miercuri, 30 decembrie 2009

Putina istorie

adaptare dupa mai multe postari TLP

Istoria Imaginara şi Istoria Reala

Ce ne invata istoria oficiala:

Poporul Roman e creştin de 2000 de ani, de cand a venit Sfantul Andrei pe aceste meleaguri. E un popor curajos: am tinut Imperiul Otoman în şah-mat timp de secole, iar fara prezenta noastra aici Occidentul s-ar fi închinat de mult catre Mecca. Am fost conduşi de bravi domni şi voievozi creştini ce conduceau trupele spre victorie, cu crucea în frunte. Stramoşii noştri şi-au dat viata animati de idealurile credintei şi iubirii fata de neam şi tara. Toate acestea s-au facut sub obladuirea Ortodoxiei. Romanul a fost intotdeauna destept, viteaz, harnic si cinstit.

Iata versiunea reala a istoriei:

- Romanii apar prima data mentionati în istorie ca nişte cete cucerite de catre unguri prin Banat şi Crişana.- Romanii îşi fac primele formatiuni politice cateva secole mai tarziu, prin descalecat, conform legendei. În Moldova s-a descalecat de doua ori, adica a mers doar la a doua cheie. Primul descalecat s-a facut la comanda ungurilor, iar al 2-lea tip care s-a dat jos de pe cal acolo era tot din Transilvania.
- Ştefan cel Mare era un criminal şi un betiv notoriu. Nu zic nimic de afemeiat, ca aia nu o consider o trasatura negativa, iar eu nu-s ipocrit :). Fiindca a ridicat biserici (a se citi: a facut sedii de recrutare pentru ortodoxie), a fost declarat "Sfant". Presupun ca daca ne rugam acum lui Ştefan ar trebui sa ni se îndeplineasca dorinte (parca aşa functioneaza loteria numita rugaciune).
- Mihai Viteazul era un baron local care a vrut sa uneasca cele trei "tari" din interese pur politice. Printre rezultatele sale se numara legarea taranilor de glie. Adica a legalizat sclavia, ca nu cumva sa mai plece taranii de pe pamanturile stapanilor (Boierii) cand vin turcii. Grija lui Mihai pentru binele poporului era exemplara, dupa cum se vede.
- Grija domnilor pentru oameni era de-a dreptul creştina, în general. Ce faceau cand veneau turcii? Ardeau toate recoltele, otraveau fantanile şi trimiteau oamenii sa fie taiati de iataganele turceşti. A, şi cum de dupa fiecare batalie cu turcii caştigata de noi, tributul catre Poarta creştea?
- Atitudinea politicului era dublata de atitudinea religiei. Biserica tinea de asemenea la oameni: pentru a le asigura mantuirea, primea cu bratele deschise tot ceea ce putea cuprinde. De asemenea, le "ungea" Domnitorul, adica îi dadea puteri magice de a avea autoritate divina asupra poporului. Cum altfel îi putea trimite sa moara şi cum le putea arde munca campului?
- Simtul national era exemplar. Atat de mult tineau domnitorii la unitatea nationala încat, dupa cam 700 de ani de activitate au reuşit sa se uneasca Moldova cu Tara Romaneasca. Presupunem ca între timp au fost prea ocupati (cu trasul în teapa, construitul de biserici şi taiatul boierilor de Craciun) ca sa mai descalece dintr-o parte în alta din cand în cand. Apogeul cooperarii a fost atins cand Ştefan a trimis o garda personala lui Vlad Tepeş care sa îl apere de asasini. La scurt timp dupa aceea a fost ucis de catre asasini. Acelaşi Ştefan s-a şi certat cu Tepeş pentru nişte oraşe din Dobrogea.

Capitala tarii este astazi acolo unde au ordonat turcii unui domnitor strain s-o mute, pentru a o controla mai bine. Monument al ruşinii.

De mentionat ca varianta romantata a istoriei de la inceputul postarii, nu e o chestie noua. Romantarea idealismului national al poporului a fost o inventie paşoptista (vezi: Nicolae Balcescu şi altii) care vroiau sa animeze nişte nationalism în apatia generala a vremii. Adica au mintit cu neruşinare ca sa-i prosteasca pe naivi.

Rolul Bisericii:

Politic şi Social

Toate abuzurile împotriva indivizilor de catre feudali au fost vegheate cu grija de catre Biserica.
Toate umilintele prin care au trecut stramoşii noştri (înfometare, munca silnica, iobagie, claca, trimitere la razboi şi alte sacrificii) au fost acceptate, ba chiar încurajate de Biserica.

Desigur, se vor gasi multi sa spuna: aşa era în Europa în vremea aceea. Ba chiar noi nu am avut inchizitie
Corect, însa ortodoxoizii pretind ca Biserica lor detine Adevarul. De ce se comporta atunci la fel de barbar ca şi restul bisericilor care nu beneficiaza de Adevarul Mantuitor? Istoria BOR arata fix cum ne-am aştepta daca ar fi o afacere de iluzii ca oricare alta.

Economic

La 1863, peste un sfert din teritoriul Munteniei era detinut de cler. În Moldova, suprafata era de 22.33%. Aproape jumatate din resursele obtinute se duceau la Muntele Athos, în Grecia.
În acest punct putem fi recunoscatori ca cifra vehiculata, de 2000 de ani, e falsa. Imaginati-va cum era sa se fi scurs anual 10% din averea romanilor catre o tara straina, fara niciun motiv şi fara niciun beneficiu, timp de 2 milenii. Peste 90% din suprafatele detinute erau muncite de clacaşi - echivalentul mioritic al sclavilor sau ceva foarte apropiat - oameni fara pamant care muncesc gratis în schimbul tolerarii.

Cultural

Biserica Ortodoxa s-a adresat secole la randul în slavona unui popor latin. De asemenea B.O.R a blocat accesul romanilor la spiritul critic şi analitic al Renaşterii, facandu-le astfel un enorm prejudiciu în ceea ce priveşte evolutia lor intelectuala. Renaşterea n-a patruns în spatiul unde ortodoxia este majoritara decat sub forma unor insule de imitatie. În niciun caz în "spatiul ortodox" n-a patruns spiritul filosofic al renaşterii. Popoare care nu sunt latine prin origine (cehii, ungurii, polonezii) erau în perioada renaşterii mai latine decat noi.

Pana în prezent, Biserica a trecut prin trei etape importante în regasirea identitatii:

(1) Legionarismul

- În perioada interbelica a aparut un curent ce punea pe un piedestal o persoana inexistenta: Natiunea Romana. Poporul roman devine cel mai tare din parcare cu savanti de geniu, razboinici si mistici de talie mondiala. Taranul si satul romanesc sunt idealizate. Idealul uman promovat de aceştia era Omul Nou, "Romanul Creştin-Ortodox". Pur, fara de prihana.
- În aceasta mişcare şi-au gasit o casa multi reprezentanti ai BOR.
- Din pacate, ca în toate curentele colectiviste legionarismul antagoniza anumite clase, adica anumiti oameni erau considerati sub-oameni: evreii, papistaşii, romanii ne-ortodocşi. Toti erau considerati o amenintare sau tradatori. Astfel, o parte semnificativa a Bisericii a devenit salaşul intolerantei.

(2) Perioada comunista

- Stelele n-au fost favorabile legionarilor filo-germani, aşa ca la venirea comunismului adus pe tancuri ruseşti, ei au fost primele victime ale noului regim. Multi preoti legionari au ajuns în închisorile politice.
- Biserica s-a adaptat însa rapid, aplicand motto-ul "capul plecat sabia nu-l taie", devenind Biserica Colaborationista Romana. Şi-a pastrat filialele locale, iar printr-un proces de selectie naturala, multi preoti ramaşi în functie au devenit agenti de securitate: informatori şi spioni.
Spuneau ce auzeau în "sfanta taina a spovedaniei" şi spionau în delegatii straine.

(3) Era postdecembrista.

- Revolutia, dupa unii orchestrata (lovitura de stat) a lasat în functie mare parte din aparatul de conducere tras sfori de pe vremea lui Ceaşca. Biserica inclusiv.
- Noul regim a permis din nou manifestarea legionarismului ortodox, care s-a simtit ca acasa în structurile Bisericii. Atitudinea parvenita a colaborationiştilor + atitudinea habotnica a legionarilor = LOVE. Cele doua ramuri evolutive ale bisericii şi-au combinat trasaturile pentru a crea ceva mai parşiv şi mai fanatic decat orice a reprezentat vreodata Biserica Ortodoxa. Initial au dominat comunistoizii, însa în ultimii ani se face din ce în ce mai resimtita moştenirea legionara.
- Actiuni întreprinse de aceştia: înlocuirea urgenta a icoanelor cu Ceauşescu cu portrete cu Cristos, instituirea îndoctrinarii obligatorii în şcoli (pretins optionala - asta e doar un truc provenit din instinctele comunistoizilor), rescrierea istoriei în linii legionare (în manualele de Istoria Romanilor, rolul celorlalte culte sau curente de gandire e limitat pe cat de mult posibil la cateva date). În mare: apropierea dintre biserica şi stat. Vedeti si voi ce se intampla prin parlament, cum fac parada toti, dar absolut toti politicienii de o pretinsa iluminare crestina, la orice ocazie posibila.

În prezent exista 3 mari curente în Biserica Ortodoxa:
- Foştii colaborationişti.
- Filo-legionarii şi neolegionarii.
- Ecumeniştii.

Primele 2 tipuri, cele mai periculoase, au o agenda comuna şi îi antagonizeaza pe cei din a 3-a categorie. Cazul Corneanu e relevant: atat colaborationiştii cat şi fascistoizii au cerut ostracizarea celor ce s-au împartaşit la Greco-Catolici.
- Întotdeauna cand am criticat şi voi critica Biserica Ortodoxa ma voi referi exclusiv la acest cartel. Ecumenistii sunt niste bieti oportunisti si nimic mai mult.
- Razboiul lor e împotriva valorilor umaniste şi seculare din occident, a libertatilor personale.
- Ei sunt conştienti ca omul, lasat liber, îşi va da seama de nulitatea principiilor pe care le sustin, aşa ca îl vor face sa se teama în mod irational de tot ceea ce e strain.
- Pentru ortodocşii fanatici din "Oastea Domnului", "Pro Vita", "Alianta Familiilor din Romania" şi altele (cele care au comentat în cazul Corneanu, se ştiu ele), Satana se ascunde peste tot, în tot ceea e ataca ei. Peste tot vad conspiratii iudeo-masonice.
- Ce convenient: un inamic invizibil, un razboi nevazut şi principii de forma. Invizibilul seamana periculos de mult cu inexistentul.

Dar, sa ne intoarcem la momentul 1863 de care aminteam mai sus. Salvarea, aproape Mantuirea Neamului a venit dintr-o sursa neaşteptata: un gagiu şmecher, Cuza Voda, a înfaptuit unirea la care nu se gandise în mod serios niciun bun roman creştin ortodox de sute de ani.
Spre deosebire de Mihai Viteazul, nu s-a dus prin Ardeal sa fie decapitat, ci chiar a luat nişte masuri de modernizare a tarii (fara precedent în acel moment):
- Noul guvern prezinta Adunarii şi realizeaza proiectul legii privind secularizarea averilor manastireşti, lege prin care s-a dat o lovitura puternica feudalismului.
- [..] se decreteaza Legea Rurala, prin care se desfiinteaza iobagia. Reforma agrara din 1864, a carei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfacut în parte dorinta de pamant a taranilor, a desfiintat servitutile şi relatiile feudale, dand un impuls însemnat dezvoltarii capitalismului. Tot acum se înfiinteaza Universitatea Bucureşti, se creeaza Şcoala de arte frumoase, la Bucureşti, la conducerea careia este desemnat Theodor Aman şi se realizeaza, în premiera, o Şcoala de medicina veterinara.
- Nu exista domeniu de activitate economica, social-politica, culturala, administrativa, militara din tara, în care Cuza sa nu fi adus îmbunatatiri şi înnoiri organizatorice pe baza noilor cerinte ale epocii moderne.

Desigur, treaba asta n-a fost treaba de un singur om. De fapt reformele importante au fost puse la punct de catre guvernul lui Kogalniceanu. Asta doar aşa, pentru cultura generala şi sa nu credeti ca Cuza asta ar fi fost un superman.

Voi ce concluzie trageti din toata povestea asta?

Eu trag urmatoarea concluzie: stramoşii noştri au fost sodomizati la maxim de catre diverşi oportunişti cu crucea în frunte timp de sute de ani, şi a fost nevoie de oameni din afara sistemului ca sa îl redreseze: Cuza pentru Unire şi domni straini pentru Monarhie şi Marea Unire.

Referirile sustinatorilor BOR la lunga traditie creştin-ortodoxa a neamului sunt nule, în cel mai bun caz, dar în general sunt o insulta la adresa bunului simt.

Adevaratul monument al Mantuirii Neamului ar trebui ridicat:
- Celor care au reformat politica şi au eliberat oamenii de sub jugul feudalist-ortodoxoid (vezi mai sus).
- Bisericii Greco-Catolice. Pentru cunoscatori: Şcoala Ardeleana, Supplex Libellus, Iluminismul în Romania, Avram Iancu, victime reale ale sistemului de închisori comunistoid-ortodoxoid.

In prezent - concluzie

BOR nu-i altceva decat un clan mafiot, o adunatura de comunişti (dosare de Securitate închise), de infractori si oportunisti (din punct de vedere legal, rational şi moral).
Credincioşii care declara încredere totala în Biserica habar nu au în cine îşi pun speranta.

2 comentarii:

Anonim spunea...

nush cite de certe sunt informatiile tale, insa un lucru e sigur: poporul asta roman este blestemat sa nu aiba conducatori care sa tina la el. toti care prind puterera calca in picioare oamenii

Sunt doar... spunea...

Din nefericire si cu regret trebuie sa afirm cu toata responsabilitatea ca informatiile sunt cel mai apropiate de adevar. Cat despre blestem, ce sa spun...sunt antiteist si nu cred in blesteme, dar pot sa spun cu certitudine ca norocul si-l mai face si omul.
Noi am invatat sa ne calcam in picioare liderii care au dorit sa construiasca ceva, chiar de la inceput. Adica exact din momentul in care o mana de tarabostes l-au ucis pe Burebista, omul care era suficient de influent ca sa se implice in luptele pentru putere din marele imperiu roman, deci sa-l ucida datorita unor minore neintelegeri.
Intotdeauna s-a intamplat asta cand au aparut lideri adevarati. Se poate demonstra cu exemple. Asa ca, am sfarsit prin a avea conducatori "dupa chipul si asemanarea noastra", sau ma rog.. dupa chipul si asemanarea celor mai multi dintre noi.