sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Hypatia – Amurgul zeilor

In marele muzeu se tineau cursuri si prelegeri, conversatii si seminare de catre lectori, filosofi si matematicieni. Se spune ca la un moment dat, oricand in epoca sa de glorie, acolo nu erau mai putin de 14000 de studenti. Ironia face ca, peste ani, cativa dintre cei care au studiat pe acolo au devenit mai apoi cei mai eminenti dintre Parintii Bisericii Crestine, cum sunt Clement din Alexandria, Origene si Atanasie.

Ne aflam in anul 391, in Alexandria. Marea biblioteca infintata de Ptolemeu Soter, locul in care se gasea o adevarata enciclopedie a cunoasterii umane, isi traieste ultimile clipe. Avea un dusman puternic: Teofil, episcopul crestin al Alexandriei.

Acesta ura cunoasterea, ura spiritele luminate. Cele aproximativ 700 000 de volume reprezentau “toata uraciunea de pe pamant”. Hypatia, curatorul bibliotecii – personificarea Satanei.

Marele istoric Edward Gibbon ne spune “dupa ce biblioteca a fost distrusa, imaginea sumbra a rafturilor de carti acum goale si arse, provocau regretul si indignarea trecatorilor ale caror minti nu fusesera inca intunecate de prejudecata religioasa”.

Dar 700 000 manuscrise, de volume nepretuite, gradinile botanice in care se studiau plante, observatorul din care se urmarea miscarea stelelor, toate astea erau greu de distrus dintr-o data. Sfanta obligatie trecu asadar pe umerii lui Chiril, care ii succeede in functie lui Teofil si care se apuca, cu ravna duhovniceasca, sa darame temelia cunoasterii, odata pentru totdeauna.

Hypatia, fiica lui Teon matematicianul, indraznea sa continue vechile directive ptolemice (pastrarea, multiplicarea, difuzarea cunoasterii). In fiecare zi, in fata universitatii sale statea un lung sir de care; sala sa de lectura era aglomerata de elitele si mondenitatile Alexandriei. Ei veneau sa asculte discursurile sale pe temele de care oamenii din orice epoca s-au aratat interesati, dar la care inca nu s-au dat raspunsuri definitive: ‘Cine sunt?’, ‘De unde vin?’, ‘Ce si cat pot sa stiu?’


Agora - povestea Hypatiei, in curand


Venerabilul episcop, apela asadar la un prieten de incredere (Petru Cititorul) care, impreuna cu o adunatura de calugari nitrieni, dar si marinari, betivi si drojdia mahalalelor Alexandriei (spune Edward Gibbon) ataca Biblioteca, si o prinde pe Hypatia.

“Fiindu-i rupte hainele de pe ea in plina strada, a fost tarata mai apoi intr-o biserica si omorata acolo de catre grupul lui ‘Petru Cititorul’. Trupul sau a fost taiat in bucati, carnea a fost smulsa de pe oase cu scoici cand inca traia, iar resturile trupului sau aruncate in foc. Chiril si omul sau de incredere nu au dat niciodata socoteala pentru fapta lor crestineasca" (detalii pe site-ul The University of California at San Diego, http://hypatia.ucsd.edu/~kl/hypatia.html ], ba mai mult, posteritatea a gasit cu cale sa il canonizeze pe episcop, pentru merite deosebite.

Asa s-a stins pentru aproximativ un mileniu (pana la Renastere) lumina ratiunii. Cei care mai pastrau in suflet si in inimi flacara cunoasterii, au vazut rasplata crestina si au tacut. Putin mai tarziu, printr-un edict imperial, Iustinian avea sa interzica studiul filosofiei. Peste lume a cazut gilugiul Evului Intunecat.

2 comentarii:

skythes spunea...

cum fac si eu rost de filmul asta fara sa fie calitate de cam. adica sa fie cat de cat vizibil?

Sunt doar... spunea...

Apare pe 22 ianuarie si in Romania. Deci nu mai e mult de asteptat