Treceți la conținutul principal

Einstein si crestinismul

Ghidul crestinului militant, are la pagina "argumente finale" si apelul la autoritate. Daca el nu reuseste sa te convinga prin insailarile lipsite de logica dar cu pretentie de argumente, atunci apeleaza la ajutorul citatelor din spusele unor oameni mai mult ori mai putin cunoscuti.
Trecand peste faptul ca a apela la autoritatea cuiva nu demonstrezi nimic ba chiar te umpli de ridicol, mai intotdeauna bunul crestin, are o formulare de tipul "daca pana si Einstein credea in Dumnezeu, atunci...". Am vazut argumentatia asta chiar si aici pe blog. Nu numai că e irelevantă opinia lui în domeniu, dar îl şi citaţi distorsionat, ba chiar mincinos.

Asa ca, haideti sa lamurim impreuna cat de credincios era Albert Einstein. In primul citat de mai jos, omul e chiar suparat ca unii si altii ii pun vorbe in gura legandu-se de cateva metafore pe care el le-a rostit, dar in care se referea la cu totul altceva decat la un oarecare dumnezeu.

"It was, of course, a lie what you read about my religious convictions, a lie which is being systematically repeated. I do not believe in a personal God and I have never denied this but have expressed it clearly. If something is in me which can be called religious then it is the unbounded admiration for the structure of the world so far as our science can reveal it."

"The word god is for me nothing more than the expression and product of human weaknesses, the Bible a collection of honourable, but still primitive legends which are nevertheless pretty childish. No interpretation no matter how subtle can (for me) change this."

"A man's ethical behavior should be based effectually on sympathy, education, and social ties; no religious basis is necessary. Man would indeed be in a poor way if he had to be restrained by fear of punishment and hope of reward after death."


Lamuritorare citate?

"Este dificil sa te exprimi asupra temei "religie" pentru că prin aceasta se înţeleg lucruri care au prea puţin în comun.
Prin "religie" se poate înţelege un tip de credinţă asupra apariţiei şi scopului universului. O fiinţă (sau mai multe), gândită [ca fiind] asemănătoare omului, a făcut universul şi-l conduce după voinţa sa. Acesta este --pe scurt-- conţinutul animist al celor mai multe religii organizate tradiţionale, inclusiv iudeo-creştinismul.
Prin "religie" se mai înşeleg şi convingeri care au de-a face cu valoarea tuturor activităţilor şi acţiunilor umane. Acesta este conţinutul moral al religiei. Faptul că socotim aceasta ca făcând parte din religie derivă din accea că conţinutul moral se bazează pe convingeri de bază şlefuite prin tradiţie, ca şi pe o credinţă "cunoscută" prin sentimente interioare. Eu consider că curentul animist al religiei, motivat psihologic, NU se împacă cu modul de gândire bazat pe cauzalitate care, în ultimele sute de ani, a făcut din ştiinţă bunul comun al omenirii. Îmi pare de cea mai mare importanţă ca acest conţinut moral să fie făcut total independent de conţinutul animist al religiei. Acest conţinut moral a fost întotdeauna partea "lumească" a religiei.
Cine s-a eliberat de partea animistă [a religiei], va considera efortul de îmbunătăţire a relaţiilor umane /societăţii/ ca pe o ocazie pur umană/omenească, dar şi cel mai importantă dintre sforţările omului. Efortul spre cunoaşterea ştiinţifică ne oferă mijlocul spre îmbunătăţire [ca oameni], gândire clară şi înţelegerea lumii."

[..]

http://www.alberteinstein.info/High/28-1079.jpg -- fotocopie a unui document olograf păstrat în arhivele Universităţii din Ierusalim.

Comentarii