Treceți la conținutul principal

Cu Dumnezeu la spital

Se stie, e criza. Si, datorita intelepciunii celor pe care Dumnezeu, in marea mila a sa, le-a harazit sa ne conduca destinele, avem un buget subtire atat la invatamant, cat si la sanatate.

Bun, dar ce nevoie mai avem de calitate atunci cand ne referim la invatamant, de vreme ce avem icoane in scoli? Iar ce folos sa investim in spitale, aparatura si pregatirea personalului medical, cat timp stim ca nu ne putem pune impotiva vointei celui de sus?

Retorica celor care sustin prezenta icoanelor suna cam asa:

- ai patit ceva ca e icoana acolo?
- ai patit ceva ca ai participat la orele de religie?
- e foarte usor pentru un parinte sa isi scoata copilul de la ora de religie daca asta vrea.
- participarea la orele de religie aduce un 10 in plus la medie

Ei bine, "argumentul" se poate schimba ca sa apere perioada dinainte de 1989:

- ai patit ceva cand era tabloul lui Ceausescu atarnat deasupra tablei?
- ai patit ceva ca ai facut rusă şi socialism stiintific?
- puteai sa refuzi intrarea in partid
- intrarea in partid aducea avantaje in "cariera".

Pentru detalii, amicul TLP are o intreaga sectiune dedicata problemei. Asa ca ma intorc, cu voia voastra la propria postare.

De obicei cand intru in vreo institutie a statului, sau intr-un cabinet medical, imi odihnesc privirile pe minunatele icoane care se lafaie pe pereti. Si ma simt ocrotit de Dumnezeu si dobandesc instantaneu credinta si iubire crestineasca. Si sunt convins ca am dat peste un functionar sau doctor (dupa caz) care are incredere in abilitatile sale. In cele de vraci, ori de duhovnic, evident.
In cazul medicilor de pilda, stai si te intrebi daca nu cumva Duhul Sfant se manifesta doar daca e chestia aceea atarnata acolo, sau, si mai rau, daca oamenii respectivi se cred un fel de samani / vindecatori in halate albe?
Si, daca n-ai icoana in cabinet, isi baga coada Vrajmasul si te trezesti cu vreun proces de malpraxis?
Cert este ca, pacientul crestin se simte mai bine daca vede icoana / crucea atarnata acolo decat daca ar vedea cateva diplome ale respectivului medic. Pesemne nu practica si experienta sunt importante in ochii crestinului obisnuit ci mai degraba icoanele plus obligatoriul "doamne-ajuta" spus in gand inainte de a da cu pixul pe reteta.

Insa, viata e plina de surprize. La insistentele unei bune prietene ajung la stomatolog. In loc de mai sus mentionatele poze cu sfinti si gizas, azi m-au intampinat in cabinetul respectiv niste...citate din Coran. Era mai bine daca nu era nimic, sau niste diplome, dar deh, tot e ceva nou. Aproape ca am plecat zambind, devreme ce medicul (impreuna cu noi, pacientii lui) se afla sub ocrotirea milostiva a lui Allah. Nu ma mai doare maseaua. Sau o fi de la anestezic? A naibii dilema..

Comentarii

Bezbojnicul a spus…
A strigat dentistul "Allahu Akbar!" înainte sǎ declare jihad împotriva mǎselei de kafir?
Sunt doar... a spus…
E chiar amuzant: medicul respectiv, un irakian cu cetatenie, stabilit de vreo 10 ani in Romania e absolut dezgustat de luptele cu iz religios care i-au cuprins de ceva vreme tara de origine. A sarutat-o pe obraz pe amica mea, a rugat-o cat asteapta sa bea o cafea sau poate un paharel de ceva.
Nu a spus-o deschis, dar e clar ca toate alea sunt agatate in sala de asteptare si in cabinet mai mult pentru a face placere si a atrage clientela musulmana pe care o are decat din vreo convingere personala.
Anonim a spus…
Daca la o scoala publica sugerezi 'dezlipirea' icoanelor, sau adaugarea altor simboluri religioase, astfel incat toti sa fie multumiti, esti privit cu suspiciune, iar apoi 'condamnat'.
Curtea europeana a drepturilor omului, cineva?!