Daca va imaginati ca in aceste adunari, cucernicii prelati se asezau sa cu evlavie si demnitate, acele probleme propuse lor spre limpezire, va inselati amarnic. Majoritatea episcopilor erau niste huligani ignoranti, insotiti de gloate de sprijinitori anarhici, care urmareau fiecare vorba a adversarilor abia asteptand cel mai mic motiv sa recurga la violenta si razmerite.
Dar, sa dam cuvantul celor mai in masura sa vorbeasca despre aceste evenimente:
Henry Hart Milman, renumit istoric spune: “Ar fi fost de asteptat ca Crestinismul sa nu apara in nici o alta ipostaza intr-o mai mare maeiestuozitate impunatoare, ca la Sinoadele Ecumenice, intruniri care se presupune ca strang din toate colturile lumii cei mai eminenti prelati si cei mai distinsi clerici; ca o piosenie elevata si senina vor fi guvernat lucrarile lor, si ca o profunda si impartiala cercetare va fi epuizat orice subiect in dezbatere; ca patimile omenesti si interesele meschine vor fi stat rusinate si umile in fata maretei...
A gandi nu e un pacat. Insa, a crede fara a cerceta e dovada unei imbecilitati fara margini.