vineri, 15 ianuarie 2010

Iulian apostatul

Flavius Claudius Julianus, ultimul imparat roman care nu imbratisase crestinismul.
A intuit pericolul pe care in reprezenta crestinismul si a luptat contra lui pentru a pastra coeziunea imperiului. O domnie prea scurta. Timpul a fost inamicul lui.
Libanius, profesor de retorica, un spirit liber care nu s-a convertit la crestinism, prieten cu Iulian, ne vorbeste despre acesta:

"De la inceput crestinii au incercat sa calmeze frica omului fata de moarte. Totusi, inca nu au gasit forma de a elibera acest element prezent in fiecare din noi…
Cel mai tare imi atrage atentia ciudata lor lipsa de speranta in aceasta viata si accentul exagerat pe care-l pun pe o viata urmatoare, dar a trai continuu cu ideea eternitatii este o limitare spirituala si presupune nefericirea omului in viata cotidiana pentru ca nu priveste niciodata cu adevarat aceasta lume minunata ci numai obscura poarta prin care crede ca va pasi intr-o zi…
Felul meschin al crestinilor ma deconcerteaza - modul in care resping aceasta lume pentru alta care este - ca s-o spunem cu tact - improbabila. Este important sa ne opunem arogantei lor intelectuale care de cele mai multe ori semana cu nebunia. Ni se spune ca exista un singur drum, o revelatie, a lor. In niciuna din diatribele lor nu se intalneste modestia si intelepciunea unui Platon sau lumea de carne si spirit cantata de Homer...
Nu am gasit nimic bun in acest sistem religios in afara de ceea ce au asimilat din vechile noastre obiceiuri si de logica elenistica pe care o folosesc pentru propriile lor scopuri. Totusi, acum nu am nicio indoiala, crestinii vor predomina. Iulian a fost ultima noastra speranta si s-a dus prea repede."


Uluitoare cuvinte. Incredibil de actuale, acum, la mai mult de 1500 de ani de cand au fost scrise. Sunt deconcertat de spiritul viu, atat de apropiat de ceea ce simt si gandesc spiritele libere in secolul XXI.
Omagiul meu merge spre acesti eroi ai ratiunii de demult. Le multumesc de la 15 de secole distanta.

Doi dintre elevii lui Libanius sunt cunostinte vechi: Sf. Ioan Gura de Aur si Teodosius.

Apropo, cum se face ca mai toti crestinii proslavesc virtutile sfintilor parinti din vechime, dar uita un fapt interesant: mai toti mentorii sfintiilor lor au fost acesti pagani.. De ce oare? Oare pentru ca doar ratiunea si spiritele libere au adus valoare lumii antice?

6 comentarii:

Anonim spunea...

interesant si cred ca ai dreptate, dar cred ca totusi ne aflam la doar 15 secole de acea vreme, poate corectezi :)

Ivcelnaiv spunea...

dar de putina naivitate ce zici?
--
Un om căra în spate
Un dram de naivitate.
http://www.ivcelnaiv.blogspot.com/

Sunt doar... spunea...

pt anonim: am corectat, multumesc. A alunecat degetul unde nu trebuia.

Anonim spunea...

Sunt intr-adevar cuvintele lui Libanius, ori ale lui Gore Vidal din "Iulian"?

Anonim spunea...

Băi, cum laudă ateii un politeist....harș ptiu, idolatrilor!!!

ionut spunea...

"Uluitoare cuvinte" pe naiba. Vati gasit un reazem din vechime pe care sa va odihniti putin gandul ateist.

Imi pare rau de paganu ala, dac-o murit cu convingerea lui, saracu de el cate indura el acum .
Ai sa-l vezi si tu dupa moarte pe-acel pagan si n-o sa-ti placa de locul in care-ai sa-l vazi.