Remarc aici mercantilismul turmei crestine. Ba chiar blasfemia. Lipsa lor de respect pentru lucrurile pe care le considera sfinte. Ati vazut voi asa ceva la musulmani? Vreun Mahomed spanzurand de oglinda retrovizoare sau, mai rau, agatat de vreun closet? Ce lapidare "sanatoasa" l-ar astepta pe necredinciosul care... Dar, sa nu divagam...de cata inteligenta o fi nevoie ca sa iti inmiresmezi divinitatea? Si...dupa ce nu mai miroase, se poate arunca?!
Dragii crestini si nu prea crestini, in zilele acestea simtim prezenta sfantului Dimitrie cel Nou, chiar daca facem sau nu parte din turma de oite. Unii ii simt harul inghetand la cozi, alti clatinand din cap la vederea cozilor si a inghesuielii din zona Piata Unirii, inghesuiala care ii face sa intarzie unde au treaba. Asa ca, m-am gandit sa ma aplec cu atentie daca nu pot sa o fac cu evlavie asupra istoriei acestui sfant.. Povestile sunt multe, care de care mai fantastice, ca in orice legenda crestina. Ia cititi si minunati-va: " Sfantul Dimitrie a purtat din frageda pruncie lupte acerbe pentru a dobandi o viata virtuoasa, in post si rugaciune, intr-o zi, pe cand se dusese sa pasca ( nota autorului: e greseala de redactare, sau ce naiba manca individul oare? ) a calcat pe un cuib acoperit de ierburi si a strivit puisorii care se aflau in el. Profund mahnit, s-a hotarat, spre pocainta, sa lase descult timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise c