Postare inspirata de TLP
Reguli de baza pentru o discutie civilizata:
- Să fii bine informat în privinţa faptelor, din surse credibile, preferabil jurnale ştiinţifice cu peer review.
- Să accepţi că există o diferenţă între faptele şi interpretările prezentate în acele surse (altfel e apel la autoritate).
- Să accepţi că pot exista seturi de date contradictorii în alte surse, caz în care disputa e departe de a putea fi soluţionată.
- Să eviţi falaciile logice.
- Atunci când ţi se aduc critici raţionamentelor, adresează-le. Respectă înlănţuirea replicilor şi continuă argumentaţia din punctul unde a ajuns; e lipsă de respect să repeţi ceea ce deja a fost adresat şi potenţial invalidat.
Ce ne facem cu apologetii de mucava, care gasesc nu numai complicat dar chiar imposibil sa respecte aceste minime cerinte enuntate mai sus. Daca va intalniti cu un asemenea specimen, fiti pregatiti la multe surprize. In general, ideile lor se repeta si vor sustine de fiecare data una sau multe dintre urmatoarele concepte:
- Există o singură sursă de informaţii corectă Biblia, însă se acceptă şi alte surse dacă acestea confirmă ceea ce spune Biblia.
- Argumentează că Biblia are dreptate 100% fiindcă ştii tu câteva cazuri în care are dreptate. Asta în ciuda faptului că chiar dacă ar avea 90% dreptate asta tot n-ar spune nimic despre restul 10%. Ce te faci când are dreptate doar în privinţa unor banalităţi, dar şi aberează în privinţa altor banalităţi, chestii pe care un zeu omniscient ar fi trebuit să le ştie? Vezi mai jos.
- Dacă ţi se aduc critici raţionamentelor, ignoră-le. Pariul lui Pascal a fost demontat? Afirmă că n-a fost demontat şi reiterează-l. Diverse relatări din Biblie au fost contrazise de seturi de date ştiinţifice? Repetă că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. Acuză-l pe partenerul la discuţie că el nu poate infirma ceea ce spune Biblia. Probabil ăsta e un obicei deprins la sinoadele bisericeşti în care participanţii urlau unul la altul să vadă care strigă mai tare, cu puţină consideraţie pentru consistenţă logică. Adevăr a grăit Benjamin Franklin când a spus: "Modul de a vedea prin credinţă este de a închide ochiul raţiunii."
- Falacii? Ce-s alea? Apologetul sfidează cea mai elementară logică conform legii: "Cantitatea de ilogică şi minciuni emanate de un apologet creştin tinde să crească proporţional cu devotamentul său faţă de dogmă."
Este uimitor cum într-o discuţie pro/contra religie între 2 indivizi dedicaţi, o parte aduce > 90% argumente raţionale, iar cealaltă parte aduce > 90% ilogică religioasă şi un worldview paralel cu realitatea. Te-ai aştepta ca să existe, totuşi, un echilibru.
Din păcate apologeţii, în marea lor majoritate, tind să ignore cele mai elementare reguli de argumentare şi aduc doar nişte banale falacii, cum ar fi minciuni (distorsionări ale faptelor), logică circulară (Biblia e adevărată pentru că scrie în Biblie), concluzii irelevante, explain-away-uri, raţionalizări şi aşa mai departe.
Reguli de baza pentru o discutie civilizata:
- Să fii bine informat în privinţa faptelor, din surse credibile, preferabil jurnale ştiinţifice cu peer review.
- Să accepţi că există o diferenţă între faptele şi interpretările prezentate în acele surse (altfel e apel la autoritate).
- Să accepţi că pot exista seturi de date contradictorii în alte surse, caz în care disputa e departe de a putea fi soluţionată.
- Să eviţi falaciile logice.
- Atunci când ţi se aduc critici raţionamentelor, adresează-le. Respectă înlănţuirea replicilor şi continuă argumentaţia din punctul unde a ajuns; e lipsă de respect să repeţi ceea ce deja a fost adresat şi potenţial invalidat.
Ce ne facem cu apologetii de mucava, care gasesc nu numai complicat dar chiar imposibil sa respecte aceste minime cerinte enuntate mai sus. Daca va intalniti cu un asemenea specimen, fiti pregatiti la multe surprize. In general, ideile lor se repeta si vor sustine de fiecare data una sau multe dintre urmatoarele concepte:
- Există o singură sursă de informaţii corectă Biblia, însă se acceptă şi alte surse dacă acestea confirmă ceea ce spune Biblia.
- Argumentează că Biblia are dreptate 100% fiindcă ştii tu câteva cazuri în care are dreptate. Asta în ciuda faptului că chiar dacă ar avea 90% dreptate asta tot n-ar spune nimic despre restul 10%. Ce te faci când are dreptate doar în privinţa unor banalităţi, dar şi aberează în privinţa altor banalităţi, chestii pe care un zeu omniscient ar fi trebuit să le ştie? Vezi mai jos.
- Dacă ţi se aduc critici raţionamentelor, ignoră-le. Pariul lui Pascal a fost demontat? Afirmă că n-a fost demontat şi reiterează-l. Diverse relatări din Biblie au fost contrazise de seturi de date ştiinţifice? Repetă că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. Acuză-l pe partenerul la discuţie că el nu poate infirma ceea ce spune Biblia. Probabil ăsta e un obicei deprins la sinoadele bisericeşti în care participanţii urlau unul la altul să vadă care strigă mai tare, cu puţină consideraţie pentru consistenţă logică. Adevăr a grăit Benjamin Franklin când a spus: "Modul de a vedea prin credinţă este de a închide ochiul raţiunii."
- Falacii? Ce-s alea? Apologetul sfidează cea mai elementară logică conform legii: "Cantitatea de ilogică şi minciuni emanate de un apologet creştin tinde să crească proporţional cu devotamentul său faţă de dogmă."
Este uimitor cum într-o discuţie pro/contra religie între 2 indivizi dedicaţi, o parte aduce > 90% argumente raţionale, iar cealaltă parte aduce > 90% ilogică religioasă şi un worldview paralel cu realitatea. Te-ai aştepta ca să existe, totuşi, un echilibru.
Din păcate apologeţii, în marea lor majoritate, tind să ignore cele mai elementare reguli de argumentare şi aduc doar nişte banale falacii, cum ar fi minciuni (distorsionări ale faptelor), logică circulară (Biblia e adevărată pentru că scrie în Biblie), concluzii irelevante, explain-away-uri, raţionalizări şi aşa mai departe.
Comentarii