duminică, 31 ianuarie 2010

Isus Cristos contradictoriu.

Sau cum a inventat Saul din Tars o religie

Ca o continuare la postarea precedenta, in acest articol vom incerca sa privim putin mai indeaproape personajul Isus Cristos. La o citire mai atenta a Bibliei, vom descoperi un personaj contradictoriu, nehotarat. Unii ar putea spune ca toate aceste contradictii vin de la scribii care au copiat Evangheliile de-a lungul secolelor. Insa, daca acceptam aceasta explicatie ca fiind valida, atunci putem sa ne intrebam care e mesajul real al propovaduitorului itinerant de acum doua milenii? Razboi ori pace? Ura sau iubire?

Sa vedem, direct din Evanghelia dupa Matei, 15:22-26

Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră
Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. 
Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. 
El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.


Cum se potriveste treaba asta cu faimosul "iubeste-ti aproapele"?

Si tot din Matei, 9: 11-13
Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?
Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.


Acum sa vedem ce parere are Sf. Pavel de ceea ce a spus Cristos:


I. Corinteni 5:11
Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă. 

Mie mi se par doua mesaje COMPLET diferite.

Isus era de parere ca actul credintei e ceva intim, personal, ca religiozitatea nu trebuie afisata. Pavel calatoreste in lumea cunoscuta, are o activitate asidua, stabileste comunitati religioase, infiinteaza biserici.

Mesajul lui Cristos se adreseaza evreilor si esenta acestuia se surprinde bine in sfaturile pe care El le da apostolilor: In calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi; Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
Pavel transforma mica secta iudaica intr-o religie cu aspiratii de dominanta la nivelul lumii cunoscute in acea perioada.

In al sau "Tratat de Ateologie", Michel Onfray pune punctul pe I:
Paul pune stapanire pe personajul conceptual (Isus), il modeleaza si-i imprima idei. Isus primordial nu vorbeste impotriva vietii. Doua fraze (Mc. 7, 15 si 10,7) dovedesc ca nu se opunea casatoriei si ca nu era nicidecum in favoarea idealului ascetic. In zadar vom cauta prescriptiile sale riguroase asupra corpului, sexualitatii si a senzualitatii. Condescendenta fata de aceste aspecte ale vietii se completeaza cu elogiul si practica blandetii. Paul din Tars transforma tacerea lui Isus intr-o stridenta asurzitoare decretand ura fata de corp, femei si viata. Radicalismul antihedonist al crestinismului este datorat lui Paul, nu lui Isus, personaj conceptual care tace in aceste privinte…

As incheia aceasta postare cu un alt citat inspirat, al filosofului englez Jeremy Bentham: "Dacă creştinismul are nevoie de un Anticrist, nu trebuie să se caute mai departe de Pavel".

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Biblia - interpretabilitate

Motto: Niciun om nu crede că Biblia afirmă ceea ce spune. El e întotdeauna convins că Biblia spune ceea ce el afirmă". George Bernard Shaw
 
In toate discutiile in care oamenii rationali fac referire la razboaie, pogromuri, crime si atrocitati savarsite in numele lui Dumnezeu, apologetii crestini vor spune mai devreme ori mai tarziu, drept argument suprem, ca toti aceia (cruciati, inchizitori, episcopi, preoti, cardinali ori simpli oameni) care au ucis si prigonit sub auspiciile crucii, nu sunt crestini, pentru ca, vezi tu, nu au actionat crestineste.
Interlocutorul nostru va fulgera insufletit de sfanta manie pe toti aceia care s-au indepartat de la "dreapta credinta" si au tarat in noroi numele lui Dumnezeu. Ei scot din palarie, precum scotea marele Houdini iepurasii, o alaturare ciudata de cuvinte: "Crestin Adevarat™" pe care ni le flutura cu mandrie in fata ochilor. Na, au dreptate. Toti cei care nu se incadreaza in worldview-ul lor particular nu sunt "Crestini Adevarati™". Orice argument ai incerca sa mai aduci, te lovesti de acest "Crestin Adevarati™", care pare solutia la toate problemele si contradictiile pe care le-a avut vreodata interlocutorul tau. Asta daca le-a avut, desigur.
 
E paradoxal insa alt fapt: acest "Crestin Adevarat™" nu e unul singur: ortodocsii au unul, catolicii pe altul. Protestantii, adventistii, penticostalii, Martorii lui Yehova, mormonii, etc, etc, etc au la randul lor cate un "Crestin Adevarat™", care, firesc, ii exclude si neaga pe toti ceilalti "Crestini Adevarati™".
 
De ce Cristos nu a explicat clar ce vrea? De ce unele pasaje din Biblie sunt luate literal de unii si metaforic de ceilalti? De ce a lasat El loc de atatea interpretari, controverse si venin? Si, dupa secole in care scribi mai mult sau mai putin inspirati au copiat, adaptat, sters si adaugit atat de multe lucruri in Noul Testament, mai putem descifra mesajul original daca chiar a existat un mesaj, lucru de care, personal, ma indoiesc?  

Eminescu

"Imparat si proletar" - fragment

"Religia - o fraza de dînsii inventata
Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug,
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,
Ati mai purta osînda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea

Si v-a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti?
Nu! moartea cu viata a stins toata placerea -
Cel ce în asta lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, caci morti sunt cei muriti."

vineri, 29 ianuarie 2010

Crestinul Habotnic

Adaptare dupa postarile Crestinul Trist si Curocefalul


Tablou clinic

  • sufera adesea de paranoia sau mania persecutiei. Nu ascunde asta, pentru ca el isi poarta crucea cu demnitatea si stie ca rasplata va veni in viata urmatoare, unde va sta in "randul dreptilor".
  • admira biserica si religia crestina intr-un mod irational, le considera conditii de baza ale moralitatii si elemente de unitate nationala. Crestinul habotnic tinde sa isi apare aceasta conceptie, chiar cu riscul de a cadea in sfera penibilului
  • nu glumeste si nu accepta glumele care aduc atingere credintei sale. Pentru ca este o fiinta trista, ce are permanent senzatia ca e scarbavnic si pacatos in fata celui prea inalt. Si se mandreste, caci are impresia ca asta il face OM.
  • trebuie desigur inteles faptul ca aceasta fiinta se considera descendetul moral al sfintilor parinti, oameni fara de prihana, ale caror percepte morale sunt adevaruri imuabile, valabile din epoca bronzului pana in zilele noastre.
  • este capabil de orice marlanie, dar are sistemul nervos foarte sensibil dacă il atingi catusi de puţin. In acelaşi timp nu este pregatit moral de o tavaleală polemică de calitate. Dacă da peste un blogger care îl scarmana bine (pe teme religioase) pleacă ofensat, facând-o pe fecioara pe care Ion cu Oile a piscat-o de fundul virgin.
  • cel mai adesea are si un blog, ceea ce ii confera un sentiment al importantei si ii da senzatia ca este citit si ca are pareri care conteaza in ochii celorlalti.
  • traieste cu impresia ca isi iubeste patria si ca sangele stramosilor ii curge prin vene si ca neamul sau e curat, neprihanit, iar pretinsele excese care apar in zilele noastre se datoreaza in totalitate unei nefaste influente ale societatii moderne, decazute si imorale.
  • evident, in opinia sa, traim in epoca cea de pe urma, sortita pieirii.
  • habotnicului nostru ii displac si minoritatile (fie ele sexuale sau etnice) ca si orice alta scursura care se ascunde pe sfintele meleaguri romanesti.
  • de obicei crestinul nostru are studii superioare sau medii incomplete dar deţine Adevărul Absolut, pe care este gata să-l ofere oricui, forţat.
  • se vrea cult, rafinat, astfel se lauda, deseori excesiv, cu faptul ca nu ii plac manelele si ca le vrea interzise, citeste mult, insa singurul motiv pentru care deschide o carte e de a se putea lauda ulterior cu faptul ca a citit si adopta tipare comportamentale care ar trebui sa denote un grad ridicat de rafinament.
  • de cele mai multe ori vorbeste despre lucruri de care n-are habar. Nu se jenează deloc să scrie despre teoria evoluţiei din perspectiva geneticii, şi să nu nimerească numărul de cromozomi la maimuţă.
  • este tafnos, fiind plamadit dupa "chipul si asemanarea" celui pe care il venereaza. Modereaza cu lasitate comentariile pe care nu le considera potrivite, de fiecare data simtind nevoia de a avea ultimul cuvant.
  • considera ca lumea este spirit si nu sex, ca Freud a fost un idiot si ca omul nu are niciun scop pe lume decat in apropierea lui Dumnezeu.
  • detesta femeia, considerand-o un fel de animal inferior. Doar Dumnezeu i-a dat-o ca sa nu se plictiseasca, sa ii dea sa manance si sa toarne plozi. Evident, uraste din toate puterile miscarea de emancipare a femeilor, pe care o considera direct responsabila de "naruirea valorilor stramosesti"
Nu-i asa, iubiti cititori ca ati intalnit suficiente asemenea specimene?

Frica de Dumnezeu

Crestinii spun sus si tare "Domnul nostru Isus Cristos a venit pe Pamant ca sa mantuiasca sufletele pacatosilor".
Am vazut deja ca toata teologia crestina nu este un sistem moral

Asa ca, nu ne ramane de facut decat un singur lucru: sa ne intrebam de ce Dumnezeu ar vrea sa ne mantuie. Pai, de pacatul originar, spun crestinii, pacatul neascultarii, pe care, coincidenta sau nu, tot El l-a definit si descoperit. Bun, si luand aminte la deloc neglijabilul amanunt ca asa zisul liber arbitru nu exista absolut deloc in povestea cu Adam si Eva, avem o scurta intrebare lamuritoare: daca cei doi bieti oameni din gradina NU aveau notiunile de Bine si Rau (pe care le-au capatat abia DUPA ce au muscat din mar), cum puteau sa stie ca actiunea de a nu-L asculta pe "benevolentul" zeu, e un lucru ce va avea consecinte negative?
Se presupune ca Dumnezeu le-a spus sa nu guste de acolo vrand sa ii pastreze ca pe niste zombie fara minte in gradina zoologica ce si-o incropise, dar interdictia Sa e fara valoare daca tinem seama ca cei doi idioti primordiali nu stiau ca actiunea lor va avea consecinte negative, neavand notiunea de neascultare inmagazinata in creier.
In fine, sa trecem cu indulgenta peste legenda din epoca bronzului si sa ne intoarcem la ideea de pacat. Ni se spune sa ne bucuram, caci avem speranta mantuirii. Dumnezeu ne iubeste, crestinismul este religia iertarii si iubirii. Dar, daca ni se spune mereu, obsedant ca "love is all around", de unde ne-am pricopsit cu ideea "fricii de Dumnezeu"?
Pai vine dintr-un fel de santaj de cea mai joasa speta: daca alegi sa nu-L iubesti pe Dumnezeu, o sa fie vai si amar la Ziua Judecatii.
Oameni buni, dragostea cu sila nu se poate, si adevarata dragoste nu poate avea ceva in comun cu frica de pedeapsa. Si dragostea prin porunca e un fel de... viol. Ca sa nu mai spunem ca anuleaza complet ideea fantasmagorica de liber arbitru. Caci Dumnezeu spune cam asa:
"Ai posibilitatea sa alegi intre mantuire si osanda. Eu stiu ce vei alege, pentru ca sunt atoate stiutor. Dar cu toate astea tu ai posibilitatea sa alegi." 
Interesanta contradictie, nu-i asa?
Si mai e o un fapt interesant, demn de semnalat: un bun creştin nu numai că trăieşte cu frică de Dumnezeu, dar o şi propovăduieşte. Dacă nu ar face-o, ar fi doar un om speriat. Diseminarea ideii de frică de divinitate ridică omul la nivel de creştin adevărat, caci aduce alte potentiale oi la turma Domnului.

joi, 28 ianuarie 2010

Via TLP

Fiecare demagog profesionist are datoria să includă în discursul său referinţe la "identitatea naţională" pe care "trebuie să o regăsim".
În mod convenabil, întotdeauna identitatea naţională coincide precis cu ceea ce vrea demagogul să ne oblige să facem. În cel mai bun caz descrie elemente culturale comune strămoşilor locuitorilor unui teritoriu şi .. atât.
Întrebare întrebătoare, în special pentru cei care au habar de istorie: Identitatea asta naţională, a avut-o cineva vreodată? Când anume s-a manifestat o luare de atitudine "la firul ierbii" sub influenţa atâtor voievozi, fanarioţi, prinţi străini, comunişti şi acum pur şi simplu parveniţi?
Privind istoria românilor nu ai cum să nu vezi istoria unor bieţi oameni care au fost purtaţi de valurile istoriei. Asupriţi de străini, manipulaţi demagogic de baroni locali (boieri şi voievozi), menţinuţi forţat într-o stare de sărăcie şi ignoranţă, identitatea pe care au manifestat-o le-a fost impusă de context. Istoria României, din păcate, este geografie, vorba unui Cioran. Abia după aproape 2 milenii de luptă pentru "identitatea naţională şi credinţa strămoşească" (ca să îi citez pe demagogi), s-a trezit cineva că cele două ţări româneşti între care nu exista un obstacol geografic sau cultural - Moldova şi Ţara Românească - s-ar putea uni.
Istoria glorioasă invocată de demagogi este una fabricată de paşoptişti şi e un fel de Star Wars cu voievozii Jedi, cavalerii Neamului, folosind Forţa credinţei pentru a lupta împotriva Imperiului (Otoman, Austriac, etc) întru propovăduirea Credinţei Strămoşeşti, the Light Side. Asta ca să nu atingem subiectul dacologilor, pentru care suntem strămoşii civilizaţiei umane.
Şi atunci cum poţi să ridici în slăvi "identitatea naţională" drept reper, dacă ea e se bazează pe o viziune vagă, romanţată şi incorectă dpdv. istoric a unui trecut nu-foarte-glorios (ca să fim blânzi)? :)
De ce să te supui, ca şi cum ai avea aceleaşi limitări care le-au fost impuse strămoşilor tăi?
Dacă ne învaţă ceva istoria oamenilor care au locuit în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic e că avem datoria să încercăm ceva diferit faţă de ceilalţi, care au fost sclavi în casa lor.

Când demagogii ridică în slăvi "credinţa strămoşească", noi să gândim.
Când demagogii vorbesc de "identitatea naţională", noi să cerem maximizarea drepturilor şi libertăţilor individuale.
Când demagogii fac eternele promisiuni - "ridicarea nivelului de trai, combaterea corupţiei, etc", noi să ne descurcăm singuri, fără să aşteptăm pomană de la Tătucul stăpân de sclavi (cititi Dumnezeu)

Rulati vechiul NTBackup in Windows 7

Odata cu Windows Vista, Microsoft a introdus tehnologii noi, cu adevarat revolutionare, si in privinta sistemului de backup si restore.
Dar, ce ne facem daca constatam ca avem nevoie de vreun fisier vechi, de pe vremea cand aveam instalat Windows XP, sau chiar Windows 2000? Chiar daca avem o salvare de atunci, nu ne ajuta.
Noul Backup and Restore nu deschide fisiere cu extensia .bkf, iar Windows 7 a pierdut si posibilitatea de a rula independent utilitarul "Removable Storage management" (pe care il puteti activa in Windows Vista din meniul “Control Panel”, “Programs”, “Turn Windows Features on or off”) si care deschidea backup-urile realizate prin intermediul vechii arhitecturi.

Dar, cu toate astea, se poate: daca aveti pe undeva un Windows XP, copiati din "Windows", "System32", urmatoarele trei fisiere: ntbackup.exe, ntmsapi.dll, vssapi.dll. Creati un director in Windows 7 cu aceste trei fisiere, si lansati in executie programul ntbackup. Ignorati avetizarea si continuati. Ati reusit, aveti acces la vechea interfata de backup si puteti accesa salvarile vechi.

Daca aveti intrebari, sugestii, sau alte request-uri dati un semn la highmageblog@gmail.com

miercuri, 27 ianuarie 2010

Apple lanseaza iPad

Sincer, ma asteptam la un produs mai consistent de la Apple, tinand cont de comentariile care s-au tinut lant cu multa vreme inainte de lansare.
Pana una-alta, nu mi se pare nimic impresionant: procesor Apple A4 de 1 Ghz, si cateva versiuni de 16, 32, respectiv 64 GB, conectivitate Bluetooth, Wi-Fi. Se poate comanda si varianta cu 3G. Este de mentionat durata mare de viata a bateriei (in jur de 10 ore) si greutatea scazuta (aproximativ 700 grame).




Preturile pornesc de la 499 dolari in SUA, la versiunea de 16 GB, fara 3G. Versiunea de 32 GB costa 599 dolari, iar cea de 64 GB este 699 dolari. Pentru variantele cu 3G se adauga 130 de dolari, astfel ca preturile sunt intre 629 si 829 dolari.
Probabil, daca mai adaugam si pretul pentru accesorii (docking station, eventual tastatura) pentru cel mai avansat model pretul va ajunge la aproximativ 1000 dolari in Statele Unite.
Repet afirmatia de la inceputul postarii: echipamentul respectiv nu are nimic deosebit. Tablet PC-urile exista din 2001-2002 si sunt mult mai avansate decat iPad-ul. Este insa sigur ca aceasta este prima generatie. Apple va lansa generatii succesive (asa cum a facut si cu iPhone) ale acestui produs si cu siguranta intr-un an, poate doi, iPad-ul va fi un produs de succes.

Valoarea crestinismului si progresul umanitatii

Motto: Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi. (Ioan 8:32)

Stam si ne minunam de progresul pe care l-a facut umanitatea dupa ce spiritele luminate s-au indepartat de moralitatea crestina care a avut doua milenii sa faca o lume mai buna si a esuat. Multe lucruri au trebuit sa fie redescoperite dupa ce asupra lumii s-a asternut valul ignorantei crestine. Constructii, matematica, astronomie, mortarul, cunostinte de navigatie, medicina, bazele democratiei si umanismului aveau sa fie redescoperite peste multe secole.
Roma antica, Egiptul, Grecia antica, au fost cu mult peste ce-a urmat imediat dupa ce si-a bagat crestinismul coada. Romanii aveau apeducte. Crestinii aveau inchizitie. Romanii aveau incalzire centrala (da, si destul de moderna, in pardosea), crestinii "incalzeau" si ei vrajitoarele prin ardere pe rug. Romanii aveau bai publice. Crestinii aveau oroare de apa, si nu se spalau, o barba murdara si un trup care mirosea fiind pentru ei "masura sfinteniei". Mai multe, gasiti aici.
Romanii aveau Colliseumul, drumuri si poduri excelente, egiptenii aveau piramide si temple, constructii incredibile care au rezistat destul de bine milenii, grecii aveau Acropolele. Crestinii aveau si ei niste bisericute, prin comparatie. A existat biblioteca din Alexandria. Ultima aripa au ars-o crestinii. Grecii, romanii, egiptenii, se ocupau de chestii mai apropiate de stiinta. Crestinii falsificau scrierile lui Flavius Josephus ca sa dovedeasca existenta mantuitorului lor (Complete Concordance to Flavius Josephus, edited by K. H. Rengstorff, 2002). Romanii aveau dreptul roman, iar elemente din el sunt folosite si azi fara probleme, mai putin elemente din "dreptul crestin", care sunt ilegale, imorale si intolerante. Da, sa recunoastem: crestinii aveau cele zece porunci.
Romanii aveau toleranta fata de religii. Faptul ca imparatii romani au prigonit crestinismul nu arata decat reactia de aparare a imperiului in fata amenintarilor crestine la adresa coeziunii imperiului. Crestinii formau un grup exclusivist cu obiceiuri aparte, care criticau adesea moravurile societatii romane. Colac peste pupaza, ca si islamistii de azi ai Occidentului, ei clamau loialitaţi superstatale, afirmând ca loialitatea lor fata de biserica, este peste aceea fata de Roma.
Ei refuzau sa participe la cultul imparatului si asa cum aprecia Libanius, in mod corect, aveau sa puna umarul la disparitia imperiului: "Cel mai tare imi atrage atentia ciudata lor lipsa de speranta in aceasta viata si accentul exagerat pe care-l pun pe o viata urmatoare, dar a trai continuu cu ideea eternitatii este o limitare spirituala si presupune nefericirea omului in viata cotidiana pentru ca nu priveste niciodata cu adevarat aceasta lume minunata ci numai obscura poarta prin care crede ca va pasi intr-o zi…
Felul meschin al crestinilor ma deconcerteaza - modul in care resping aceasta lume pentru alta care este - ca s-o spunem cu tact - improbabila. Este important sa ne opunem arogantei lor intelectuale care de cele mai multe ori semana cu nebunia. Ni se spune ca exista un singur drum, o revelatie, a lor. In niciuna din diatribele lor nu se intalneste modestia si intelepciunea unui Platon sau lumea de carne si spirit cantata de Homer...
Nu am gasit nimic bun in acest sistem religios in afara de ceea ce au asimilat din vechile noastre obiceiuri si de logica elenistica pe care o folosesc pentru propriile lor scopuri. Totusi, acum nu am nicio indoiala, crestinii vor predomina. Iulian a fost ultima noastra speranta si s-a dus prea repede.
"
Cunoastem toleranta crestina: cruciade, inchizitie, evrei persecutati,"omorati-i pe toti, Domnul ii va recunoaste pe ai Sai".
Asadar, iubiti credinciosi, incercati sa fiti onesti cu voi insiva cand atribuiti unor credinte din epoca bronzului valori moralizatoare inexistente. Nu uitati ceva important: nestiinta nu-i o dovada, ignoranta nu e un argument.

marți, 26 ianuarie 2010

Evolutia. Episodul I

„Uneori, prima datorie a oamenilor inteligenţi este să reafirme ceea ce este evident.“
- George Orwell

Principala prejudecată împotriva acceptării teoriei evoluţiei este acel sentiment de infatuare care îi face pe oameni să se simtă ofensaţi la gîndul că ei ar putea avea ceva în comun cu nişte creaturi din regnul animal. Este o obiecţie falsă şi irelevantă, fiindcă omul nu doar că a evoluat dintr-o maimuţă, ci el este încă o maimuţă. Asta n-o spune Darwin sau evoluţia, ci este un fapt al biologiei. Omul este un animal prin definiţie; e un mamifer fiindcă are sînge cald şi naşte urmaşi vii, pe care îi hrăneşte cu lapte. Cel care a recunoscut prima dată că oamenii sînt primate a fost Carl Linnaeus, un cercetător creaţionist care a trăit în secolul al XVIII-lea.

Francisco Ayala, autorul cărţii Darul lui Darwin către ştiinţă şi religie, afirmă că evoluţia e „mai consistentă decît creaţionismul şi credinţa într-un zeu personal. Dacă Dumnezeu a creat organismele, atunci trebuie să dea socoteală pentru extrem de multe eşecuri“.
De exemplu, 20% din sarcini se sfîrşesc prin avorturi spontane. Dacă asta e o anatomie inspirată de divinitate, atunci, spune dr. Ayala, „Dumnezeu a provocat cele mai multe avorturi“. Sau să ne gîndim la sadismul paraziţilor care trăiesc devorîndu-şi gazdele, la obiceiurile sexuale ale insectelor în care femelele îşi consumă masculul sau la musca Dermatobia Hominis, al cărei ciclu reproductiv include etapa în care ouăle sînt depuse în ţesuturile oamenilor vii, iar larvele cresc la dimensiuni de aproape 2 cm.

Pana si astronomul Vaticanului, fratele Guy Consolmagno, a descris creaţionismul ca fiind „un soi de păgînism“, fiindcă reaminteşte de vremurile cînd oamenii venerau „zeii naturii“, pe care îi considerau responsabili de fenomenele naturale.



"Toleranta" ortodoxa



Cum puii mei poate aparea asa ceva in secolul XXI?!!

 Spune Messa

"A! Sa nu uit! Mie discriminarea mi se pare o porcarie, atat pozitiva cat si negativa; in acelasi timp, mi se pare normal ca proprietarul oricarei locatii sa isi selecteze oaspetii sau clientela in baza oricaror convingeri personale, ca doar e pe proprietatea lui. Problema apare cand cu o juma’ de gura zici “nu discriminam” si cu ailalta jumate discriminezi “la greu”.
Rusinica, popi inchistati si blestematori ce sunteti!
In mod evident, eu una nu am sa calc vreodata pe acolo, dar nu din cauza blestemului, care e un vax de amenintare nefondata si e egal cu zero (e ca si cum as ameninta pe cineva ca-i iau boii de la bicicleta, si el are masina), ci din cauza ca nu am ce cauta acolo unde oamenii actioneaza inca, in secolul XXI, fara sa gandeasca"

Stiinta vs religie



Stiinta creeaza, religia inrobeste. Fara religie acum am fi explorat galaxia.  Religia nu a creat niciodata, nimic, nici macar moralitate.




















Sa mai citim inca odata inspiratele cuvinte ale lui Ingersoll si sa realizam ca acesta e adevarul
"Când teologul guverna lumea, aceasta era acoperită cu colibe şi cocioabe pentru cei mulţi, palate şi catedrale pentru cei puţini. Pentru aproape toţi copiii, cititul şi scrisul erau arte necunoscute. Săracii se acopereau cu cârpe şi piei - devorau coji şi mestecau oase.
Era Ştiinţei a venit, iar luxurile secolului trecut sunt necesităţi zilnice. Oamenii din clasa mijlocie au mai mult confort şi convenienţe decât prinţii şi regii din vremurile religioase.
Dar peste toate astea se află dezvoltarea minţii. Există informaţie mai valoroasă în creierul unui om obişnuit de astăzi - al unui inginer mecanic, al unui chimist, al unui naturalist, al unui inventator decât era oriunde în lume acum 400 de ani.
Aceste binecuvântări n-au căzut din cer. Beneficiile aceasta n-au venit din mâinile preoţilor. N-au fost găsite în catedrale sau în spatele altarelor - nici n-au fost căutate cu lumânări sfinte. N-au fost descoperite de ochii închişi ai rugăciunii, nici n-au venit ca răspuns la invocaţii superstiţioase. Ele sunt roadele libertăţii, darurile raţiunii, observaţiilor şi experimentelor - şi pentru toate acestea, omul îi este dator omului.
"

Sondaj de opinie

Via Financiarul

De ce ti-e frica, de aia nu scapi! O simpla corelatie arata ca nivelul de dezvoltare al unei societati se regaseste in principalele temeri ale populatiei. Spre exem­plu, un sondaj realizat la mijlocul anu­lui trecut in Statele Unite arata ca sase din 10 americani se temeau de pierderea locu­lui de munca sau de scaderea veniturilor.Pe meleagurile noastre, situatia este cu totul diferita. Atunci cand a trebuit sa enu­meram mai multe surse ale fricii, pierderea statutului de angajat a iesit pe ultimul loc. Numai 0,8% dintre noi ne te­mem de lipsa unui loc de munca. In schimb, 14% se tem de dezastre naturale, iar 19% se tem de Dumnezeu.




Volumul esantionului: 2.836 de persoane de 18 ani si peste Tipul esantionului: probabilist, stratificat. Stratificarea s-a realizat dupa aria culturala (18 arii culturale) si tipul localitatii (trei tipuri de localitati rurale si patru tipuri de localitati urbane) Reprezentativitate: eroare maxima tolerata de ±2,1%.

Dumnezeul iubirii, pe naiba! Frica nene, frica te face OM? Unii asa cred!

luni, 25 ianuarie 2010

Din nou despre moralitate

Dacă morala ar fi inspirată de religie, ar fi jale, fiindcă fiecare religie vine cu anumite principii care contravin fie celorlalte religii fie normelor contemporane (în ţările musulmane radicale încă se omoară oameni cu pietre pentru blasfemie, de exemplu).

Spre surprinderea tuturor crestinilor, moralitatea lumii actuale dar si principiile drepturilor si libertatilor individuale nu se bazeaza nicidecum pe vreo iluzorie temelie crestina. Biblia inseama mai mult decat predica de pe munte si indemnul "iubeste-ti aproapele". Am vazut cum rezista cateva din cele zece porunci la o analiza critica, aici.
Si nu spuneti, iubiti crestini ca unele lucruri trebuiesc luate metaforic, si nu aduceti scuza penibila "asa erau vremurile".
Unul din atributele lui Dumnezeu este acela de a nu se putea insela. El nu putea sa aprobe cu bucurie genocidul unor popoare acum cateva mii de ani, iar acum sa isi schimbe subit opinia. De fapt Biblia arata exact cum ne asteptam sa arate orice scriere a unor popoare din epoca bronzului. Da, in conditiile astea merge scuza cu vremurile. Insa voi pretindeti ca Biblia este "cuvantul Domnului".
Dacă alegeti absolut arbitrar ce porunci ori sfaturi să respectati atunci cand va raportati la valorile societatii moderne, nu puteti pretinde ca morala societăţii moderne este inspirată din valorile crestine.
As merge chiar mai departe de atat si voi afirma ca principiile si valorile crestine se modifica odata cu evolutia societatii moderne. De pilda nu ati mai ars de ceva vreme vreun eretic pe rug. Ori jupui si taia in bucati vreun invatat. Sunteti inca extrem de intoleranţi faţă de alte religii, faţă de minorităţile sexuale, faţă de ştiinţă, fata de libertatea spiritului. Pronosticul meu este ca veti deveni din ce in ce mai toleranti, din nevoia de a supravietui ca religie.
Ati avut doua milenii sa va impuneti valorile morale. Tot ceea ce am vazut a fost un lung sir de razboaie cu motivatie tribala (noi vs ei), sclavie, crime si dictaturi coloniale. Lumea inca sangereaza datorita influentei voastre. Ati facut destul, e timpul sa va retrageti.

Libertatea voastra se termina acolo unde incepe libertatea mea. Moralitatea lumii contemporane se bazeaza pe dreptul la proprietate si pe posibilitatea de a face orice atata vreme cat nu provoci vreun neajuns altei fiinte umane (prin asta cititi a nu-i ingradi libertatea aproapelui tau, care are posibilitatea sa si-o foloseasca la randul sau dupa cum crede de cuviinta).

Am auzit de fiecare data cum crestinii se lamenteaza vis-a-vis de presupusa decadere a omului. Si ca lumea se indreapta cu pasi grabiti spre autodistrugere. Am discutat de asta de cateva ori.
Intrebarea pe care nu am pus-o pana acum este alta: de ce va deranjeaza ipotetica distrugere a lumii acesteia?
De ce va sperie gandul ca se va sfarsi o lume pe care oricum o detestati?
Ar trebui sa va bucure perspectiva venirii apropiate a izbavirii si implinirea promisiunii de viata vesnica.
Doar moartea este calea spre adevarata viata, spuneti voi..

Moralitate crestina

Crestinii infiereaza presupusa decadenta morala a societatii contemporane (desi umanitatea a atins in zilele noastre cel mai avansat nivel de dezvoltare din intreaga sa istorie). Ei spun cu patos ca traim "zilele de pe urma", uitand convenabil ca nimeni altul decat cel pe care il cred mantuitor a spus ca nimeni nu stie cand va veni acea vreme. Calamitati naturale, epidemii, razboaie si tragedii de tot felul (care s-au petrecut si in trecut la fel de des, ba chiar mai des decat acum) sunt aratate cu degetul si prezentate ca dovezi ale apropierii momentului judecatii divine.


Aceiasi crestini ne mai spun ca principalele cauze ale clamatei decaderi morale a lumii este “indepartarea de Dumnezeu, nesupunerea fata de cele 10 porunci ale sale”. Mai au tupeul sa afirme ca ateii nu sunt oameni morali si pretind ca adevarata corectitudine morala este credinta in Dumnezeu si respectarea poruncilor sale. Cati dintre crestini cunosc cu adevarat cele zece porunci in varianta biblica? Asa ca m-am gandit sa ii ajut si sa aprofundam impreuna in acest articol moralitatea catorva dintre cele zece porunci.


1. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Paradoxal, pedeapsa pentru aceasta infractiune este moartea. Dumnezeu in benevolenta lui te indeamna sa ii ucizi pe cei care sunt de alta parere. Mi se pare ca isi incalca propria porunca, arhicunoscuta "sa nu ucizi". Sa vedem:


De te va îndemna în taină fratele tău, fiul tatălui tău, sau fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau femeia de la sânul tău, sau prietenul tău care este pentru tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care tu şi părinţii tăi nu i-aţi ştiut, Dumnezeilor acelor popoare, care locuiesc împrejurul tău, aproape sau departe de tine, de la un capăt până la celălalt al pământului, Să nu te învoieşti cu ei, nici să-i asculţi; să nu-i cruţe ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i ascunzi; Ci ucide-i; mâna ta să fie înaintea tuturor asupra lor, ca să-i ucidă, şi apoi să urmeze mâinile a tot poporul“ (Deuteronomul 31:6)
Bun exemplu de moralitate. Datorita interpretarii celor de mai sus, s-au putut justifica orice pogromuri, masacre si toate formele de intoleranta crestina pe care le-a vazut istoria.


2. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale; Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău.
Trecem peste faptul ca un Dumnezeu atotputernic a avut nevoie de o zi sa se odihneasca dupa crearea lumii. Chiar mai credeti insiruirea de basme din Geneza? Dar sa nu divagam. Care e pedeapsa pentru incalcarea interdictiei de a munci? Ati ghicit, moartea:


"Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu; Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât."
Excelent exemplu de bunatate divina! Personal sunt transfigurat de benevolenta zeului desertului.


3. Sa nu ucizi
Crestinii se bat cu caramida in piept, interpretand aceasta porunca ca pe o interzicere categorica a divinitatii, o invoca in orice situatii cum sunt eutanasia si chiar avortul in primele saptamani de gestatie. Dar am vazut mai sus cum El insusi indeamna sa fie omorati toti cei care-i incalca poruncile. Acelasi Dumnezeu benevolent cere asasinarea copiilor neascultatori, a fetelor care nu ajung virgine la maritis, a celor care fax sex liber , a femeilor violate care nu tipa in timpul violului, a ghicitorilor, a prezicatorilor, a fermecatorilor, a magilor, descantatorilor, vrajitorilor si a multor, multor altora. Biblia devine un indreptar al crimei.


4. Sa nu furi. 
Ce putem spune despre asta? Noi nimic, sa vedem Biblia ce spune in detaliu:


Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt din cetăţile popoarelor acestora. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă în stăpânire, să nu laşi în viaţă nici un suflet;


Parca sunt instructiunile din Ali Baba si cei 40 de hoti. Dar sa continuam..


5. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău şi să nu doreşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău!
Observam ca femeia e situata pe acelasi palier valoric cu robul si asinul. Pentru detalii despre locul femeii puteti citi si aici. Crestinii din zilele noastre tind sa fie consecventi in aprecierea fiintei cu care ar trebui sa imparta in fiecare zi binele si raul.


Acesta este cel mai bun efort in materie de moralitate, de etica si de lege pe care il poate oferi Dumnezeu, fiinta atotstiutoare, benevolenta si omnipotenta? O insiruire de porunci patetice, primitive, sexiste, sclaviste, discriminatorii si intolerante?
In numele acestui cod moral cei mai buni dintre noi au fost ucisi si prigoniti timp de milenii? In numele acestul Dumnezeu, Cristos spune ca nu a venit sa schimbe legea ci sa o implineasca? Si, de ce a plecat el mut spre moarte ca sa fim absolviti de un pacat imaginar pe care tot el l-a descoperit si condamnat?

Agora II

Impresionant. Rachel Weisz e exceptionala.
Nu-mi gasesc cuvintele. In ultimii ani niciun film nu a reusit sa atinga o coarda sensibila a constiintei mele in acelasi mod in care a facut-o Agora. Si asta in conditiile in care povestea Hypatiei imi este familiara. Daca religiosii care sustin ca nu sunt urmasii acelor crestini din vechime, crestini care au facut dogma si regulile pe care ei le venereaza in secolul XXI (episcopul Chiril a devenit sfant, apropo), daca credinciosii de azi ar avea un dram de onestitate, ar merge sa vada filmul. Le-ar largi orizonturile. Si ar tacea cuprinsi de rusine. Pentru ca se intituleaza crestini si venereaza niste criminali de cea mai joasa speta, care au ucis ori de cate ori au avut ocazia, inabusind timp de milenii cel mai intalator sentiment uman: setea de cunoastere .

duminică, 24 ianuarie 2010

Cum putem discuta II

Aceasta postare se vrea o completare la ceva scris cu mai multa vreme in urma.

Adaptare a unor postari de pe TLP si Lex (Atei intr-un Hristos)

In primul rand, atunci cand aduceti critici unor argumentatii de pe acest blog, e de preferat sa va referiti la subiectul discutat in postarea la care comentati. Altfel pierdem timp si nu progresam mai deloc.
Apoi, tineti seama de urmatoarele lucruri, deosebit de importante daca va pregatiti sa argumentati existenta dumnezeului in care credeti:

Nu se accepta drept valid un argument circular de tipul:

Biblia/Coranul/Talmudul spune ca Dumnezeu exista, DECI am demonstrat existenta Sa pentru ca Biblia/Coranul/Talmudul pretinde ca detine adevarul despre Dumnezeu.

Gresit este si sa presupuneti ca e adevarata urmatoarea afirmatie:

Dumnezeu l-a creat pe om. Stiu asta pentru ca a spus-o preotul / samanul / imamul / rabinul / florareasa din colt. Nu va ramane decat sa explicati de unde stie la randul sau preotul / samanul / imamul / rabinul / florareasa din colt ca afirmatia respectiva este adevarata. Poate veti spune ca omul respectiv a aflat de la altcineva. Cine este acel altcineva? Ce autoritate are? Si cel mai important: de unde stie ca Dumnezeu l-a creat pe om?
Observati ca putem merge la infinit pe aceasta cale, pentru ca in acest mod nu veti putea demonstra nimic niciodata.


Doresc ca prin acest post să le adresez o rugăminte credincioşilor care tot îmi repetă ad nauseam că şi ei au fost atei, sau creaţioniştilor care se bat în piept că şi ei au fost evoluţionişti. E ceva elementar, care ar trebui să se aplice în general: nu fă o afirmaţie pe care nu o poţi proba.
Conform principiului Burden of Proof, cel care face o afirmaţie şi n-o probează poate fi considerat un mincinos.

Degeaba îmi spui că ai gândit ca mine dacă te comporţi cum se comportă unul care habar nu are despre ce vorbesc.
Dacă ai fi gândit odată ca mine, ai fi cerut dovezi pentru existenţa zeilor (exemplu particular, dar argumentul rămâne în picioare şi în alte cazuri). Dacă astăzi eşti credincios, înseamnă că ai obţinut acele dovezi. De ce le ţii doar pentru tine? Poate fiindcă nu le ai?
Dacă ai fi gândit odată ca mine, ai fi ştiut că există o grămadă de argumente inapte pentru a apăra poziţia teistă şi cu siguranţă că te-ai fi întâlnit cu ele în polemici. De ce atunci, insişti să îmi repeţi aceleaşi exact aberaţii pe care ar fi trebuit să le respingi? Aberaţiile rămân aberaţii chiar dacă îţi susţin punctul de vedere. De ce nu dai semne că ai avea habar măcar ce sunt acele fallacies şi ce înseamnă o argumentare corectă?

Răspunsul cel mai probabil este că de fapt tu nu ai gândit niciodată ca şi mine.
Poate ai crezut că ai gândit ca şi mine, însă întotdeauna ai gândit ca şi tine: ai susţinut o poziţie doar de formă, ignorând în totalitate fondul. Ai susţinut ceva (ateismul) fără să ştii ce susţii, dupa care ai fost "salvat" de revelatia divina.
Cât timp nu respingeţi argumentele eronate, învechite, bătucite, zbârcite, urât mirositoare ce susţin povestea voastră şi cât timp nu aduceţi agumente proaspete şi corecte, veţi rămâne cei mai mari mincinoşi. Chiar nu mă interesează că mă minţiţi pe mine, însă îi minţiţi pe alţii şi vă minţiţi pe voi.

In incheiere, celor care se grabesc sa ne invete, si spun ca ei cunosc Calea, Adevarul si Viata, le amintesc ce scrie in propria lor carte de capatai: 1 Timotei 5-7

Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică, 
De la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire, 
Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.

Asa ca, iubiti crestini, aveti grija la vorbirea desarta, cand vorbiti in numele dumnezeului a carui existenta doriti sa o dovediti.

Bart Ehrman despre Noul Testament

Cursul complet sustinut de Bart D. Ehrman la Stanford, in care vorbeste despre Noul Testament si modificarile aduse acestuia de-a lungul timpului, prin greseli umane sau politica ecleziastica. O critica textuala a unei carti pe care crestinii o considera cuvantul lui Dumnezeu.

Multumesc FluxMagnetic :)



Celelalte noua fragmente le gasiti pe YouTube, titrate. Neaaparat de vazut.

Sam Harris, “Believing the unbelievable”

Lung, dar merita, pentru cei ce au timp, rabdare. Si, desigur pentru cei care se intreaba.

Enjoy!

Crestini despre atei

Cum TLP a postat acest text undeva in vara lui 2007 si probabil ca este necunoscut multora dintre voi, imi permit sa il preiau in totalitate, mai ales ca spune lucrurile pe care le-as afirma si eu daca as scrie legat de subiect.


 De milenii şi milenii, de la Epicur şi Lucreţius încoace, credincioşii tot n-au reuşit să înţeleagă punctul nostru de vedere.

Credincioşii încă cred că:

(1) Nu acceptăm existenţa unui Dumnezeu fiindcă nu vrem să acceptăm responsabilitatea ce vine cu acceptarea.
- Fals + psychogenetic fallacy.
- Nu acceptăm existenţa unui Dumnezeu fiindcă ...nu există dovezi în această privinţă.
- Da, e chiar atât de simplu! ...şi nu, Biblia nu-i o dovadă, lol.
- Dacă mâine ar apărea o navă Extraterestră şi ar spune că ei sunt creatorii Universului şi ai vieţii eu aş fi primul care... aş cere dovezi (nu credeaţi că zic "aş crede" ...nu??:). Bine, îi întreb după ce mă asigur că nu-s sălbatici, lol) ;)

(2) Afirmăm că nu există Dumnezeu.
- Care "Dumnezeu" ? Istoria omenirii a cunoscut peste 3000 de zeităţi documentate, astea fără milioanele de zeităţi personale hinduse (acolo şi animalele sunt zei).
- Evident că nu există dumnezeii ăia dovediţi falşi de inconsistenţele şi falsurile din propriile cărţi sfinte (Dumnezeul literalismului biblic/coranic, dumnezeul mormon, etc).
- Zeii nedefiniţi, vag definiţi sau nonfalsifiabili sunt un nonsens. De ăştia mai poţi zice altceva? :)
Definiţi-i, faceţi-i falsifiabili, aduceţi dovezi şi mai discutăm.
Până una alta, şansa lor de a exista tinde în continuare spre 0 (vezi: statistici bayesiene).
(Da, e vorba de "Use-the-Force,Luke", some-higher-power-out-there, phallic symbol gods).

(3) Credem că totul a apărut din NIMIC (întotdeauna cu majuscule) tot aşa cum cred ei în Dumnezeu.
Fals. Nu credem nimic necondiţionat şi aproape nimic la modul absolut, deci analogia pică.
Mai mult, răspunsul exact la întrebarea "de unde a apărut totul?" e "Nu ştim!", însă trebuie să recunosc că credincioşii au muuuult mai multe lacune la capitolul ăsta decât oamenii de ştiinţă (şi vor avea mereu).

Fact checkbook:
a) A fost demonstrat că pot apărea chestii din vid de capul lor. (deşi asta nu-i singura variantă)
b) Există mai multe modele matematice pentru Big Bang consistente cu realitatea.
c) Cosmologia a demonstrat că în urmă cu ~14 miliarde de ani toată materia din Univers trebuia să fie foarte apropiată şi de atunci spaţiul se extinde. Pe baza acestei demonstraţii s-au făcut predicţii ce au fost deja verificate (ca: existenţa radiatiei de fond).
d) Nimic din toate astea nu se poate spune despre teoria "Un om din ceriuri a făcut totul! ...şi a 7-a zi s-a odihnit".

(4) Credem că viaţa poate apărea din ne-viaţă. Deci viaţa nu apare din ne-viaţă! Word!
- Cum anume dovedeşti o negaţie ("nu apare") într-un univers deschis? Sunt chiar curios.
- Cum defineşti viaţa? Argumentul se bazează pe filosofia vitalismului (o definiţie magică a vieţii care era la apogeu pe vremea lui Descartes şi a lui Kant). E nevoie să spun că vitalismul a fost de mult invalidat ştiinţific?
- Astăzi ştim că viaţa e o formă particulară de organizare a materiei (una cu totul şi cu totul specială, desigur), iar a spune că "viaţa nu apare din ne-viaţă" e la fel de ridicol cu a spune "apa nu apare din ne-apă". (H2O 4 life, yo!).

(5) Căutăm motive câte-n lună şi-n soare să nu credem.
Absurd + burden of proof.
Nu e nevoie de credinţă sau motive ca să nu crezi.
De fapt nu-i nevoie de absolut nimic special ca să nu crezi.
Eu în fiecare zi nu cred în niciun zeu din cei peste 3000 ai omenirii.
It's easy if you try.

(6) E la modă să fii ateu.
Ridicol + psychogenetic fallacy; ultima dată când am verificat mai toţi românii se declarau creştini ortodocşi din tată-n fiu de la Sf. Andrei încoace, sau dacă nu, măcar spirituali (you know, higher force thing). Unde-i moda?

(7) Ateismul e teribilismul tinerilor, ajung ei să creadă mai târziu.
Pseudoteorie demonstrată falsă de existenţa unora ca: Richard Dawkins, Bertrand Russel, Christopher Hitchens, Sam Harris, Richard Feynman, Albert Einstein, Ernest Hemingway, Carl Sagan, Freidrich Nietzsche, Denis Diderot, Sigmund Freud.

(8) Ateii sunt proşti.
WAHAHAHAHAHAHAH! Vezi mai sus.

(9) Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci nu eşti o persoană morală.

Minţi, eşti mincinos.

(10) Hitler! Stalin! Şi ei au fost atei! Nu, nu au fost. Dovezi aici si aici.


Edit: punctul 10 este singura modificare fata de postarea originala, pe care o gasiti aici.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Valori familiale crestine

Motto: "Tace luminand si se jertfeste tacand. Acesta este rolul femeii in societate."
Parintele Cleopa

Ideea lui Cleopa este cu grabire imbratisata de tot felul de frustrati, care s-au nascut in secolul gresit, cand locul lor era pe undeva inainte de Renastere. Cel mai adesea sunt barbati care nu au reusit sa aiba o relatie sexuala de succes, cu dezamagiri in viata intima,  probleme de ejaculare si erectie.
Nu sariti, nu o spun eu, o spune un colectiv reputat de medici (Waldinger MD, Quinn P, Dilleen M, Mundayat R, Schweitzer DH, Boolell M (2005). "A multinational population survey of intravaginal ejaculation latency time". The journal of sexual medicine 2 (4): 492–7)
"Cel mai adesea, fenomenul de stigmatizare a partenerei pe fond mistic si religios, apare in cazul barbatilor care au suferit traume, ce prezinta clinic diverse forme de insuficienta erectila"


Asa ca, ce face bunul crestin care nu prea are o viata sexuala satisfacatoare? Apeleaza la "Valorile familiale crestine", incercand sa stearga cu buretele secole de emancipare feminina, incercand sa o reduca pe cea care ar trebui sa-i fie prieten de nadejde, camarad, sotie, iubita, amanta si jumatate a sa, la simplul rol de animal de prasila si sclava in bucatarie.

Caci orice bun crestin stie ca femeia ii este net inferioara barbatului, scopul ei fiind treburile casnice si nascutul de copii. Ea a fost creata din coasta lui Adam pentru ca acesta se plictisea, deci e ca si cum Dumnezeu l-ar fi insamantat pe Adam, folosindu-l pe post de mama surogat.
Femeia este cea care l-a ispitit pe barbat (la indemnul Diavolului) sa guste din fructul cunoasterii, facandu-L pe bunul Dumnezeu sa pedepseasca o omenire intreaga numai din cauza ei. Daca ea ar fi stat cuminte in bezna necunoasterii si ar fi ascultat de Creator fara sa-I puna vreo clipa la indoiala judecata, am fi ramas si acum in palatul de clestar al Domnului, petrecand tot timpul slavindu-L.
Biblia contine numeroase referiri pentru crestini care dovedesc inferioritatea femeii fata de barbat:
Dumnezeu femeii i-a zis: “Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni” (Geneza 3:16).
Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. (Efeseni 5:22-24)
Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. (I Timotei 2:9-10)
Orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. (I Corinteni 11:5-7)
De cate ori ati vazut pacatoasele din ziua de azi sa respecte cuvantulu Domnului?
Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? (I Corinteni 11:13).
O femeie care naste este pedepsita dupa cum urmeaza:
Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei. Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său. După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotului la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat. (Leviticul 12:2-6)
Iata deci cum este de cuviinta a se trata femeile de catre barbati, nu lasate sa faca ce vor, sa se macheze, sa ridice vocea la masculul lor, caci este pacat, e impotriva Naturii.
Trebuie sa intelegeti ca ideea de egalitate intre femei si barbati este una eretica, satanista, neplacuta Domnului si Legilor pe care le-a lasat pe Pamant.

Putem de altfel sa ilustram prin intermediul unei poze extrem de sugestive, familia traditionala in imaginatia unor frustrati:

Haiti si pedeapsa divina

Mircea Badea spune lucrurilor pe nume

Despre sex si valori crestine

Intotdeauna, crestinul militant va afisa o aversiune fatisa fata de toate formele de manifestare sexuala care
contravin unei asa-zise normalitati pe care el o proclama si o sustine fatis.
TLP spunea bine: "Cele mai mari abuzuri împotriva drepturilor şi libertăţilor omului s-au făcut atunci când s-a
ignorat individul şi s-au promovat interesele unei persoane inexistente: statul, societatea sau chiar familia
tradiţională."
In Romania, in numele unor pretinse "valori familiale" sunt atacate minorităţile (oricine e ne-"ortodox habotnic"
poate fi victima fundamentaliştilor), sunt infierate cu o ura din care lipseste paradoxal tocmai presupusa iubire
crestineasca, tot ceea ce e diferit de un anumit model promovat cu asiduitate de acesti frustrati.

Tot amicul TLP spunea legat de acelasi subiect "Când fundamentaliştii religioşi vorbesc de familie pare foarte
ciudat că se exprimă în termeni extrem de duri şi de autoritari. Nu permit alterări ale termenului în afara
sensului strict impus de ei.
Parcă familia avea legătură cu armonia şi iubirea între oameni, nu?
Corect, la asta se referă de regulă familia, însă ceea ce zic ei capătă sens imediat cum înlocuim familie cu
partriarhie.
Atenţie!
Întotdeauna când cineva promovează valorile familiale de fapt promovează patriarhia: bărbatul ca şi cap al
familiei, iar soţia drept casnică/clocitoare."

Am să încep, surprinzator poate, printr-o trasatura comuna a islamistilor de azi (dar sa fim sinceri, si a
majoritatii maselor musulmane de azi si dintotdeauna) si a crestinilor de odinioara, trasatura pe care as numi-o
“psihoza antisexista”. Ea s-ar traduce printr-o aversiune fata de femeie si sex, printr-o crispare artificiala a
unui dat natural.
Astfel, urmând exemplul vietii sterile a lui Isus, ca si spusele sale din Matei 19:12, chiar începând cu Parintii
Bisericii Timpurii, apare o practica dementa, anume auto-castrarea.
Trebuie spus insa cinstit, ca practica e întâlnita si în multe alte religii orientale aparute înaintea crestinismului si din care acesta si-a inspirat partial ritul si mitologia, nu amintesc aici decât macabrele ceremonii ale adeptilor Cibelei, primul cult oriental adoptat din nefericire de romani, care de ‘dies sanguinis’ îsi taiau “bărbătiile” pe care le zvârleau mai apoi înspre statuia zeitei. Dar aici discutam crestinismul si islamul, cu ale lor obsesii, nu exotice si trecatoare culte!
Parintele Bisericii Timpurii Origen, apologetul crestin cu cea mai mare opera, trăitor fiind la finele secolului 2
si începutul secolului 3, se auto-mutileaza din tinerete, motivându-si actul exact pe pasajul Evangheliei citate
mai sus. Istoria ne spune ca gestul lui ii va face emuli, o întreaga miscare de masă aparând. Gloate întregi de
fanatici, automutilându-se fizic sau nu, parasesc orasele retragându-se în pustietate, de unde nu reveneau hirsuti si murdari, decât la chemarea autoritatilor religioase pentru a semana spaima si moarte printre oraseni, asa cum a fost în cazul asalturilor repetate asupra Alexandriei si care au dus la distrugerea marii biblioteci si finalmente la asasinarea Hypatiei. Ca o reflexie peste timp a acestei psihoze amintite mai sus, este si corolarul socant dar inevitabil al obligatiei de celibat, in vigoare si azi in Biserica Catolica, anume puhoiul de scandaluri de homosexualitate, abuz sexual si pedofilie, cu care aceasta ne oripileaza la citirea stirilor din presa ultimilor
ani, când au fost dezvaluite sute de astfel de cazuri. Presupunând ca si calugarii sau clerul ortodox inalt
(episcopii ortodocsi, nici ei, nu trebuie sa fie casatoriti), au cam tot atât de mare “succes” in suprimarea
naturii din ei însisi, pe cât o au si preotii catolici, putem sa ne inchipuim cum stau lucrurile în interiorul zidurilor etanse ale mânastirilor!

Istoricul mentălitatilor Philippe Aries, relatează în a sa “Istorie a vietii private”, cum inocenta sintagma petrista din Noul Testament “trupul este ca iarba”, este interpretata la începuturile crestinismului de catre monastici de maniera naucitoare: el (trupul), se poate “aprinde” ca iarba (uscata), de unde maxima si aberanta sfidare si jignire: “inainte de a-si duce propria mama peste un rîu, bunul monah o va inveli intr-o manta, caci contactul cu carnea femeii este ca focul”. Pe timpul Sfântului Ioan Gura de Aur, în biserica crestina se practica segregarea absoluta a sexelor, asa cum poti găsi si azi prin moscheile islamului. La Alexandria, unul dintre cele mai importante centre de cultura ale Antichitatii, crestinii pretind ca “zdrentele nevoiasilor lasa afara carne ce
provoaca in sufletul credinciosilor fantasme tulburatoare”. Literatura monastica, “operă” a oamenilor pustiului,
cum erau ei numiti de catre kosmikoi (“laici”, “oamenii care traiesc in lume”) calugarii retrasi in pustiu, ne
înfaţiseaza impulsul sexual ca acţionând puternic spre rau în toate situatiile sociale unde se afla laolalta
barbati si femei.

Acesta a fost un motiv de prima importanta în politica si strategia îndelungata de hulire a baii publice romane de catre crestinism, atât timp cât aceasta a reusit sa “supravieţuiasca” in noua lume. Baia publica romana, era în perioada pagâna un centru de socializare, confort si divertisment al omului simplu. Ea era spatiul unde era cald, era apa calda (canalizarile romane deserveau in proportie covarsitoare aceste lacasuri daruite de bogati si împarat celor simpli, canalizarea privata fiind o mare raritate!), era lux si era lume cu care puteai discuta. Aries compara aceste spatii de comunicare cu agrementele plajei din epoca noastra. In aceste bai romane, existau alaturi de instalatii pentru bai calde si reci, terenuri de sport, de joc si de preumblare. Toate in luxul si splendorile unei resedinte regale. Marea inovatie a fost incalzirea subsolului si a peretilor, oferindu-se astfel multimii un loc închis unde era cald, într-un timp in care oricât de frig ar fi fost, oamenii stateau si iarna în caminele proprii, îmbracati în haine groase de strada, ducându-se la baie pentru a se încalzi. “Terma lui Caracala” era un adevarat palat în care sculpturile si somptuoasele arhitecturi ofereau tuturor luxul imperial. “In aceasta ambianta de plaja artificiala”, zice Aries, “oamenii se bucurau sa fie cu toţii împreuna, sa se manifeste zgomotos, sa cunoasca lume si sa asculte conversatii, sa descopere cazuri neobisnuite pe care le vor putea povesti la rândul lor.”

Tocmai aceste “catedrale ale pagânismului”, cum le numeste Aries, au fost ţinta atacurilor fanatice ale
crestinilor, Ioan Gura de Aur criticându-le aspru; adevarate institutii publice (erau accesibile ca preţ tuturor,
chiar si sclavii aveau dreptul sa intre!) ale lumii clasice, ne spune istoricul citat, <
crestini: ei nu se lasau prada “slabiciunii” de a se spala; faceau baie doar o data sau de doua ori pe luna, o
barba murdara fiind dovada de austeritate cu care ei se mândreau.>>
Asta te duce cu gândul la alti credinciosi fanatici, anume comunitatea eseniana – ei ei niste pustnici cu
mentalitaţi antifemeie! – ai carei membrii si ei, refuzau “ungerea”, acest obicei oriental de a folosi uleiurile
frumos mirositoare, ei preferând în schimb sa umble plini de sudoare si purtând încaltamintea pâna li se facea
bucaţi in picioare.
Comunitatea crestinilor primelor secole, era însa bantuita si de alte psihoze in afara de psihoza antisexista, cum
este “mania martiriului”. Este bine-cunoscuta criza în care s-a aflat biserica la început de secol IV e.n., când a
trebuit sa intervina prin luari de pozitie viguroase ale unor autoritati ecleziastice (Mensurie, episcopul
Cartaginei) – pozitii reflectate si in scrieririle ulterioare ale Sfântului Augustin – pentru domolirea zelului
aproape sinucigas al multor credinciosi care provocau autoritatile imperiale, aflate atunci în disperata cautare de unitate religioasa. Merita amintit ca au existat printre teologii crestini ai începutului, si unii fascinati de
acest cult al mortii, cum au fost Ignatie de Antiohia, Origen sau ereticul Tertulian, care sustineau deschis, ori
ca martiriul este singura cale spre mântuire, ori ca este una privilegiata. Odata cu Augustin-maniheistul-
convertit, aceasta maladiva propensiune crestina spre sinucidere va scadea treptat în intensitate.
O intrebare si un raspuns se impun însa in acest moment: Ce a animat statul roman, autoritatile sale ale unui
moment sau altul din perioada de evolutie a crestinismului, sa-l persecute, stiut fiind faptul ca acesta, statul
roman, avea o renumita (si acceptata azi) faima de toleranta religioasa?
In societatea aceasta multi-etnica (si “multiculturala” am putea zice) religiile se împleteau într-un sincretism
primitor, încurajat de elite.

De ce acolo unde zeitatile Greciei au reusit, Isus a esuat?

De ce Serapis, Isis, Esculap, Mitra, Atis si Cibela, n-au reusit sa produca reacţia epidermica a romanului de rând si aceea de fond a autoritatilor statului, dar “Mielul Domnului”, înspaimanta prea-si-foarte?
Raspunsul nu este in “pozitivul” sau “adevaratul” continut cumva în aceste culte, caci el cu greu exista, ci in cu
totul altceva.
Raspunsul poate veni citindu-l pe Eusebiu, scriitorul primei istorii a crestinismului (bisericii crestine): Volumul
4, capitolul 1, ne prezinta, sub forma unei scrisori a unei comunitaţi crestine catre alta, martiriul unor adepti
ai lui Isus din Galia sfârsitului de secol 2 era noastra, acuzati de incest si canibalism. Acestia spun la un
moment dat: “Suferintele noastre în aceasta lume, nici nu se pot compara cu slava care ni se va arata!”. Nu prea departe de cele 72 de fecioare “promise” martirului-dinamita de duzina, cu care ne desfata islamul azi . .

Amanuntul interesant din perspectiva paralelei facute mai sus, este însa prezentarea de catre Eusebiu a suferintei diaconului numit “Sfantul”. Acesta este torturat cu o bestialitate aproape greu de imaginat, însa tot ce reusesc cruzii si nedreptii sai calai sa scoata de la el, este doar atât: “Sunt crestin!” El nu neaga; dar nici n-aproba;nu dezminte; nu se tânguie; nu “marturiseste” ca sa scape, macar vremenic de tortura, daca de moarte nu se poate; el nici nu urla; nu injura si nici nu scuipa. La întrebari de genul “Cum te numesti?”, “De ce etnie esti?”, “Din ce oras esti?”, “Esti sclav sau om liber?”, acesta repeta imperturbabil, invariabilul “Sunt crestin!”.

Sintagma “sfântului” numit Sfântul, nu este deloc interesanta prin nota de fanatism ce poate fi intuit la biata si
foarte probabil nevinovata victima crestina, ci dintr-un cu totul alt motiv: ea arata o veritabila ciocnire a
civilizatiilor; o ciocnire între modul de a fi si gandi roman si cel crestin. Autoritaţile romane erau confruntate
cu ceva incomprehensibil: cetaţeni romani adoptând o noua identitate, care relativiza noţiuni ca aceea de patrie, cetaţenie si romanitate.
Daca pâna si tâlharii la drumul mare, de-a lungul si latul marelui imperiu, se cutremurau impresionati si dadeau
înapoi când auzeau strigatul “Civis Romana sum!”, ei bine, aceasta notiune era complet golita de orice importanţa pentru membrii micii secte crestine . . .

“Cetaţenia” lor era in ceruri, nu pe pamant! (Epistola lui Pavel catre Filipeni, 3:20: “Dar cetaţenia noastra e in
ceruri, de unde si asteptam ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos!”).
La început, autoritatile romane erau indiferente, daca nu chiar prietenoase, faţa de ceea ce le aparea ca o secta emergenta, si de sperat mai putin problematica, a iudaismului. In aceasta etapa iniţiala, persecutorii
crestinismului emergent erau evreii, când nu erau crestinii însisi, inclestaţi în lupte vane, ocazionate de vreo
“virgula” strâmba în ochii unora dintre ei, prin textele lor sacre . . .
Crestinismul nu putea fi vazut ca un pericol de statul roman; cel mult, el reprezenta o amenintare pentru
încercatul cult iudaic, slabit deja de mult timp de catre elenism.
Când crestinismul a început sa apara ca o ameninţare în ochii romanilor, aceasta s-a întâmplat din aceleasi motive pentru care evreii erau dispreţuiti: pretinsa lor natura anti-sociala.
Tacit ne spune ca acestia nu au fost condamnati sub Nero (aici corect este însa sa precizez ca istoricii resping
validitatea sursei Tacit când e vorba de Nero, incendierea Romei de catre el si presupusul martiragiu crestin) atât pentru piromanie, cât pentru “ura lor pentru rasa umana”. Veridica sau nu în ce-l priveste pe Nero, sursa Tacit ne da o imagine a perceptiei romane asupra crestinilor.

Dar care le era exact pacatul, de îi judecau romanii astfel pe crestini?

Simplu: Ei formau un grup exclusivist cu obiceiuri aparte, care criticau adesea moravurile societatii romane. Colac peste pupaza, ca si islamistii de azi ai Occidentului, ei clamau loialitaţi superstatale, afirmând ca loialitatea lor fata de biserica, este peste aceea fata de Roma. Ei refuzau sa participe la cultul imparatului.

O alta acuza este aceea de a fi provocat declinul Romei. Nu, nu este exclusiv apanajul ateului iluminist, a
filozofului si poetului roman pagân, cum ar crede unii, de a face astfel de afirmatii, aceasta convingere era
împartasita, cu doar o oarecare îndreptatire finalmente, de catre romanul de rând însusi, ca si de elitele
mareţului imperiu. Numai astfel putem sa explicam o lucrare atât de vrut savanta, scrisa de cel mai mare sfânt al Occidentului, Augustin-antisemitul, pentru a respinge aceasta convingere; “De Civitate Dei” era considerata de autor ca fiind cea mai importanta lucrare a vieţii sale.

Trebuie recunoscut însa ca aceasta convingere vis a vis de presupusul rol al crestinilor în decaderea puterii
romane, are cauze diverse, functie de clasa sociala: “prostimea” crede acest lucru din teama superstitiosului în
fata cataclismului natural, asa cum voi arata mai jos când voi vorbi de acuza de ateism; pe de alta parte, elitele
educate ale Romei, patrunse de filozofie stoica si neoplatonicianism, vedeau cu ochi extrem de rai credinta
scandaloasa care afirma ca unii sunt alesi, fiind în acelasi timp dezgustati de superstitia tâmpa a reincarnarii
(Epistola lui Pavel catre filipeni, 3:21; interpretarea populara a re-obţinerii trupurilor de catre morţi dupa
“Judecata de Apoi”, desi ridicola si cu puţina sustinere textuala în Biblie, este confirmata si devine totusi
interpretarea oficiala a Bisericii Catolice dupa Sinodul de la Lateran din 1215).
Pentru cel care va studia sincer motivele persecutiei crestinilor de catre pestriţa si altminteri toleranta
societate roamana, alte motive care mai pot fi adaugate listei de mai sus, sunt: Canibalismul, acuza cu origine în neînţelegerea simbolisticii euharistice (vedeam mai sus ca galezii lui Eusebiu sunt acuzati de “canibalism”), ca si Acuza de ateism, a carei origine este obstinenta crestinilor de a respinge zeitatile oraselor în care locuiau, fapt extrem de grav în ochii cetateanului de rând, caci zeul respectiv, în viziunea naiva a acestuia, apara orasul de calamitati; nu degeaba “pogromurile” anti-crestine succed unor calamitaţi: cutremur, seceta, inundatie, ciuma, incendiu, etc. Tot astfel, în ochii autoritatilor, refuzul de a participa la cultul împaratului, era un alt motiv
de mare suspiciune.

* – Matei 19:12: “Fiindca sunt fameni (DEX: famen = castrat, eunuc) care s-au nascut asa din pantecele maicii lor, sunt fameni care au fost facuti fameni de oameni si sunt fameni care singuri s-au facut fameni pentru Imparatia Cerurilor. Cine poate sa primeasca lucrul acesta, sa-l primeasca.”

vineri, 22 ianuarie 2010

Firefox 3.6

Cel mai bun browser, Firefox, a ajuns la versiunea 3.6 si poate fi descarcat de aici
Vine cu multe noutati dintre care merita amintite cateva: Personas (un theme manager puternic si inovator), Plugin Updater si suport audio-video bazat pe HTML 5.
De pe www.firefox.com puteti descarca si variantele pentru Linux si Mac OS X, in mai mult de 70 de limbi.

Incurajati software-ul liber. Folositi Firefox.

Eliberarea femeii

Preluare TLP
"Ignoranţa, sărăcia şi viciile nu mai trebuie să populeze lumea. Acest lucru nu poate fi realizat prin convingere morală. Nu poate fi realizat prin vorbe sau exemple. Nu poate fi realizat prin religie sau prin lege, prin preot sau prin călău. Nu poate fi realizat prin forţă, fie ea fizică sau morală.

Pentru a realiza acest lucru există un singur mod. Ştiinţa trebuie să o facă pe femeie stăpâna propriei persoane. Ştiinţa, singurul salvator posibil al omenirii trebuie să îi ofere femeii puterea de a decide singură dacă vrea sau nu vrea să devină mamă.

Aceasta este soluţia la întreaga întrebare. Asta eliberează femeia. Bebeluşii ce se vor naşte vor fi bineveniţi. Vor fi cuprinşi de mâini binevoitoare şi alăptaţi cu fericire. Vor umple casele cu lumină şi bucurie."
—Robert Green Ingersoll, "What Is Religion?" (1899)

Ideea de căsătorie voluntară şi de femeie ca egal al bărbatului a apărut relativ recent în istoria civilizaţiei noastre.
  • Aproape 2 milenii, creştinismul nu a reuşit să primească această revelaţie din partea divinităţii: că Femeia e şi ea Om, egală în facultăţi mentale cu Bărbatul.
  • Femeia a fost mereu privită drept un organism de montă, un argat permanent al masculului, o roabă care trebuie să îşi sacrifice ambiţiile personale pentru sămânţa stăpânului ei.
  • Căsătoria nu a reprezentat decât de curând o asociere voluntară între două persoane egale.
  • Căsătoria a fost adesea ceva de convenienţă prin care femeia trecea în proprietatea soţului ei.
În lumea Islamică, unde femeia e literalmente o sclavă, teocraţii au mâna liberă să conducă ţara cu o mână de fier după bunul plac.
În lumea occidentală, fundamentaliştii creştini ar dori acelaşi lucru, şi îşi deghizează aceste intenţii sub expresii gen: "mişcarea anti-avort", "mişcarea pentru protejarea familiei", "familia, celula de bază a societăţii".
Tot acolo, Casandra, comenteaza la obiect:
"O posibila interpretare antropolgica a religiei ar sugera ca de fapt intregul sau scop este controlul asupra corpului feminin si al functiilor sale reproductive. O femeie libera si rationala este inamicul #1 al religiei. Dintr-o data se golesc bisericile, se micsoreaza nasterile/persoana, apare dorinta muncii, a sportului, a stiintei, a unor roluri de conducere - pai cum sa fie asta acceptabil? Singurul rol sanctionat de biserica este nascatoare-de-prunci, mucenita (femeie moarta in chinurile sfinte ale nasterii), calugarita, sau curva. Alege, femeie, din aceasta paleta glorioasa de optiuni. Si nu uita sa te duci la popa sa-i saruti poala in timp ce-l exciti cu povesti despre pacatele din timpul saptaminii. "

Agora

De astazi ruleaza in cinematografe filmul Agora, nimic altceva decat povestea Hypatiei, despre care am mai discutat.
Se anunta a fi un film de exceptie, fiind aclamat la festivalul de la Cannes. In rolul Hypatiei, frumoasa si talentata Rachel Weisz, castigatoare a premiului Oscar pentru rolul sau din "The Constant Gardner".

Asa ca mergeti la film, cu incredere. Intre timp, astept comentariile cre(s)tinilor, care se vor grabi desigur, sa acuze o conspiratie iudeo-masonica legata de numele actritei sau sa ne explice ca ei au fost chipurile, mult mai prigoniti pentru credinta in Gizas si diversi alti sfintisori. Vizionare placuta.

joi, 21 ianuarie 2010

De prin biserica

Mai vechi, dar foarte instructiv. Merita vizionat.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Lumea.. incotro?

Exista azi tot mai multi fanatici religiosi care prezic o apocalipsa iminenta. Au existat in toate timpurile, dar libertatea de exprimare si metodele moderne de comunicatii par sa fi determinat inmultirea acestora, desi poate am fi sperat la un secol 21 mai rational. Orice intamplari nefericite dau apa la moara acestor nebuni, fiind interpretate ca semne ale sfarsitului. Evenimente negative majore, cum e criza financiara, atacurile teroriste din 9/11 sau chiar legalizarea casatoriilor intre homosexuali sunt scoase in evidenta ca manifestari puternice ale “fiarei”. Cei mai inteligenti se feresc sa prognozeze date exacte pentru sfarsitul lumii; dar nici nenorocitii care dau termene fixe nu au mari probleme dupa (ne)consumarea evenimentului, adeptii lor fiind atat de cretinizati incat pun botul la orice scuze penibile ulterioare daca sunt impanate cu suficient rahat mistic.

Pe langa aceasta minoritate de extremisti, exista un numar foarte mare de persoane religioase care sunt convinse de paradigma “lumii aflate in cadere”. Cu alte cuvinte, se merge pe principiul: la inceput a fost raiul, dupa izgonirea din rai (acum vreo 6000 de ani, la 2000 de ani dupa domesticirea cainelui) a aparut lumea moderna, care de atunci merge din ce in ce mai rau. Pentru multi dintre noi, cei care nu suntem retardati, poate parea o totala aberatie ideea ca lumea se afla in continua involutie. Dar ati fi surprinsi de numarul mare al celor care cred asta. Si nu este vorba doar de fanatici, ci de multi oameni obisnuiti, persoane din jurul nostru care nu si-au pus problema sa analizeze aceasta afirmatie. Nu este nevoie de vaste cunostinte stiintifice pentru a o demonta, ci doar de un minim bun simt – sau simt critic, daca vreti.

Istoria ne arata ca omenirea a progresat enorm, iar in ultimele secole, de la Renastere incoace mai precis (dupa ce s-a reusit separarea bisericii de stat in lumea occidentala) rata evolutiei a crescut exponential. Speranta de viata a omului a crescut de la 35 la 80 de ani in tarile dezvoltate doar in ultimii 300 de ani. O multime de boli care nu aveau decat explicatii paranormale si ucideau milioane de oameni azi se pot trata cu o simpla injectie. Tehnologia a eliberat omul de muncile fizice inrobitoare si ii pune in valoare tot mai mult creativitatea, eliminand activitatile repetitive, mecanice. Chiar si din punct de vedere moral, unde religiosii fac cel mai mare tam-tam, exista un progres evident. Daca in urma cu jumatate de mileniu ardeam femei pe rug pentru ca aveau o pisica, le ucideam cu pietre daca nu sangerau regulamentar la primul sex (sau viol) conjugal si sclavia era o practica comuna, azi in lumea occidentala avem un nivel fara precedent de libertati individuale. Violenta a scazut foarte mult; daca in epoca de piatra aveai 30% sanse sa mori ucis, azi probabilitatea este de sub 1%; razboiale moderne sunt mai impresionante prin armele sofisticate, numarul mare de morti simultan si mediatizarea intensiva, dar statistica ramane valabila si directia e totusi una buna.
Evident ca lumea de azi nu e perfecta, e chiar departe de acest ideal. Exista foarte multa suferinta si nedreptate pe planeta noastra, dar a nega faptul ca am evoluat si a ne agata de niste versete scrise de ciobani in antichitate care dau ca sigur sfarsitul – coming soon, all across the world – inseamna sa renuntam la a mai lupta pentru imbunatatirea societatii si a sta resemnati, asteptand teleportarea la next level, de-a dreapta tatalui. Exista in Statele Unite fanatici evanghelici care declara chiar ca nu-i intereseaza incalzirea globala, daca lumea tot se sfarseste in cativa ani ce mai conteaza ca facem varza planeta… E intr-adevar o atitudine foarte morala, din care razbate clar dragostea lor hristica pentru oameni; e mai nasol ca acesti dementi au influenta politica, grupurile de lobby neo-conservatoare determinand schimbari in deciziile administratiei de la Washington care pot afecta intreaga lume.

Mass media a intrat si ea in jocul prevestirilor sumbre. Nu are insa vreo motivatie religioasa ci doar goana dupa profit. Stirile negative sunt mai populare, dezastrele se vand mult mai bine decat evenimentele pozitive. Iar combinatia dintre milioanele de obezi dresati de mediul informational sa se comporte necrofil vizavi de lumea din jurul lor si numeroasele miscari apocaliptice, cu tot mai multi bani si mai mare influenta, poate avea rezultate explozive. Sa speram ca nu se va crea un cerc vicios care prin “wishfull thinking” sa ajunga intr-o buna zi cu degetul soios pe butonul rosu, declansand un conflict de proportii fara o alta justificare decat indeplinirea propriilor previziuni nascute din boli psihice si lacomie fara margini.

Avem in lumea noastra de azi si copii care mor de foame in Africa si transplanturi de inima in spitale ultra-sofisticate; avem sweat shops in Asia de Sud cu mii de sclavi moderni care lucreaza in conditii mizere pentru mari corporatii si fabrici moderne controlate de roboti unde oamenii au doar pozitii creative, de ingineri si designeri; avem oameni torturati si ucisi de gherile in Columbia si femei mutilate de la varste fragede in tarile musulmane, dar si un exces de “political corectness” in unele state din vest. Sistemul economic si politic de azi este tot mai putin adaptat la cerintele societatii moderne, iar limitele lui se vad zi de zi in numeroasele crize si conflicte globale. Suntem in pragul unui salt important, unei schimbari fundamentale de paradigma, la fel de mare cum a fost trecerea de la epoca nomada la ce agrara sau de la feudalism la era industriala. Economia bazata pe monetarism, pe goana dupa profit, nu mai este sustenabila iar simulacrul de democratie existent azi care favorizeaza in special oligarhii de pretutindeni nemultumeste tot mai multe persoane – rata de participare la vot scade constant. Dar solutia nu este sa ne inchidem intr-o pestera si sa citim cu disperare Biblia sperand intr-o iluzorie viata mai buna intr-o lume de apoi. Solutia a fost intotdeauna si este si azi participarea activa la schimbare, contributia fiecaruia la progresul umanitatii. Poate suna idealist, dar sa nu uitam ca… un ocean se umple picatura cu picatura. Iar uneori chiar si gesturi simple pot avea consecinte benefice majore, nu e nevoie de miliarde de Che Guevara cu viziune si dedicatie totala unei cauze pentru a genera o schimbare. E suficient sa existe o masa critica. Iar aceasta a inceput deja sa se formeze… picatura cu picatura.

Atei care au schimbat lumea

Motto:
"Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S-au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele."

Nebuni frumosi, care au schimbat lumea. Le multumesc.

Pentru crestinii onesti

Stimati crestini: in aceste clipe sunteti in fata unui monitor, si benficiati de o conexiune la internet. Va gasiti probabil intr-o incapere incalzita, aveti un televizor acasa si folositi in mod uzual unul ori mai multe computere. In bucataria dvs se gaseste probabil un cuptor cu microunde, statistic vorbind este probabil sa aveti si o masina de spalat pe undeva prin casa, poate si un autoturism personal. Toate acestea va fac viata mai comoda, mai usoara, va lasa sa va concentrati energiile creatoare (nu, nu flacara violet) asupra aspectelor personale ale vietii, in ultima instanta contribuie daca nu la crearea unei stari de fericire, macar a unei senzatii de "bine". Ele au aparut in viata voastra nu ca urmare a vreunei religii, nici a Sfintilor Parinti, sau a unui saman, imam, preot, guru ori iluminat, ci datorita Stiintei. Ganditi-va la asa.

Tot ce am spus mai sus nu este insa decat o introducere, o incercare de a demonstra urmatoarea afirmatie: sunteti niste oameni educati, cu inteligenta cel putin medie, usor peste medie sau ridicata. Nu ma adresez nici "taranului iluminat de absolut" al "marelui filosof" Tutea, nici vreunei babe murdare pe picioare, degraba lingatoare de moaste.

Daca cititi aceste randuri, voi presupune in lumina a ceea ce am scris mai sus, urmatoarele: sunteti un om modern, traiti in realitatea cotidiana si aplicati simtul critic, logica si ratiunea vis-a-vis de ceea ce vedeti, simtiti si traiti in viata de zi cu zi. Viata si cariera cer asta de la dumneavoastra in permanenta.

Asa ca, haideti sa facem un efort impreuna si sa aplicatm aceleasi principii logice, acelasi simt critic si aceeasi doza de ratiune si credintei dumneavoastra. Incercati sa va raspundeti onest urmatorului set de intrebari simple despre religie:

1. Credeti in puterea rugaciunii, ca Dumnezeu poate vindeca boli incurabile, implini dorintele fiecarui credincios DACA acesta vine cu sufletul curat si smerit in fata puterii celui prea inalt.
Intrebarea mea este: de ce nu vindeca Dumnezeu de pilda o mana sau un picior amputat?
Nu, nu sariti de pe scaune. Nu e o intrebare tendentioasa. Pur si simplu stim ca Dumnezeu este omnipotent. Universul este la picioarele Sale. Ar fi o nimica toata pentru omniprezentul Duh Sfant, nu credeti?
Sa intelegem ca persoanele care au o asemenea problema fizica sunt exclusi din planul de miracole al lui Dumnezeu, chiar daca se roaga cinstit si plini de credinta?
Sunteti niste oameni inteligenti, asa cum am demonstat mai sus. Iata o problema logica: pe de o parte credeti ca Dumnezeu POATE si chiar FACE miracole, dar doar pentru unii. Probabil ca veti rationaliza spunand "necunoscute sunt caile Domnului", si veti pretinde ca acesta are un plan special cu oamenii respectivi. In fine, sa trecem mai departe.

2. Dumnezeu este bun si iubitor si are grija de nevoile si dorintele sincere ale copiilor sai
Intrebarea este: de ce lasa Dumnezeu atatia oameni sa sufere de boli, foamete si se intampla atat de multe dezastre in lume?
Ganditi-va pentru o clipa de ce i-ar pasa lui Dumnezeu daca un student ia sau nu examenul, ori daca seful va va acorda ori nu marirea de salariu atata vreme cat El e surd si orb la disperarea unor oameni cu adevarat disperati? Nu mi se pare o atitudine pe care o poti asocia unui Dumnezeu drept si iubitor. Dar, cel mai probabil veti veni cu scuza intalnita si la intrebarea unu, aceea cu planul maret pe care mintea umana nu il poate cuprinde. Ok, sa continuam

3. Sa citim Biblia, cuvantul Domnului. Vom descoperi lucruri uimitoare:
- cei care vor munci in ziua de sabat sa fie ucisi (Exod 35:2)
- adolescentii neascultatori vor fi pedepsiti cu moartea (Deuteronomul 21:18-22)
- daca un barbat si o femeie fac sex, pedeapsa e tot moartea (Levitic 20:10)
- in mod asemanator, daca o fata nu e virgina cand se casatoreste, va fi omorata (Deuteronomul  22:13-21)
Si asa mai departe sunt MULTE versete ca acestea. Intrebare: de ce ar dori Dumnezeu, creatorul Universului, sa ne ucidem semenii pentru lucruri atat de minore, atat de insignifiante?
Adica, trebuie sa mor pentru ca... am lucrat intr-o zi nepotrivita a saptamanii? De fapt e.. o nebunie, iar voi, ca oameni inteligenti realizati asta. Asa ca veti veni cu alta explicatie: "Cristos prin Noul Testament a schimbat legea", uitand in mod convenabil chiar cuvintele Sale prin care afirma contrariul

4. De ce Biblia, "adevarul suprem", contine atatea aberatii din punct de vedere stiintific?
Stim ca Adam nu a fost creat din tarana, ca potopul asa cum il descrie Biblia nu s-a intamplat, ca Pamantul nu e sprijinit pe stalpi ca cerul nu are ferestre si Iona saracul nu putea trai in burta vreunui peste.
Acestea sunt doar cateva exemple luate la intamplare. Stim ca cei care au scris cartea sfanta au fost inspirati de duhul lui Dumnezeu. Iar omniscientul Dumnezeu nu ne-ar transmite neadevaruri. Si de ce Dumnezeu cel drept e un fervent aparator al sclaviei in Biblie?

5.  De ce atat de multe lucruri rele se petrec oamenilor BUNI din Biblie? Cititi pasajele in care se povesteste de pilda aventurile bietului Iov si bizarul concurs intre Dumnezeu si Diavol.

6. De ce niciun presupus miracol al lui Isus nu apare povestit in alta parte decat in Biblie? De ce insasi existenta lui este "dovedita" prin niste pasaje obscure adaugate de calugarii Evului Mediu in scrierile lui Flavius Josephus?

7. De ce ar dori Isus sa-i mananci trupul si sa-i bei sangele intr-un bizar ritual intalnit si la alte zeitati din antichitate? Adica Dumnezeu omnipotentul si omniscientul se deda la un ritual aproape canibalic, ce te-ai astepta sa il gasesti practicat mai degraba de vreun cult satanist.

8. De ce crestinii divorteaza la fel de des ca si practicantii altor religii? ... ori precum ateii de pilda.
Caci se spune "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta". Asadar, omnipotentul Dumnezeu isi arata neputinta?

9. Intorcandu-ne la rugaciune...Dumnezeu e omnipotent si ominiscient. Asta neaga oarecum asa zisul liber arbitru pe care se spune ca il ai. Si, daca te rogi, de ce te-ar asculta pe tine si si-ar schimba decizia? Daca el nu poate gresi, inseamna ca a luat deja o hotarare corecta; schimband-o pentru ca asa vrei tu, ar inseamna ca el sa recunoasca ca a gresit, ceea ce neaga insasi unul din atributele Sale fundamentale.