a graiului naţional. Limba latină fu o şcoală pentru limbile poporane.
La noi slavismul, tâmpit, orb şi lipsit de orice idee, apăsa ca un munte asupra cugetului poporului român, fără să-i aducă niciun folos, îngroşind tot mereu întunerecul care-i cuprinsese minţile, în loc de a-l împrăştia.
Limba slavonă înnăbuşi gândirea românească".
„Predominarea acestei limbi străine în forma principală de cultură a timpului, religia, începu îndată după căderea ţărilor nord-dunărene sub stăpînirea Bulgarilor, şi anume după ce acest popor însuşi primi ritul slavon, introdus de Metodiu şi Ciril mai întâiu în Moravia, şi apoi în biserica lui, cum am văzut-o aiurea, în timpul imperiului întâi al Bulgarilor, care dispare de pe scena lumii în anul 1081. Creştinismul roman fu suplantat cu violenţă prin acel bulgăresc, şi de atunci înainte exprimarea gândirii româneşti în chipul trainic al scrierii deveni slavonă. Limba latină în loc de a se menţinea în sfera închinării religioase, fu alungată cu totul din întrebuinţarea reflexivă a poporului român, şi el în loc de a-şi păstra comunitatea sa intelectuală cu popoarele latine ale Europei apusene din care făcea parte prin origina lui, intră în legătură prin forma cultului său, şi în curând prin aceea a întregei sale vieţi culturale, cu popoarele slavone. El se apropie încă şi mai mult de aceste, când la 1054 despărţindu-se biserica ortodoxă de cea catolică, Românii ca unii ce profesau creştinismul bulgar, luară şi ei parte cu ortodoxii contra creştinilor apuseni". ((Istoria Romanilor din Dacia Traiana vol II, pag 122, Iasi, 1888)

Eugen Lovinescu: „Dacă tragice împrejurări istorice nu ne-ar fi statornicit pentru multă vreme în atmosfera morală a vieţii răsăritene, — suflet roman în viguros trup iliro-trac, — noi am fi putut intra dela început, ca şi celelalte popoare latine, în orbita civilizaţiei apusene. Condiţiile istorice ne-au orientalizat însă; prin Slavii dela sudul Dunării, am primit formele spirituale ale civilizaţiei bizantine; începând încă din veacul XV, am suferit apoi, mai ales în păturile conducătoare, o moleşitoare influenţă turcească, dela îmbrăcămintea efeminată a şalvarilor, a anteriilor şi a işlicelor, până la concepţia fatalistă a unei vieţi pasive, ale cărei urme se mai văd încă în psihea populară; am cunoscut, în sfârşit, degradarea morală, viţiile, corupţia regimului fanariot; şi pentru a-şi forma o conştiinţă cetăţenească şi un sentiment patriotic, clasele superioare au suferit până în pragul veacului trecut, acţiunea disolvantă a celor trei împărăţii vecine".
"Cel mai activ ferment al orientalizării a fost însă ortodoxismul, într'o vreme, în care deosebirile dintre popoare se făceau mai mult prin religie decât prin rasă, el ne-a aruncat în primejdia contopirii în marea masă a Slavilor de sud şi apoi de est. în dosul crucii, spunea Cervantes, se ascunde diavolul; în dosul crucii bizantine, se ascundea Rusul. Legându-ne, sufleteşte, de o religie obscurantistă, înţepenită în tipicuri şi formalism, ortodoxismul ne-a impus o limbă liturgică şi un alfabet străin (gând latin exprimat în slove cu cerdacuri!), fără a ne ajuta la crearea unei culturi şi arte naţionale". (Istoria civilizatiei moderne,vol.I,pag.1-21, Bucuresti, 1924)

Nicolae Iorga: „Aceasta e cultura pe care o puteau da învăţaţii din Moldova şi Ţara-Românească: călugări după asemănarea celor din Serbia, ei ţineau cu îndărătnicie la singura carte legiuită şi plăcută lui Dumnezeu, cartea slavonă. Literatura românească nu putea porni dela dânşii, cari cântau pe bulgăreşte până şi isprăvile lui Ştefan-cel-Mare.
Intr-adevăr, limba hrisoavelor româneşti, din secol. XVI, în general nu se deosebeşte întru nimic de documentele bulgare din acelaşi timp. Chiar ortografia hrisoavelor slave din Ţara Rom. în sec. XIV, este exact aceeaşi cu a Bulgariei. Formulele de cancelarie sunt aceleaşi; titulaturi, context şi datarea sunt în amândouă ţările aceleaşi, dela crucea cu care încep primele rânduri până la cerneala roşie, cu care sunt scrise caligrafic sub monograma artistic însemnată, totul este identic". (Istoria literaturii religioase a romanilor pana la 1688, pag.15, Bucuresti 1929)

duminică, 7 februarie 2010

Isus: mit si legenda

Preluare de pe Mitul Isus

A existat oare Iisus, personajul istoric?Acest lucru este puţin probabil, din mai multe puncte de vedere.
Mitul fiului lui Dumnezeu, născut din fecioară pe 25 decembrie, care s-a apucat de predici pe la 30 de ani, a făcut minuni pentru ca mai târziu să moară şi după 3 zile să învie şi să se ridice la cer a fost un mit foarte popular în spaţiul Mediteranean. Mai mult, se poate observa o filiaţie a miturilor, cu elemente comune ce ţin pe de o parte de simbolistică astrală care era la mare preţ în acele vremuri.
Primul mit cunoscut care conţinea elementele mai sus menţionate a fost cel al lui Horus, zeitate egipteană care era foarte popular pe la 3000 înaintea erei noastre. Peste mai multe milenii şi probabil mai multe filiaţii succesive, mitul fiului lui Dumnezeu a ajuns şi în Palestina.
Tot prin acele timpuri, la mare concurenţă cu secta (pe atunci) a creştinilor, în vechiul imperiu roman, era foarte popular cultul zeului Mithra cu care, deloc întâmplător, creştinismul împărţea foarte multe elemente comune. Mithraismul era chiar foarte popular în special printre soldaţii romani în primele secole ale erei noastre. Diferenţa esenţială între cele două religii a constituit-o faptul că ritualul lui Mithra nu se adresa femeilor pe când creştinismul a fost încă de la început foarte deschis tuturor.
Evident, astăzi nimeni nu se întreabă dacă Mithra sau Horus au existat vreodată şi asta doar pentru că religiile lor au murit. Dogma creştină a supravieţuit, fiind categoric o religie mai “evoluată” cu un caracter mai inclusivist, o morală mai sănătoasă decât a Vechiului Testament, de exemplu, şi poate ceva dram de noroc, în special în primele secole. Însă toate acestea, nu o fac cu nimic mai adevărată decât religiile care au murit, şi nu reprezintă nicio dovadă că personajul din centrul ei ar fi existat în carne şi oase.
Oricum, cu fundamentaliştii creştini este greu să porţi o discuţie reală pe teme de dovezi. În momentul în care argumentele tale vin dintr-o culegere antică de texte care se contrazic unele pe altele, scrise la 60-150 de ani de la evenimentele pe care chipurile le descriu, este greu să accepţi că Pământul are mai mult de 6000 de ani vechime, că toate speciile de animale din ziua de azi au evoluat din fiinţe mai puţin complexe de-a lungul unui proces foarte lung, cu incremente foarte mici care au autointretinut câştiguri aparent infime în structura lor.
Culmea este că oamenii foarte credincioşi se laudă cu acest lucru nerealizand că noţiunea de credinţă reprezintă convingere în absenţa vreunei dovezi. Ceea ce face omul extrem de vulnerabil la iluzii.


Opinia mea personala este ca un personaj cu numele Iosua sau pe aproape, este posibil sa fi existat. Acest om, propovaduitor itinerant ca atatia altii din acea perioada, a fost ales de Saul drept "mantuitor", i-a fost imprimata o filosofie la care bietul tamplar sau pescar sau dulgher (ce-o fi fost) nici nu visa. Pe parcurs, legendei i s-au adaugat atribute de la diversele divinitati din spatiul mediteraneean, de catre urmasi si iata cu ce ne-am pricopsit.
Bietul Iosua, daca ar putea vedea cum a fost transformat dintr-un probabil luptator pentru independenta a poporului evreu de sub stapanirea romana (asta ar explica o posibila crucificare - crucificarea era o pedeapsa aplicata in general opozantilor puterii imperiale) intr-o divinitate cu miliarde de adepti, si-ar face niste cruci mari, mari de tot. :) :)

miercuri, 3 februarie 2010

Religie si stiinta!!

Din putul gandirii crestine, intr-un articol oarecum corect desi cu cateva interpretari fortate, nascute probabil din neintelegere si nu din rea vointa, se strecoara gogorita. Tineti-va bine:


"Modelul Universului în expansiune pune un hotar în istoria lui: momentul exploziei iniţiale (Big Bang). Prin aceasta, cum s-a mai spus în rubricile noastre, lumea ştiinţifică s-a apropiat, în mod neaşteptat, de perspectiva creştină izvorâtă din Revelaţie şi afirmată cu tărie de gândirea patristică, anume că spaţiul, timpul şi întreaga lume văzută sunt contingente".

Din cate inteleg eu aiuritii astia afirma cu nesimtire nici mai mult nici mai putin ca.... Sfintii Parinti ai inceputurilor bisericii crestine au avut, prin post, rugaciune si evlavie "revelatia" (wtf?!) inceputului Universului cunoscut.
Pai, si atunci, daca Sfintii Parinti stiau de mult, de ce nu le-au spus si natarailor de urmasi chestia respectiva, da, celor care l-au ars pe rug pe Giordano Bruno pentru idei oarecum asemanatoare, ca sa iau primul exemplu care imi vine in minte?
Au Biblia minte cand spune ca Pamantul e plat? Sau trebuie sa intelegem ca "revelatia" Sfintilor Parinti s-a oprit in fix momentul urmator de dupa explozia initiala?

Religiile abrahamice

Dintr-o postare mai lunga a lui TLP

Scurt, cuprinzator si sugestiv:

Gândiţi-vă la religiile Abrahamice ca la un film.
Tora e primul şi Noul Testament e continuarea. Apoi apare Coranul care consideră că acţiunile relatate în precedentul n-au avut loc. Există încă un Isus, dar nu mai este personajul principal, iar mesia încă nu a apărut.

Evreilor le-a plăcut primul film dar au ignorat continuările, Creştinii cred că trebuie să te uiţi la primele două, dar al treilea film nu contează, Musulmanii cred că al treilea a fost cel mai bun, iar Mormonilor le-a plăcut al 2-lea atât de mult încât s-au apucat să scrie propriile scenarii care însă nu se potrivesc cu nimic din canonul seriei.

marți, 2 februarie 2010

Eminescu, sfant?

Via Hotnews

Liga Scriitorilor din Romania a cerut, marti, Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane canonizarea poetului Mihai Eminescu ca sfant in calendarul ortodox roman, transmite Mediafax. Liga sustine ca unul dintre motive ar fi acela ca din paginile scrise de Eminescu "razbate spiritul national-ortodox".

Mare e gradina cuiva :) :)
Ia sa bage dansii ochiu' la corespondenta privata a poetului. De exemplu, aici

Îţi sărut picioarele tale, copilul meu cel dulce, şi te rog, te rog mult să te linişteşti, să crezi în statornicia şi în iubirea mea şi să speri, dacă poţi spera. Dacă am avea religie, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât amor, dar n-o avem, de aceea numai în noi înşine putem crede şi pe noi înşine ne putem întemeia. Eu zic: crede în mine şi nu vei fi amăgită, afară doar dac-oi muri. Te sărut şi te rog, linişteşte-te, căci starea ta mă doare mai mult decât mizeriile mele proprii. Al tău
Emin


Sa mai citeasca Imparat si proletar, dar si altele, în care e destul de explicit:

"Eu nu cred nici in Yehova/ Nici in Buda Sachiamuni/ Nici in viata dupa moarte/ Nici in stingere, ca unii!"

In acest ritm, peste vreo suta si ceva de ani, vorba unui amic, sunt sanse sa mai avem si alt sfant. Ziceti ca nu suna bine: Sfantul mucenic Nicolae Ceausescu, Aparatorul natiunii Romane. Poza in biserica cu el avem, ceea ce, vorba aia, nu putem sa afirmam despre Eminescu.

Islam

Sa nu uitam o alta religie intoleranta, provenita din aceeasi tulpina comuna: islamul
Multumita unui amic din blogosfera, al carui blog inspirat va invit sa il urmariti, m-am amuzat privind imaginea de mai jos.


Au si ei, musulmanii, habotnicii lor, si nu putini. Probabil ca ai nostri invidiaza in secret "realizarile paganilor" in materie de drepturi si libertati ale omului. Imaginea provine dintr-un articol mai lung al The Guardian si ilustreaza cele doua prezentatoare ale unei emisiuni pentru femei de la un post TV saudit.

luni, 1 februarie 2010

Citate stravechi

Uimitor cum aceste citate isi pastreaza valabilitatea peste milenii, in schimb daca deschidem una dintre cartile "sfinte" ale religiilor de inspiratie abrahamica, vom constata ca aberatiile ineaca fiecare pagina. 

Hypatia

"All formal dogmatic religions are fallacious and must never be accepted by self-respecting persons as final."

"Reserve your right to think, for even to think wrongly is better than not to think at all."

"Fables should be taught as fables, myths as myths, and miracles as poetic fancies. To teach superstitions as truths is a most terrible thing. The child mind accepts and believes them, and only through great pain and perhaps tragedy can he be in after years relieved of them. In fact, men will fight for a superstition quite as quickly as for a living truth --- often more so, since a superstition is so intangible you cannot get at it to refute it, but truth is a point of view, and so is changeable."



Epicur

“If the gods listened to the prayers of men, all humankind would quickly perish since they constantly pray for many evils to befall one another”

"It is folly for a man to pray to the gods for that which he has the power to obtain by himself."
 

“Freedom is the greatest fruit of self-sufficiency”
 

“Is God willing to prevent evil, but not able?
Then he is not omnipotent.
Is he able, but not willing?
Then he is malevolent.
Is he both able and willing?
Then whence cometh evil?
Is he neither able nor willing?
Then why call him God?”


 Seneca cel Tanar:


"Religion is regarded by the common people as true, by the wise as false, and by rulers as useful." 

duminică, 31 ianuarie 2010

Isus Cristos contradictoriu.

Sau cum a inventat Saul din Tars o religie

Ca o continuare la postarea precedenta, in acest articol vom incerca sa privim putin mai indeaproape personajul Isus Cristos. La o citire mai atenta a Bibliei, vom descoperi un personaj contradictoriu, nehotarat. Unii ar putea spune ca toate aceste contradictii vin de la scribii care au copiat Evangheliile de-a lungul secolelor. Insa, daca acceptam aceasta explicatie ca fiind valida, atunci putem sa ne intrebam care e mesajul real al propovaduitorului itinerant de acum doua milenii? Razboi ori pace? Ura sau iubire?

Sa vedem, direct din Evanghelia dupa Matei, 15:22-26

Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră
Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. 
Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. 
El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.


Cum se potriveste treaba asta cu faimosul "iubeste-ti aproapele"?

Si tot din Matei, 9: 11-13
Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?
Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.


Acum sa vedem ce parere are Sf. Pavel de ceea ce a spus Cristos:


I. Corinteni 5:11
Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă. 

Mie mi se par doua mesaje COMPLET diferite.

Isus era de parere ca actul credintei e ceva intim, personal, ca religiozitatea nu trebuie afisata. Pavel calatoreste in lumea cunoscuta, are o activitate asidua, stabileste comunitati religioase, infiinteaza biserici.

Mesajul lui Cristos se adreseaza evreilor si esenta acestuia se surprinde bine in sfaturile pe care El le da apostolilor: In calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi; Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
Pavel transforma mica secta iudaica intr-o religie cu aspiratii de dominanta la nivelul lumii cunoscute in acea perioada.

In al sau "Tratat de Ateologie", Michel Onfray pune punctul pe I:
Paul pune stapanire pe personajul conceptual (Isus), il modeleaza si-i imprima idei. Isus primordial nu vorbeste impotriva vietii. Doua fraze (Mc. 7, 15 si 10,7) dovedesc ca nu se opunea casatoriei si ca nu era nicidecum in favoarea idealului ascetic. In zadar vom cauta prescriptiile sale riguroase asupra corpului, sexualitatii si a senzualitatii. Condescendenta fata de aceste aspecte ale vietii se completeaza cu elogiul si practica blandetii. Paul din Tars transforma tacerea lui Isus intr-o stridenta asurzitoare decretand ura fata de corp, femei si viata. Radicalismul antihedonist al crestinismului este datorat lui Paul, nu lui Isus, personaj conceptual care tace in aceste privinte…

As incheia aceasta postare cu un alt citat inspirat, al filosofului englez Jeremy Bentham: "Dacă creştinismul are nevoie de un Anticrist, nu trebuie să se caute mai departe de Pavel".

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Biblia - interpretabilitate

Motto: Niciun om nu crede că Biblia afirmă ceea ce spune. El e întotdeauna convins că Biblia spune ceea ce el afirmă". George Bernard Shaw
 
In toate discutiile in care oamenii rationali fac referire la razboaie, pogromuri, crime si atrocitati savarsite in numele lui Dumnezeu, apologetii crestini vor spune mai devreme ori mai tarziu, drept argument suprem, ca toti aceia (cruciati, inchizitori, episcopi, preoti, cardinali ori simpli oameni) care au ucis si prigonit sub auspiciile crucii, nu sunt crestini, pentru ca, vezi tu, nu au actionat crestineste.
Interlocutorul nostru va fulgera insufletit de sfanta manie pe toti aceia care s-au indepartat de la "dreapta credinta" si au tarat in noroi numele lui Dumnezeu. Ei scot din palarie, precum scotea marele Houdini iepurasii, o alaturare ciudata de cuvinte: "Crestin Adevarat™" pe care ni le flutura cu mandrie in fata ochilor. Na, au dreptate. Toti cei care nu se incadreaza in worldview-ul lor particular nu sunt "Crestini Adevarati™". Orice argument ai incerca sa mai aduci, te lovesti de acest "Crestin Adevarati™", care pare solutia la toate problemele si contradictiile pe care le-a avut vreodata interlocutorul tau. Asta daca le-a avut, desigur.
 
E paradoxal insa alt fapt: acest "Crestin Adevarat™" nu e unul singur: ortodocsii au unul, catolicii pe altul. Protestantii, adventistii, penticostalii, Martorii lui Yehova, mormonii, etc, etc, etc au la randul lor cate un "Crestin Adevarat™", care, firesc, ii exclude si neaga pe toti ceilalti "Crestini Adevarati™".
 
De ce Cristos nu a explicat clar ce vrea? De ce unele pasaje din Biblie sunt luate literal de unii si metaforic de ceilalti? De ce a lasat El loc de atatea interpretari, controverse si venin? Si, dupa secole in care scribi mai mult sau mai putin inspirati au copiat, adaptat, sters si adaugit atat de multe lucruri in Noul Testament, mai putem descifra mesajul original daca chiar a existat un mesaj, lucru de care, personal, ma indoiesc?  

Eminescu

"Imparat si proletar" - fragment

"Religia - o fraza de dînsii inventata
Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug,
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,
Ati mai purta osînda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea

Si v-a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti?
Nu! moartea cu viata a stins toata placerea -
Cel ce în asta lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, caci morti sunt cei muriti."

vineri, 29 ianuarie 2010

Crestinul Habotnic

Adaptare dupa postarile Crestinul Trist si Curocefalul


Tablou clinic

  • sufera adesea de paranoia sau mania persecutiei. Nu ascunde asta, pentru ca el isi poarta crucea cu demnitatea si stie ca rasplata va veni in viata urmatoare, unde va sta in "randul dreptilor".
  • admira biserica si religia crestina intr-un mod irational, le considera conditii de baza ale moralitatii si elemente de unitate nationala. Crestinul habotnic tinde sa isi apare aceasta conceptie, chiar cu riscul de a cadea in sfera penibilului
  • nu glumeste si nu accepta glumele care aduc atingere credintei sale. Pentru ca este o fiinta trista, ce are permanent senzatia ca e scarbavnic si pacatos in fata celui prea inalt. Si se mandreste, caci are impresia ca asta il face OM.
  • trebuie desigur inteles faptul ca aceasta fiinta se considera descendetul moral al sfintilor parinti, oameni fara de prihana, ale caror percepte morale sunt adevaruri imuabile, valabile din epoca bronzului pana in zilele noastre.
  • este capabil de orice marlanie, dar are sistemul nervos foarte sensibil dacă il atingi catusi de puţin. In acelaşi timp nu este pregatit moral de o tavaleală polemică de calitate. Dacă da peste un blogger care îl scarmana bine (pe teme religioase) pleacă ofensat, facând-o pe fecioara pe care Ion cu Oile a piscat-o de fundul virgin.
  • cel mai adesea are si un blog, ceea ce ii confera un sentiment al importantei si ii da senzatia ca este citit si ca are pareri care conteaza in ochii celorlalti.
  • traieste cu impresia ca isi iubeste patria si ca sangele stramosilor ii curge prin vene si ca neamul sau e curat, neprihanit, iar pretinsele excese care apar in zilele noastre se datoreaza in totalitate unei nefaste influente ale societatii moderne, decazute si imorale.
  • evident, in opinia sa, traim in epoca cea de pe urma, sortita pieirii.
  • habotnicului nostru ii displac si minoritatile (fie ele sexuale sau etnice) ca si orice alta scursura care se ascunde pe sfintele meleaguri romanesti.
  • de obicei crestinul nostru are studii superioare sau medii incomplete dar deţine Adevărul Absolut, pe care este gata să-l ofere oricui, forţat.
  • se vrea cult, rafinat, astfel se lauda, deseori excesiv, cu faptul ca nu ii plac manelele si ca le vrea interzise, citeste mult, insa singurul motiv pentru care deschide o carte e de a se putea lauda ulterior cu faptul ca a citit si adopta tipare comportamentale care ar trebui sa denote un grad ridicat de rafinament.
  • de cele mai multe ori vorbeste despre lucruri de care n-are habar. Nu se jenează deloc să scrie despre teoria evoluţiei din perspectiva geneticii, şi să nu nimerească numărul de cromozomi la maimuţă.
  • este tafnos, fiind plamadit dupa "chipul si asemanarea" celui pe care il venereaza. Modereaza cu lasitate comentariile pe care nu le considera potrivite, de fiecare data simtind nevoia de a avea ultimul cuvant.
  • considera ca lumea este spirit si nu sex, ca Freud a fost un idiot si ca omul nu are niciun scop pe lume decat in apropierea lui Dumnezeu.
  • detesta femeia, considerand-o un fel de animal inferior. Doar Dumnezeu i-a dat-o ca sa nu se plictiseasca, sa ii dea sa manance si sa toarne plozi. Evident, uraste din toate puterile miscarea de emancipare a femeilor, pe care o considera direct responsabila de "naruirea valorilor stramosesti"
Nu-i asa, iubiti cititori ca ati intalnit suficiente asemenea specimene?

Frica de Dumnezeu

Crestinii spun sus si tare "Domnul nostru Isus Cristos a venit pe Pamant ca sa mantuiasca sufletele pacatosilor".
Am vazut deja ca toata teologia crestina nu este un sistem moral

Asa ca, nu ne ramane de facut decat un singur lucru: sa ne intrebam de ce Dumnezeu ar vrea sa ne mantuie. Pai, de pacatul originar, spun crestinii, pacatul neascultarii, pe care, coincidenta sau nu, tot El l-a definit si descoperit. Bun, si luand aminte la deloc neglijabilul amanunt ca asa zisul liber arbitru nu exista absolut deloc in povestea cu Adam si Eva, avem o scurta intrebare lamuritoare: daca cei doi bieti oameni din gradina NU aveau notiunile de Bine si Rau (pe care le-au capatat abia DUPA ce au muscat din mar), cum puteau sa stie ca actiunea de a nu-L asculta pe "benevolentul" zeu, e un lucru ce va avea consecinte negative?
Se presupune ca Dumnezeu le-a spus sa nu guste de acolo vrand sa ii pastreze ca pe niste zombie fara minte in gradina zoologica ce si-o incropise, dar interdictia Sa e fara valoare daca tinem seama ca cei doi idioti primordiali nu stiau ca actiunea lor va avea consecinte negative, neavand notiunea de neascultare inmagazinata in creier.
In fine, sa trecem cu indulgenta peste legenda din epoca bronzului si sa ne intoarcem la ideea de pacat. Ni se spune sa ne bucuram, caci avem speranta mantuirii. Dumnezeu ne iubeste, crestinismul este religia iertarii si iubirii. Dar, daca ni se spune mereu, obsedant ca "love is all around", de unde ne-am pricopsit cu ideea "fricii de Dumnezeu"?
Pai vine dintr-un fel de santaj de cea mai joasa speta: daca alegi sa nu-L iubesti pe Dumnezeu, o sa fie vai si amar la Ziua Judecatii.
Oameni buni, dragostea cu sila nu se poate, si adevarata dragoste nu poate avea ceva in comun cu frica de pedeapsa. Si dragostea prin porunca e un fel de... viol. Ca sa nu mai spunem ca anuleaza complet ideea fantasmagorica de liber arbitru. Caci Dumnezeu spune cam asa:
"Ai posibilitatea sa alegi intre mantuire si osanda. Eu stiu ce vei alege, pentru ca sunt atoate stiutor. Dar cu toate astea tu ai posibilitatea sa alegi." 
Interesanta contradictie, nu-i asa?
Si mai e o un fapt interesant, demn de semnalat: un bun creştin nu numai că trăieşte cu frică de Dumnezeu, dar o şi propovăduieşte. Dacă nu ar face-o, ar fi doar un om speriat. Diseminarea ideii de frică de divinitate ridică omul la nivel de creştin adevărat, caci aduce alte potentiale oi la turma Domnului.

joi, 28 ianuarie 2010

Via TLP

Fiecare demagog profesionist are datoria să includă în discursul său referinţe la "identitatea naţională" pe care "trebuie să o regăsim".
În mod convenabil, întotdeauna identitatea naţională coincide precis cu ceea ce vrea demagogul să ne oblige să facem. În cel mai bun caz descrie elemente culturale comune strămoşilor locuitorilor unui teritoriu şi .. atât.
Întrebare întrebătoare, în special pentru cei care au habar de istorie: Identitatea asta naţională, a avut-o cineva vreodată? Când anume s-a manifestat o luare de atitudine "la firul ierbii" sub influenţa atâtor voievozi, fanarioţi, prinţi străini, comunişti şi acum pur şi simplu parveniţi?
Privind istoria românilor nu ai cum să nu vezi istoria unor bieţi oameni care au fost purtaţi de valurile istoriei. Asupriţi de străini, manipulaţi demagogic de baroni locali (boieri şi voievozi), menţinuţi forţat într-o stare de sărăcie şi ignoranţă, identitatea pe care au manifestat-o le-a fost impusă de context. Istoria României, din păcate, este geografie, vorba unui Cioran. Abia după aproape 2 milenii de luptă pentru "identitatea naţională şi credinţa strămoşească" (ca să îi citez pe demagogi), s-a trezit cineva că cele două ţări româneşti între care nu exista un obstacol geografic sau cultural - Moldova şi Ţara Românească - s-ar putea uni.
Istoria glorioasă invocată de demagogi este una fabricată de paşoptişti şi e un fel de Star Wars cu voievozii Jedi, cavalerii Neamului, folosind Forţa credinţei pentru a lupta împotriva Imperiului (Otoman, Austriac, etc) întru propovăduirea Credinţei Strămoşeşti, the Light Side. Asta ca să nu atingem subiectul dacologilor, pentru care suntem strămoşii civilizaţiei umane.
Şi atunci cum poţi să ridici în slăvi "identitatea naţională" drept reper, dacă ea e se bazează pe o viziune vagă, romanţată şi incorectă dpdv. istoric a unui trecut nu-foarte-glorios (ca să fim blânzi)? :)
De ce să te supui, ca şi cum ai avea aceleaşi limitări care le-au fost impuse strămoşilor tăi?
Dacă ne învaţă ceva istoria oamenilor care au locuit în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic e că avem datoria să încercăm ceva diferit faţă de ceilalţi, care au fost sclavi în casa lor.

Când demagogii ridică în slăvi "credinţa strămoşească", noi să gândim.
Când demagogii vorbesc de "identitatea naţională", noi să cerem maximizarea drepturilor şi libertăţilor individuale.
Când demagogii fac eternele promisiuni - "ridicarea nivelului de trai, combaterea corupţiei, etc", noi să ne descurcăm singuri, fără să aşteptăm pomană de la Tătucul stăpân de sclavi (cititi Dumnezeu)

Rulati vechiul NTBackup in Windows 7

Odata cu Windows Vista, Microsoft a introdus tehnologii noi, cu adevarat revolutionare, si in privinta sistemului de backup si restore.
Dar, ce ne facem daca constatam ca avem nevoie de vreun fisier vechi, de pe vremea cand aveam instalat Windows XP, sau chiar Windows 2000? Chiar daca avem o salvare de atunci, nu ne ajuta.
Noul Backup and Restore nu deschide fisiere cu extensia .bkf, iar Windows 7 a pierdut si posibilitatea de a rula independent utilitarul "Removable Storage management" (pe care il puteti activa in Windows Vista din meniul “Control Panel”, “Programs”, “Turn Windows Features on or off”) si care deschidea backup-urile realizate prin intermediul vechii arhitecturi.

Dar, cu toate astea, se poate: daca aveti pe undeva un Windows XP, copiati din "Windows", "System32", urmatoarele trei fisiere: ntbackup.exe, ntmsapi.dll, vssapi.dll. Creati un director in Windows 7 cu aceste trei fisiere, si lansati in executie programul ntbackup. Ignorati avetizarea si continuati. Ati reusit, aveti acces la vechea interfata de backup si puteti accesa salvarile vechi.

Daca aveti intrebari, sugestii, sau alte request-uri dati un semn la highmageblog@gmail.com

miercuri, 27 ianuarie 2010

Apple lanseaza iPad

Sincer, ma asteptam la un produs mai consistent de la Apple, tinand cont de comentariile care s-au tinut lant cu multa vreme inainte de lansare.
Pana una-alta, nu mi se pare nimic impresionant: procesor Apple A4 de 1 Ghz, si cateva versiuni de 16, 32, respectiv 64 GB, conectivitate Bluetooth, Wi-Fi. Se poate comanda si varianta cu 3G. Este de mentionat durata mare de viata a bateriei (in jur de 10 ore) si greutatea scazuta (aproximativ 700 grame).




Preturile pornesc de la 499 dolari in SUA, la versiunea de 16 GB, fara 3G. Versiunea de 32 GB costa 599 dolari, iar cea de 64 GB este 699 dolari. Pentru variantele cu 3G se adauga 130 de dolari, astfel ca preturile sunt intre 629 si 829 dolari.
Probabil, daca mai adaugam si pretul pentru accesorii (docking station, eventual tastatura) pentru cel mai avansat model pretul va ajunge la aproximativ 1000 dolari in Statele Unite.
Repet afirmatia de la inceputul postarii: echipamentul respectiv nu are nimic deosebit. Tablet PC-urile exista din 2001-2002 si sunt mult mai avansate decat iPad-ul. Este insa sigur ca aceasta este prima generatie. Apple va lansa generatii succesive (asa cum a facut si cu iPhone) ale acestui produs si cu siguranta intr-un an, poate doi, iPad-ul va fi un produs de succes.

Valoarea crestinismului si progresul umanitatii

Motto: Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi. (Ioan 8:32)

Stam si ne minunam de progresul pe care l-a facut umanitatea dupa ce spiritele luminate s-au indepartat de moralitatea crestina care a avut doua milenii sa faca o lume mai buna si a esuat. Multe lucruri au trebuit sa fie redescoperite dupa ce asupra lumii s-a asternut valul ignorantei crestine. Constructii, matematica, astronomie, mortarul, cunostinte de navigatie, medicina, bazele democratiei si umanismului aveau sa fie redescoperite peste multe secole.
Roma antica, Egiptul, Grecia antica, au fost cu mult peste ce-a urmat imediat dupa ce si-a bagat crestinismul coada. Romanii aveau apeducte. Crestinii aveau inchizitie. Romanii aveau incalzire centrala (da, si destul de moderna, in pardosea), crestinii "incalzeau" si ei vrajitoarele prin ardere pe rug. Romanii aveau bai publice. Crestinii aveau oroare de apa, si nu se spalau, o barba murdara si un trup care mirosea fiind pentru ei "masura sfinteniei". Mai multe, gasiti aici.
Romanii aveau Colliseumul, drumuri si poduri excelente, egiptenii aveau piramide si temple, constructii incredibile care au rezistat destul de bine milenii, grecii aveau Acropolele. Crestinii aveau si ei niste bisericute, prin comparatie. A existat biblioteca din Alexandria. Ultima aripa au ars-o crestinii. Grecii, romanii, egiptenii, se ocupau de chestii mai apropiate de stiinta. Crestinii falsificau scrierile lui Flavius Josephus ca sa dovedeasca existenta mantuitorului lor (Complete Concordance to Flavius Josephus, edited by K. H. Rengstorff, 2002). Romanii aveau dreptul roman, iar elemente din el sunt folosite si azi fara probleme, mai putin elemente din "dreptul crestin", care sunt ilegale, imorale si intolerante. Da, sa recunoastem: crestinii aveau cele zece porunci.
Romanii aveau toleranta fata de religii. Faptul ca imparatii romani au prigonit crestinismul nu arata decat reactia de aparare a imperiului in fata amenintarilor crestine la adresa coeziunii imperiului. Crestinii formau un grup exclusivist cu obiceiuri aparte, care criticau adesea moravurile societatii romane. Colac peste pupaza, ca si islamistii de azi ai Occidentului, ei clamau loialitaţi superstatale, afirmând ca loialitatea lor fata de biserica, este peste aceea fata de Roma.
Ei refuzau sa participe la cultul imparatului si asa cum aprecia Libanius, in mod corect, aveau sa puna umarul la disparitia imperiului: "Cel mai tare imi atrage atentia ciudata lor lipsa de speranta in aceasta viata si accentul exagerat pe care-l pun pe o viata urmatoare, dar a trai continuu cu ideea eternitatii este o limitare spirituala si presupune nefericirea omului in viata cotidiana pentru ca nu priveste niciodata cu adevarat aceasta lume minunata ci numai obscura poarta prin care crede ca va pasi intr-o zi…
Felul meschin al crestinilor ma deconcerteaza - modul in care resping aceasta lume pentru alta care este - ca s-o spunem cu tact - improbabila. Este important sa ne opunem arogantei lor intelectuale care de cele mai multe ori semana cu nebunia. Ni se spune ca exista un singur drum, o revelatie, a lor. In niciuna din diatribele lor nu se intalneste modestia si intelepciunea unui Platon sau lumea de carne si spirit cantata de Homer...
Nu am gasit nimic bun in acest sistem religios in afara de ceea ce au asimilat din vechile noastre obiceiuri si de logica elenistica pe care o folosesc pentru propriile lor scopuri. Totusi, acum nu am nicio indoiala, crestinii vor predomina. Iulian a fost ultima noastra speranta si s-a dus prea repede.
"
Cunoastem toleranta crestina: cruciade, inchizitie, evrei persecutati,"omorati-i pe toti, Domnul ii va recunoaste pe ai Sai".
Asadar, iubiti credinciosi, incercati sa fiti onesti cu voi insiva cand atribuiti unor credinte din epoca bronzului valori moralizatoare inexistente. Nu uitati ceva important: nestiinta nu-i o dovada, ignoranta nu e un argument.

marți, 26 ianuarie 2010

Evolutia. Episodul I

„Uneori, prima datorie a oamenilor inteligenţi este să reafirme ceea ce este evident.“
- George Orwell

Principala prejudecată împotriva acceptării teoriei evoluţiei este acel sentiment de infatuare care îi face pe oameni să se simtă ofensaţi la gîndul că ei ar putea avea ceva în comun cu nişte creaturi din regnul animal. Este o obiecţie falsă şi irelevantă, fiindcă omul nu doar că a evoluat dintr-o maimuţă, ci el este încă o maimuţă. Asta n-o spune Darwin sau evoluţia, ci este un fapt al biologiei. Omul este un animal prin definiţie; e un mamifer fiindcă are sînge cald şi naşte urmaşi vii, pe care îi hrăneşte cu lapte. Cel care a recunoscut prima dată că oamenii sînt primate a fost Carl Linnaeus, un cercetător creaţionist care a trăit în secolul al XVIII-lea.

Francisco Ayala, autorul cărţii Darul lui Darwin către ştiinţă şi religie, afirmă că evoluţia e „mai consistentă decît creaţionismul şi credinţa într-un zeu personal. Dacă Dumnezeu a creat organismele, atunci trebuie să dea socoteală pentru extrem de multe eşecuri“.
De exemplu, 20% din sarcini se sfîrşesc prin avorturi spontane. Dacă asta e o anatomie inspirată de divinitate, atunci, spune dr. Ayala, „Dumnezeu a provocat cele mai multe avorturi“. Sau să ne gîndim la sadismul paraziţilor care trăiesc devorîndu-şi gazdele, la obiceiurile sexuale ale insectelor în care femelele îşi consumă masculul sau la musca Dermatobia Hominis, al cărei ciclu reproductiv include etapa în care ouăle sînt depuse în ţesuturile oamenilor vii, iar larvele cresc la dimensiuni de aproape 2 cm.

Pana si astronomul Vaticanului, fratele Guy Consolmagno, a descris creaţionismul ca fiind „un soi de păgînism“, fiindcă reaminteşte de vremurile cînd oamenii venerau „zeii naturii“, pe care îi considerau responsabili de fenomenele naturale.



"Toleranta" ortodoxa



Cum puii mei poate aparea asa ceva in secolul XXI?!!

 Spune Messa

"A! Sa nu uit! Mie discriminarea mi se pare o porcarie, atat pozitiva cat si negativa; in acelasi timp, mi se pare normal ca proprietarul oricarei locatii sa isi selecteze oaspetii sau clientela in baza oricaror convingeri personale, ca doar e pe proprietatea lui. Problema apare cand cu o juma’ de gura zici “nu discriminam” si cu ailalta jumate discriminezi “la greu”.
Rusinica, popi inchistati si blestematori ce sunteti!
In mod evident, eu una nu am sa calc vreodata pe acolo, dar nu din cauza blestemului, care e un vax de amenintare nefondata si e egal cu zero (e ca si cum as ameninta pe cineva ca-i iau boii de la bicicleta, si el are masina), ci din cauza ca nu am ce cauta acolo unde oamenii actioneaza inca, in secolul XXI, fara sa gandeasca"

Stiinta vs religie



Stiinta creeaza, religia inrobeste. Fara religie acum am fi explorat galaxia.  Religia nu a creat niciodata, nimic, nici macar moralitate.




















Sa mai citim inca odata inspiratele cuvinte ale lui Ingersoll si sa realizam ca acesta e adevarul
"Când teologul guverna lumea, aceasta era acoperită cu colibe şi cocioabe pentru cei mulţi, palate şi catedrale pentru cei puţini. Pentru aproape toţi copiii, cititul şi scrisul erau arte necunoscute. Săracii se acopereau cu cârpe şi piei - devorau coji şi mestecau oase.
Era Ştiinţei a venit, iar luxurile secolului trecut sunt necesităţi zilnice. Oamenii din clasa mijlocie au mai mult confort şi convenienţe decât prinţii şi regii din vremurile religioase.
Dar peste toate astea se află dezvoltarea minţii. Există informaţie mai valoroasă în creierul unui om obişnuit de astăzi - al unui inginer mecanic, al unui chimist, al unui naturalist, al unui inventator decât era oriunde în lume acum 400 de ani.
Aceste binecuvântări n-au căzut din cer. Beneficiile aceasta n-au venit din mâinile preoţilor. N-au fost găsite în catedrale sau în spatele altarelor - nici n-au fost căutate cu lumânări sfinte. N-au fost descoperite de ochii închişi ai rugăciunii, nici n-au venit ca răspuns la invocaţii superstiţioase. Ele sunt roadele libertăţii, darurile raţiunii, observaţiilor şi experimentelor - şi pentru toate acestea, omul îi este dator omului.
"

Sondaj de opinie

Via Financiarul

De ce ti-e frica, de aia nu scapi! O simpla corelatie arata ca nivelul de dezvoltare al unei societati se regaseste in principalele temeri ale populatiei. Spre exem­plu, un sondaj realizat la mijlocul anu­lui trecut in Statele Unite arata ca sase din 10 americani se temeau de pierderea locu­lui de munca sau de scaderea veniturilor.Pe meleagurile noastre, situatia este cu totul diferita. Atunci cand a trebuit sa enu­meram mai multe surse ale fricii, pierderea statutului de angajat a iesit pe ultimul loc. Numai 0,8% dintre noi ne te­mem de lipsa unui loc de munca. In schimb, 14% se tem de dezastre naturale, iar 19% se tem de Dumnezeu.




Volumul esantionului: 2.836 de persoane de 18 ani si peste Tipul esantionului: probabilist, stratificat. Stratificarea s-a realizat dupa aria culturala (18 arii culturale) si tipul localitatii (trei tipuri de localitati rurale si patru tipuri de localitati urbane) Reprezentativitate: eroare maxima tolerata de ±2,1%.

Dumnezeul iubirii, pe naiba! Frica nene, frica te face OM? Unii asa cred!

luni, 25 ianuarie 2010

Din nou despre moralitate

Dacă morala ar fi inspirată de religie, ar fi jale, fiindcă fiecare religie vine cu anumite principii care contravin fie celorlalte religii fie normelor contemporane (în ţările musulmane radicale încă se omoară oameni cu pietre pentru blasfemie, de exemplu).

Spre surprinderea tuturor crestinilor, moralitatea lumii actuale dar si principiile drepturilor si libertatilor individuale nu se bazeaza nicidecum pe vreo iluzorie temelie crestina. Biblia inseama mai mult decat predica de pe munte si indemnul "iubeste-ti aproapele". Am vazut cum rezista cateva din cele zece porunci la o analiza critica, aici.
Si nu spuneti, iubiti crestini ca unele lucruri trebuiesc luate metaforic, si nu aduceti scuza penibila "asa erau vremurile".
Unul din atributele lui Dumnezeu este acela de a nu se putea insela. El nu putea sa aprobe cu bucurie genocidul unor popoare acum cateva mii de ani, iar acum sa isi schimbe subit opinia. De fapt Biblia arata exact cum ne asteptam sa arate orice scriere a unor popoare din epoca bronzului. Da, in conditiile astea merge scuza cu vremurile. Insa voi pretindeti ca Biblia este "cuvantul Domnului".
Dacă alegeti absolut arbitrar ce porunci ori sfaturi să respectati atunci cand va raportati la valorile societatii moderne, nu puteti pretinde ca morala societăţii moderne este inspirată din valorile crestine.
As merge chiar mai departe de atat si voi afirma ca principiile si valorile crestine se modifica odata cu evolutia societatii moderne. De pilda nu ati mai ars de ceva vreme vreun eretic pe rug. Ori jupui si taia in bucati vreun invatat. Sunteti inca extrem de intoleranţi faţă de alte religii, faţă de minorităţile sexuale, faţă de ştiinţă, fata de libertatea spiritului. Pronosticul meu este ca veti deveni din ce in ce mai toleranti, din nevoia de a supravietui ca religie.
Ati avut doua milenii sa va impuneti valorile morale. Tot ceea ce am vazut a fost un lung sir de razboaie cu motivatie tribala (noi vs ei), sclavie, crime si dictaturi coloniale. Lumea inca sangereaza datorita influentei voastre. Ati facut destul, e timpul sa va retrageti.

Libertatea voastra se termina acolo unde incepe libertatea mea. Moralitatea lumii contemporane se bazeaza pe dreptul la proprietate si pe posibilitatea de a face orice atata vreme cat nu provoci vreun neajuns altei fiinte umane (prin asta cititi a nu-i ingradi libertatea aproapelui tau, care are posibilitatea sa si-o foloseasca la randul sau dupa cum crede de cuviinta).

Am auzit de fiecare data cum crestinii se lamenteaza vis-a-vis de presupusa decadere a omului. Si ca lumea se indreapta cu pasi grabiti spre autodistrugere. Am discutat de asta de cateva ori.
Intrebarea pe care nu am pus-o pana acum este alta: de ce va deranjeaza ipotetica distrugere a lumii acesteia?
De ce va sperie gandul ca se va sfarsi o lume pe care oricum o detestati?
Ar trebui sa va bucure perspectiva venirii apropiate a izbavirii si implinirea promisiunii de viata vesnica.
Doar moartea este calea spre adevarata viata, spuneti voi..

Moralitate crestina

Crestinii infiereaza presupusa decadenta morala a societatii contemporane (desi umanitatea a atins in zilele noastre cel mai avansat nivel de dezvoltare din intreaga sa istorie). Ei spun cu patos ca traim "zilele de pe urma", uitand convenabil ca nimeni altul decat cel pe care il cred mantuitor a spus ca nimeni nu stie cand va veni acea vreme. Calamitati naturale, epidemii, razboaie si tragedii de tot felul (care s-au petrecut si in trecut la fel de des, ba chiar mai des decat acum) sunt aratate cu degetul si prezentate ca dovezi ale apropierii momentului judecatii divine.


Aceiasi crestini ne mai spun ca principalele cauze ale clamatei decaderi morale a lumii este “indepartarea de Dumnezeu, nesupunerea fata de cele 10 porunci ale sale”. Mai au tupeul sa afirme ca ateii nu sunt oameni morali si pretind ca adevarata corectitudine morala este credinta in Dumnezeu si respectarea poruncilor sale. Cati dintre crestini cunosc cu adevarat cele zece porunci in varianta biblica? Asa ca m-am gandit sa ii ajut si sa aprofundam impreuna in acest articol moralitatea catorva dintre cele zece porunci.


1. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Paradoxal, pedeapsa pentru aceasta infractiune este moartea. Dumnezeu in benevolenta lui te indeamna sa ii ucizi pe cei care sunt de alta parere. Mi se pare ca isi incalca propria porunca, arhicunoscuta "sa nu ucizi". Sa vedem:


De te va îndemna în taină fratele tău, fiul tatălui tău, sau fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau femeia de la sânul tău, sau prietenul tău care este pentru tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care tu şi părinţii tăi nu i-aţi ştiut, Dumnezeilor acelor popoare, care locuiesc împrejurul tău, aproape sau departe de tine, de la un capăt până la celălalt al pământului, Să nu te învoieşti cu ei, nici să-i asculţi; să nu-i cruţe ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i ascunzi; Ci ucide-i; mâna ta să fie înaintea tuturor asupra lor, ca să-i ucidă, şi apoi să urmeze mâinile a tot poporul“ (Deuteronomul 31:6)
Bun exemplu de moralitate. Datorita interpretarii celor de mai sus, s-au putut justifica orice pogromuri, masacre si toate formele de intoleranta crestina pe care le-a vazut istoria.


2. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale; Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău.
Trecem peste faptul ca un Dumnezeu atotputernic a avut nevoie de o zi sa se odihneasca dupa crearea lumii. Chiar mai credeti insiruirea de basme din Geneza? Dar sa nu divagam. Care e pedeapsa pentru incalcarea interdictiei de a munci? Ati ghicit, moartea:


"Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu; Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât."
Excelent exemplu de bunatate divina! Personal sunt transfigurat de benevolenta zeului desertului.


3. Sa nu ucizi
Crestinii se bat cu caramida in piept, interpretand aceasta porunca ca pe o interzicere categorica a divinitatii, o invoca in orice situatii cum sunt eutanasia si chiar avortul in primele saptamani de gestatie. Dar am vazut mai sus cum El insusi indeamna sa fie omorati toti cei care-i incalca poruncile. Acelasi Dumnezeu benevolent cere asasinarea copiilor neascultatori, a fetelor care nu ajung virgine la maritis, a celor care fax sex liber , a femeilor violate care nu tipa in timpul violului, a ghicitorilor, a prezicatorilor, a fermecatorilor, a magilor, descantatorilor, vrajitorilor si a multor, multor altora. Biblia devine un indreptar al crimei.


4. Sa nu furi. 
Ce putem spune despre asta? Noi nimic, sa vedem Biblia ce spune in detaliu:


Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt din cetăţile popoarelor acestora. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă în stăpânire, să nu laşi în viaţă nici un suflet;


Parca sunt instructiunile din Ali Baba si cei 40 de hoti. Dar sa continuam..


5. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău şi să nu doreşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău!
Observam ca femeia e situata pe acelasi palier valoric cu robul si asinul. Pentru detalii despre locul femeii puteti citi si aici. Crestinii din zilele noastre tind sa fie consecventi in aprecierea fiintei cu care ar trebui sa imparta in fiecare zi binele si raul.


Acesta este cel mai bun efort in materie de moralitate, de etica si de lege pe care il poate oferi Dumnezeu, fiinta atotstiutoare, benevolenta si omnipotenta? O insiruire de porunci patetice, primitive, sexiste, sclaviste, discriminatorii si intolerante?
In numele acestui cod moral cei mai buni dintre noi au fost ucisi si prigoniti timp de milenii? In numele acestul Dumnezeu, Cristos spune ca nu a venit sa schimbe legea ci sa o implineasca? Si, de ce a plecat el mut spre moarte ca sa fim absolviti de un pacat imaginar pe care tot el l-a descoperit si condamnat?

Agora II

Impresionant. Rachel Weisz e exceptionala.
Nu-mi gasesc cuvintele. In ultimii ani niciun film nu a reusit sa atinga o coarda sensibila a constiintei mele in acelasi mod in care a facut-o Agora. Si asta in conditiile in care povestea Hypatiei imi este familiara. Daca religiosii care sustin ca nu sunt urmasii acelor crestini din vechime, crestini care au facut dogma si regulile pe care ei le venereaza in secolul XXI (episcopul Chiril a devenit sfant, apropo), daca credinciosii de azi ar avea un dram de onestitate, ar merge sa vada filmul. Le-ar largi orizonturile. Si ar tacea cuprinsi de rusine. Pentru ca se intituleaza crestini si venereaza niste criminali de cea mai joasa speta, care au ucis ori de cate ori au avut ocazia, inabusind timp de milenii cel mai intalator sentiment uman: setea de cunoastere .

duminică, 24 ianuarie 2010

Cum putem discuta II

Aceasta postare se vrea o completare la ceva scris cu mai multa vreme in urma.

Adaptare a unor postari de pe TLP si Lex (Atei intr-un Hristos)

In primul rand, atunci cand aduceti critici unor argumentatii de pe acest blog, e de preferat sa va referiti la subiectul discutat in postarea la care comentati. Altfel pierdem timp si nu progresam mai deloc.
Apoi, tineti seama de urmatoarele lucruri, deosebit de importante daca va pregatiti sa argumentati existenta dumnezeului in care credeti:

Nu se accepta drept valid un argument circular de tipul:

Biblia/Coranul/Talmudul spune ca Dumnezeu exista, DECI am demonstrat existenta Sa pentru ca Biblia/Coranul/Talmudul pretinde ca detine adevarul despre Dumnezeu.

Gresit este si sa presupuneti ca e adevarata urmatoarea afirmatie:

Dumnezeu l-a creat pe om. Stiu asta pentru ca a spus-o preotul / samanul / imamul / rabinul / florareasa din colt. Nu va ramane decat sa explicati de unde stie la randul sau preotul / samanul / imamul / rabinul / florareasa din colt ca afirmatia respectiva este adevarata. Poate veti spune ca omul respectiv a aflat de la altcineva. Cine este acel altcineva? Ce autoritate are? Si cel mai important: de unde stie ca Dumnezeu l-a creat pe om?
Observati ca putem merge la infinit pe aceasta cale, pentru ca in acest mod nu veti putea demonstra nimic niciodata.


Doresc ca prin acest post să le adresez o rugăminte credincioşilor care tot îmi repetă ad nauseam că şi ei au fost atei, sau creaţioniştilor care se bat în piept că şi ei au fost evoluţionişti. E ceva elementar, care ar trebui să se aplice în general: nu fă o afirmaţie pe care nu o poţi proba.
Conform principiului Burden of Proof, cel care face o afirmaţie şi n-o probează poate fi considerat un mincinos.

Degeaba îmi spui că ai gândit ca mine dacă te comporţi cum se comportă unul care habar nu are despre ce vorbesc.
Dacă ai fi gândit odată ca mine, ai fi cerut dovezi pentru existenţa zeilor (exemplu particular, dar argumentul rămâne în picioare şi în alte cazuri). Dacă astăzi eşti credincios, înseamnă că ai obţinut acele dovezi. De ce le ţii doar pentru tine? Poate fiindcă nu le ai?
Dacă ai fi gândit odată ca mine, ai fi ştiut că există o grămadă de argumente inapte pentru a apăra poziţia teistă şi cu siguranţă că te-ai fi întâlnit cu ele în polemici. De ce atunci, insişti să îmi repeţi aceleaşi exact aberaţii pe care ar fi trebuit să le respingi? Aberaţiile rămân aberaţii chiar dacă îţi susţin punctul de vedere. De ce nu dai semne că ai avea habar măcar ce sunt acele fallacies şi ce înseamnă o argumentare corectă?

Răspunsul cel mai probabil este că de fapt tu nu ai gândit niciodată ca şi mine.
Poate ai crezut că ai gândit ca şi mine, însă întotdeauna ai gândit ca şi tine: ai susţinut o poziţie doar de formă, ignorând în totalitate fondul. Ai susţinut ceva (ateismul) fără să ştii ce susţii, dupa care ai fost "salvat" de revelatia divina.
Cât timp nu respingeţi argumentele eronate, învechite, bătucite, zbârcite, urât mirositoare ce susţin povestea voastră şi cât timp nu aduceţi agumente proaspete şi corecte, veţi rămâne cei mai mari mincinoşi. Chiar nu mă interesează că mă minţiţi pe mine, însă îi minţiţi pe alţii şi vă minţiţi pe voi.

In incheiere, celor care se grabesc sa ne invete, si spun ca ei cunosc Calea, Adevarul si Viata, le amintesc ce scrie in propria lor carte de capatai: 1 Timotei 5-7

Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică, 
De la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire, 
Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.

Asa ca, iubiti crestini, aveti grija la vorbirea desarta, cand vorbiti in numele dumnezeului a carui existenta doriti sa o dovediti.

Bart Ehrman despre Noul Testament

Cursul complet sustinut de Bart D. Ehrman la Stanford, in care vorbeste despre Noul Testament si modificarile aduse acestuia de-a lungul timpului, prin greseli umane sau politica ecleziastica. O critica textuala a unei carti pe care crestinii o considera cuvantul lui Dumnezeu.

Multumesc FluxMagnetic :)



Celelalte noua fragmente le gasiti pe YouTube, titrate. Neaaparat de vazut.

Sam Harris, “Believing the unbelievable”

Lung, dar merita, pentru cei ce au timp, rabdare. Si, desigur pentru cei care se intreaba.

Enjoy!

Crestini despre atei

Cum TLP a postat acest text undeva in vara lui 2007 si probabil ca este necunoscut multora dintre voi, imi permit sa il preiau in totalitate, mai ales ca spune lucrurile pe care le-as afirma si eu daca as scrie legat de subiect.


 De milenii şi milenii, de la Epicur şi Lucreţius încoace, credincioşii tot n-au reuşit să înţeleagă punctul nostru de vedere.

Credincioşii încă cred că:

(1) Nu acceptăm existenţa unui Dumnezeu fiindcă nu vrem să acceptăm responsabilitatea ce vine cu acceptarea.
- Fals + psychogenetic fallacy.
- Nu acceptăm existenţa unui Dumnezeu fiindcă ...nu există dovezi în această privinţă.
- Da, e chiar atât de simplu! ...şi nu, Biblia nu-i o dovadă, lol.
- Dacă mâine ar apărea o navă Extraterestră şi ar spune că ei sunt creatorii Universului şi ai vieţii eu aş fi primul care... aş cere dovezi (nu credeaţi că zic "aş crede" ...nu??:). Bine, îi întreb după ce mă asigur că nu-s sălbatici, lol) ;)

(2) Afirmăm că nu există Dumnezeu.
- Care "Dumnezeu" ? Istoria omenirii a cunoscut peste 3000 de zeităţi documentate, astea fără milioanele de zeităţi personale hinduse (acolo şi animalele sunt zei).
- Evident că nu există dumnezeii ăia dovediţi falşi de inconsistenţele şi falsurile din propriile cărţi sfinte (Dumnezeul literalismului biblic/coranic, dumnezeul mormon, etc).
- Zeii nedefiniţi, vag definiţi sau nonfalsifiabili sunt un nonsens. De ăştia mai poţi zice altceva? :)
Definiţi-i, faceţi-i falsifiabili, aduceţi dovezi şi mai discutăm.
Până una alta, şansa lor de a exista tinde în continuare spre 0 (vezi: statistici bayesiene).
(Da, e vorba de "Use-the-Force,Luke", some-higher-power-out-there, phallic symbol gods).

(3) Credem că totul a apărut din NIMIC (întotdeauna cu majuscule) tot aşa cum cred ei în Dumnezeu.
Fals. Nu credem nimic necondiţionat şi aproape nimic la modul absolut, deci analogia pică.
Mai mult, răspunsul exact la întrebarea "de unde a apărut totul?" e "Nu ştim!", însă trebuie să recunosc că credincioşii au muuuult mai multe lacune la capitolul ăsta decât oamenii de ştiinţă (şi vor avea mereu).

Fact checkbook:
a) A fost demonstrat că pot apărea chestii din vid de capul lor. (deşi asta nu-i singura variantă)
b) Există mai multe modele matematice pentru Big Bang consistente cu realitatea.
c) Cosmologia a demonstrat că în urmă cu ~14 miliarde de ani toată materia din Univers trebuia să fie foarte apropiată şi de atunci spaţiul se extinde. Pe baza acestei demonstraţii s-au făcut predicţii ce au fost deja verificate (ca: existenţa radiatiei de fond).
d) Nimic din toate astea nu se poate spune despre teoria "Un om din ceriuri a făcut totul! ...şi a 7-a zi s-a odihnit".

(4) Credem că viaţa poate apărea din ne-viaţă. Deci viaţa nu apare din ne-viaţă! Word!
- Cum anume dovedeşti o negaţie ("nu apare") într-un univers deschis? Sunt chiar curios.
- Cum defineşti viaţa? Argumentul se bazează pe filosofia vitalismului (o definiţie magică a vieţii care era la apogeu pe vremea lui Descartes şi a lui Kant). E nevoie să spun că vitalismul a fost de mult invalidat ştiinţific?
- Astăzi ştim că viaţa e o formă particulară de organizare a materiei (una cu totul şi cu totul specială, desigur), iar a spune că "viaţa nu apare din ne-viaţă" e la fel de ridicol cu a spune "apa nu apare din ne-apă". (H2O 4 life, yo!).

(5) Căutăm motive câte-n lună şi-n soare să nu credem.
Absurd + burden of proof.
Nu e nevoie de credinţă sau motive ca să nu crezi.
De fapt nu-i nevoie de absolut nimic special ca să nu crezi.
Eu în fiecare zi nu cred în niciun zeu din cei peste 3000 ai omenirii.
It's easy if you try.

(6) E la modă să fii ateu.
Ridicol + psychogenetic fallacy; ultima dată când am verificat mai toţi românii se declarau creştini ortodocşi din tată-n fiu de la Sf. Andrei încoace, sau dacă nu, măcar spirituali (you know, higher force thing). Unde-i moda?

(7) Ateismul e teribilismul tinerilor, ajung ei să creadă mai târziu.
Pseudoteorie demonstrată falsă de existenţa unora ca: Richard Dawkins, Bertrand Russel, Christopher Hitchens, Sam Harris, Richard Feynman, Albert Einstein, Ernest Hemingway, Carl Sagan, Freidrich Nietzsche, Denis Diderot, Sigmund Freud.

(8) Ateii sunt proşti.
WAHAHAHAHAHAHAH! Vezi mai sus.

(9) Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci nu eşti o persoană morală.

Minţi, eşti mincinos.

(10) Hitler! Stalin! Şi ei au fost atei! Nu, nu au fost. Dovezi aici si aici.


Edit: punctul 10 este singura modificare fata de postarea originala, pe care o gasiti aici.