marți, 26 octombrie 2010

Zi de sarbatoare - Sf. Dimitrie cel Nou

Dragii crestini si nu prea crestini, in zilele acestea simtim prezenta sfantului Dimitrie cel Nou, chiar daca facem sau nu parte din turma de oite. Unii ii simt harul inghetand la cozi, alti clatinand din cap la vederea cozilor si a inghesuielii din zona Piata Unirii, inghesuiala care ii face sa intarzie unde au treaba.
Asa ca, m-am gandit sa ma aplec cu atentie daca nu pot sa o fac cu evlavie asupra istoriei acestui sfant.. Povestile sunt multe, care de care mai fantastice, ca in orice legenda crestina.

Ia cititi si minunati-va:

" Sfantul Dimitrie a purtat din frageda pruncie lupte acerbe pentru a dobandi o viata virtuoasa, in post si rugaciune, intr-o zi, pe cand se dusese sa pasca  (nota autorului: e greseala de redactare, sau ce naiba manca individul oare?) a calcat pe un cuib acoperit de ierburi si a strivit puisorii care se aflau in el. Profund mahnit, s-a hotarat, spre pocainta, sa lase descult timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, fapta considerata de el a fi ca o crima." (nota autorului: asta daca se nastea prin Asia ar fi fost calugar budist, fara nicio problema..)

Trecem peste momentul mortii pe care se pare ca il stia cand "s-a intins intre doua lespezi de piatra si si-a dat in pace sufletul lui Dumnezeu.", evitam si istorisirea demna de colectia povestilor nemuritoare despre pretinsa descoperire miraculoasa a ramasitelor si tineti-va bine: ajungem in timpurile moderne. Rasuflam usurati, de buna seama ca vom avea parte de date verificabile, din mai multe surse, si vom putea stabili ceva cu certitudine... Sperantele ne sunt inselate, doar e o poveste cu sfinti, nu? :)

"Spre sfarsitul razboiului ruso-turc (1774), armata rusa ajunse in preajma satului Basarabov. Generalul Piotr Saltikov porunci ca moastele Sfantului Dimitrie sa fie transportate in Rusia, spre a le pune la adapost de o eventuala profanare de catre turci. Atunci cand cortegiul a ajuns la Bucuresti, un crestin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, ii ceru acestuia sa lase romanilor moastele sfantului lor compatriot, spre mangaiere dupa toate durerile pricinuite de razboi. Generalul Saltikov fu de acord si a luat numai o mana a Sfantului pe care a trimis-o la Lavra Pecerska de la Kiev. Trupul Sfantului Dimitrie, intampinat cu mare alai, a fost asezat, in zilele Preasfintitului mitropolit Chir Grigorie, in biserica cea mare a mitropoliei de la Bucuresti. De indata se petrecura unele minuni: razboiul inceta, iar ciuma ce bantuia conteni. (nota autorului: eu credeam ca razboiul ruso-turc s-a sfarsit din alte cauze, dar io-te sfantul nostru isi baga coada..pardon.. aura pe-acolo) De atunci, avand in vedere si numeroasele minuni savarsite (nota autorului: care minuni? as dori o elaborare, niste exemple, clarificari, ceva palpabil), el este cinstit ca protector al orasului si al intregii Romanii."

Daca imi este ingaduita o intrebare, oare mumia lui Tutankamon ar aduce atatia vizitatori daca ar fi expusa pe undeva prin Romania? Sunt sigur ca nu. Si a doua intrebare: nu cumva moastele alea zac in Patriarhie un an intreg si NIMENI nu se inghesuie sa le linga decat in astea cateva zile. Sa intelegem ca doar ACUM face al nostru sfant minuni?


Bun, dar sa vedem, cititorule, ce mai face sfantul in zilele noastre daca reuseste sa stranga atata multime?


"Doua surori, Aspra si Ecaterina, din Cernavoda, au construit o biserica cu hramul Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei  Maria. Si s-au gandit sa ia o particica din moastele Sfantului Dimitrie ca sa o aseze in biserica aceea. Socoteau ca nu se cuvine sa ia intreg trupul. Au venit si s-au inchinat la racla Sfantului si au luat in taina bucatica de moaste dorita. (nota autorului: CARE bucata? textul nu e clar Caii de la caruta n-au vrut insa sa porneasca, cu nici un chip, oricat i-au batut vizitii. Vazand aceasta, cele doua femei s-au pocait si plangand au pus bucatica la loc cerandu-si iertare de la Sfant. Dupa care s-au dus in pace la casa lor.

Preasfintitul mitropolit al Tarnovului, Nichifor, a venit cu soborul lui sinodal ca sa se inchine la sfintele moaste. S-a inchinat mai intai mitropolitul, dupa care a sezut in scaunul sau. Au trecut apoi sa se inchine insotitorii sai. Un diacon, Lavrentie, a vrut sa rupa o particica din moaste cu gura. A ramas cu gura cascata si mut, iar ceilalti il priveau cu uimire, nestiind ce se intampla. Diaconul a ramas la sfarsit ca sa se roage si sa-si ceara iertare de la Sfant, dupa care si-a revenit la starea cea buna. A povestit apoi mitropolitului si celorlalti ceea ce se intamplase, iar gazda lor i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de-ar fi fost sa imparta moastele la toti cati vin spre inchinare la ele, pana acum n-ar fi ramas nimic".

Concluzia e clara: ca in toate povestile cu sfinti, prostia e la ea acasa. Mai demne de crezut mi se par legendele Olimpului decat aberatiile astea autohtone cu sfinti. Pline de grotesc si povesti scarboase. Voi nu simtiti la fel?

NOTA: toate aberatiile de mai sus sunt culese de aici, site dedicat....tinerilor ortodocsi!!

Un comentariu:

petre spunea...

credeam ca sunt putini care gandesc ...care vor sa stie, sa se intrebe,sa vada,sa afle. ADEVARUL fiind stiinta,ci nu rahaturile lor de povesti si carti sfinte...