Isus: mit si legenda

Preluare de pe Mitul Isus

A existat oare Iisus, personajul istoric?Acest lucru este puţin probabil, din mai multe puncte de vedere.

Mitul fiului lui Dumnezeu, născut din fecioară pe 25 decembrie, care s-a apucat de predici pe la 30 de ani, a făcut minuni pentru ca mai târziu să moară şi după 3 zile să învie şi să se ridice la cer a fost un mit foarte popular în spaţiul Mediteranean. Mai mult, se poate observa o filiaţie a miturilor, cu elemente comune ce ţin pe de o parte de simbolistică astrală care era la mare preţ în acele vremuri.

Primul mit cunoscut care conţinea elementele mai sus menţionate a fost cel al lui Horus, zeitate egipteană care era foarte popular pe la 3000 înaintea erei noastre. Peste mai multe milenii şi probabil mai multe filiaţii succesive, mitul fiului lui Dumnezeu a ajuns şi în Palestina.

Tot prin acele timpuri, la mare concurenţă cu secta (pe atunci) a creştinilor, în vechiul imperiu roman, era foarte popular cultul zeului Mithra cu care, deloc întâmplător, creştinismul împărţea foarte multe elemente comune. Mithraismul era chiar foarte popular în special printre soldaţii romani în primele secole ale erei noastre. Diferenţa esenţială între cele două religii a constituit-o faptul că ritualul lui Mithra nu se adresa femeilor pe când creştinismul a fost încă de la început foarte deschis tuturor.

Evident, astăzi nimeni nu se întreabă dacă Mithra sau Horus au existat vreodată şi asta doar pentru că religiile lor au murit. Dogma creştină a supravieţuit, fiind categoric o religie mai “evoluată” cu un caracter mai inclusivist, o morală mai sănătoasă decât a Vechiului Testament, de exemplu, şi poate ceva dram de noroc, în special în primele secole. Însă toate acestea, nu o fac cu nimic mai adevărată decât religiile care au murit, şi nu reprezintă nicio dovadă că personajul din centrul ei ar fi existat în carne şi oase.

Oricum, cu fundamentaliştii creştini este greu să porţi o discuţie reală pe teme de dovezi. În momentul în care argumentele tale vin dintr-o culegere antică de texte care se contrazic unele pe altele, scrise la 60-150 de ani de la evenimentele pe care chipurile le descriu, este greu să accepţi că Pământul are mai mult de 6000 de ani vechime, că toate speciile de animale din ziua de azi au evoluat din fiinţe mai puţin complexe de-a lungul unui proces foarte lung, cu incremente foarte mici care au autointretinut câştiguri aparent infime în structura lor.
Culmea este că oamenii foarte credincioşi se laudă cu acest lucru nerealizand că noţiunea de credinţă reprezintă convingere în absenţa vreunei dovezi. Ceea ce face omul extrem de vulnerabil la iluzii.

Opinia mea personala este ca un personaj cu numele Iosua sau pe aproape, este posibil sa fi existat. Acest om, propovaduitor itinerant ca atatia altii din acea perioada, a fost ales de Saul drept "mantuitor", i-a fost imprimata o filosofie la care bietul tamplar sau pescar sau dulgher (ce-o fi fost) nici nu visa. Pe parcurs, legendei i s-au adaugat atribute de la diversele divinitati din spatiul mediteraneean, de catre urmasi si iata cu ce ne-am pricopsit.
Bietul Iosua, daca ar putea vedea cum a fost transformat dintr-un probabil luptator pentru independenta a poporului evreu de sub stapanirea romana (asta ar explica o posibila crucificare - crucificarea era o pedeapsa aplicata in general opozantilor puterii imperiale) intr-o divinitate cu miliarde de adepti, si-ar face niste cruci mari, mari de tot. :) :)