Cum TLP a postat acest text undeva in vara lui 2007 si probabil ca este necunoscut multora dintre voi, imi permit sa il preiau in totalitate, mai ales ca spune lucrurile pe care le-as afirma si eu daca as scrie legat de subiect. De milenii şi milenii, de la Epicur şi Lucreţius încoace, credincioşii tot n-au reuşit să înţeleagă punctul nostru de vedere. Credincioşii încă cred că: (1) Nu acceptăm existenţa unui Dumnezeu fiindcă nu vrem să acceptăm responsabilitatea ce vine cu acceptarea. - Fals + psychogenetic fallacy . - Nu acceptăm existenţa unui Dumnezeu fiindcă ...nu există dovezi în această privinţă. - Da, e chiar atât de simplu! ...şi nu, Biblia nu-i o dovadă, lol. - Dacă mâine ar apărea o navă Extraterestră şi ar spune că ei sunt creatorii Universului şi ai vieţii eu aş fi primul care... aş cere dovezi (nu credeaţi că zic "aş crede" ...nu??:). Bine, îi întreb după ce mă asigur că nu-s sălbatici, lol) ;) (2) Afirmăm că nu există Dumnezeu. - Care "Dumn...
A gandi nu e un pacat. Insa, a crede fara a cerceta e dovada unei imbecilitati fara margini.