joi, 21 august 2008

Despre sfintii bisericii

Nu imi apartine comentariul de mai jos, dar este prea bine scris ca sa nu postez asa ceva

Enjoy

SFINTII IMPARATI CONSTANTIN (CEL MARE) SI MAICA SA ELENA

Crestinii ii sarbatoresc cu mult fast pe 'Sfintii Imparati Constantin (cel Mare) si Maica Sa Elena' in fiecare an pe 21 mai, desi 99,99 la suta dintre ei habar n-au ce au facut prin viata lor pamanteasca acesti asa-zisi sfinti; e adevarat, o parte dintre ei detin pretiosul detaliu istoric ca 'Sfantul Constantin' a fost Imparat roman care s-a convertit la crestinism apostaziind astfel de la religia Romei si promovand din rasputeri noua sa credinta de la inaltimea functiei sale; dar la cam atat se reduce cunoasterea lor despre Constantin si viata sa de sfintisor.
De ce a fost facut sfant de catre biserica? Toti iti vor raspunde, si pe buna dreptate, ca pentru serviciile sale aduse acesteia, dupa vechiul prinicpiu ‘o mana spala pe alta . . . . . .'
Sa vorbim deci despre Constantin, care aproape sigur a fost 'cel Mare' insa tot atat de sigur nu este si 'cel Sfant', cel putin pentru un om care inca mai poseda o minima judecata si o bruma de bun-simt; este ca si in cazul lui Stefan cel Mare, devenit brusc si 'cel Sfant'.
Dar sa revenim la Constantin. Fapte istorice:
S-a nascut dintr-un concubinaj, o legatura neoficializata intre o femeie din popor - Elena - si un ofiter roman numit Constantius Clorus; de altfel tatal lui Constantin cel Mare, Constantius Clorus, o va parasi pe umila Elena si se va casatori in 293 A.D. din interese politico-militare (titlul de Cezar, deh!) cu Teodora, fata lui Maximian (co-imparatul lui Diocletian); mai tarziu, acesta (Constantius Clorus) va ajunge August (al Vestului); la inca un an Clorus moare, iar fiul sau (Constantin-‘sfantul’ preluandu-i functia cu consimtamantul . . . . propriilor trupe; la inca un an dupa aceea, 'mititelul', Constantin adica, se casatoreste cu fata lui - ghiciti cui! - a lui Maximian, numita Fausta; e o minunatie 'sfinteasca' cum se targuiau femeile la baietii astia ai Romei tarzii, tatal cu una, fiul cu sora-sa; ma rog, din respect pentru adevarul istoric trebuie sa precizam ca Teodora era sora vitrega cu Fausta sau cel putin asa s-ar parea, istoricii inca nu au elucidat cu certitudine aspectul; pentru a se casatori cu Fausta insa, 'Sfantul' Constantin a trebuit sa renunte la 'serviciile' iubitei (concubinei) sale Minervina, desi aceasta mititica ii nascuse deja primul copil, pe Crispus; si care Crispus vom vedea mai tarziu, va lupta cu mare vitejie pentru taticul lui cel sfant, dar care deasemenea vom vedea cu ce se va alege si el la randul sau din partea cuviosului sau tata.
Din cei sase plozi pe care ii va avea Constantius Clorus cu noua sa nevestica Teodora, trebuie retinuta Constantia; ea va aparea ceva mai tarziu in povestea noastra cu sfinti;
Ce a mai facut taticul sfantului in afara de maceluri ('batalii') pentru pastrarea puterii? Nu prea mare lucru, poate doar merita amintit ca l-a lasat inimioara sa pioasa sa isi dea feciorul, primul sau copil, pe Constantin-sfantul adica, ca ostatic-garant al bunei sale comportari lui Galerius, Cezarul Estului (imparat-adjunct) pentru Augustul (imparatul-senior sau co-imparatul Imperiului) Diocletian in cadrul unor aranjamente in schema de putere prin care a acces la functia de Cezar al Vestului; dar atat cu aleasa obarsie a sfintisorului, de acum inainte ne ocupam numai de faptele sale 'pioase', ca doar nu suntem crestini sa acceptam dogma 'vinei mostenite pana la a n-spea generatie', astfel invinuind bietul sfintisor pentru faptele marsave ale taticului lui, nu?
Maximian nu a avut bietul numai fete, a avut si un baiat, numit Maxentius; acum daca te apuci sa faci genograma pe hartie innebunesti neneaca cu astia . . . . cumnat . . . . unchi . . . . . unchi de-al doilea . . . . ce mai, e bordel curat, sau 'bordel de bordel' cum se zice azi la noi; Ideea e ca declaratul August Constantin si declaratul August Maxentius (declarat e adevarat, nu de propriile trupe, ci de Senatul roman, Garda pretoriana si plebea Romei cu sprijinul taticului sau si el celebru) aveau toate motivele sa se urasca desi cumnati (prin Fausta) si nepot-unchi prin Teodora, nevasta lui Clorus-taticul; si s-au urat ei, insa nu ca-n basmele romanesti 'de la tinerete pana la batranete', nu de alta, dar nu au apucat-o mititeii, ci s-au urat . . . . . . pana s-au omorat, sau mai exact sfintisorul iese viu iar Maxentius mort din celebra batalie din 27 oct. 312 A.D.; a 'cazut' un cumnat deci; buuuun, sa mergem mai departe cu
piosul nostru prin aventuroasa dar . . . . cucerinica sa viata.
Noul August al Estului, Licinius, se va casatori dupa deja banalul obicei cu sora lui Constantin, cu Constantia, minunata Constantia de care vorbeam ceva mai sus deci; cumnati-cumnati, dar fiecare vroia 'jumaua' celuilalt si de aici - natural - 'inaltatorul' si atat de umanul sentiment de ura intre sfant si cumnatel; prin 316 A.D. Constantin ii administreaza cumnatelului 2 batute pe cinste; sfantul ii ia o 'halca' de imperiu cumnatelului mai 'firav', asaaaa crestineste, dupa care trece la distribuirea functiilor pentru noile 'mosii'; de aici, primogenitura sa Crispus, se alege cu o functie de Cezar la doar 12 anisori; nuuuuuu, nu va mirati, ca intre timp sfantul nostru nu si-a zvarlit samanta-n buruieni, ci a mai plodit un pic, avand acum un puiut numit . . . . . Constantin, si care mititelul e facut si el Cezar cu aceeasi ocazie la doar 7 luni; Ehh, ce ziceti, era paranoic si despot Ceausescu-ateul cand il proptea sus pe dementul sau fiu Nicusor, nu?
Culant cum il stim deja, Constantin insa, rezerva un titlu de Cezar si pentru copilasul surioarei sale Constantia, adica lui Licinius, care e copilul lui . . . . . . hai ghiciti! . . . . . lui Licinius-firavul. Doamne-sfinte, cata lipsa de imaginatie pe baietii astia . . . . . . nicu tatal-nicu fiul . . . .

Dar gata cu amabilitatile, ca vine anul 324 A.D. si e iar 'razbel'; si iar Constantin-sfantul ii da 2 batute lu' Licinius-cumnatel; de data asta insa, inima de pios a sfantului cedeaza brusc si desi acesta ii promisese solemn surioarei lui (Constantia) sa-i crute sotul, acesta il lichideaza exaaaaact ca cel mai josnic stalinist-ateu; Asta e! Inca un cumnat pe raboj . . . . Dar nu-i bai, viata merge inainte (pentru unii . . . ).
Dar ce e cu Licinius-cel-mic, veti intreba voi acum; cu cel proaspat uns Cezar; pai ce sa fie, 'sfantul' il trimite si pe el urgent la doamne-doamne, dupa taticul lui, asta probabil tot din dragoste crestineasca, nu? Viata de familie a lui Ivan cel Groaznic - pot sa va spun, pentru ca m-a pasionat candva istoria Rusiei - seamana foarte bine cu cea a 'Sfantului' Constantin.
Dar ce conteaza aceste plictisitoare si insignifiante amanunte, iata, acum Constantin-cel-praznuit-pe-21-mai este stapanul de necontestat al intregului Imperiu; Apus si Rasarit, ale lui sunt amandoua; ziceti si voi, nu merita 2 cumnati pentru un Imperiu, eh? 'Sfantul' ne face semn dinspre posteritate ca da . . . . . .
Cu psihicul zguduit se pare de aventurile sale 'duhovnicesti' din ultimii ani, acesta se apleaca asupra problemelor religioase pentru a doua oara in celebra sa viata; dar nu voi intra in amanuntele privitoare la o astfel de problema serioasa, o rezerv unui seminar special dedicat, asa cum se cuvine.
Vom reveni deci la cele 'lumesti' si il vom regasi pe Constantin prin 326 A.D. omorandu-si - cum altfel dragii mei? - propriul fiu, pe Crispus adica, primogenitura sa si un element-cheie in victoria din ultima sa confruntare cu acum defunctul Licinius. ‘Dupa fapta si rasplata’, s-ar zice ‘pe crestineste’, nu? Ca doar e de presupus ca daca ei, crestinii, l-au facut sfant si il praznuiesc cu atat fast, ii apreciaza faptele si personalitatea, nu e asa?
Dar asta nu e totul prieteni, pentru ca daca Constantin-sfantul a parasit-o pe mama primului sau copil, mama lui Crispus adica, l-a ucis pe acesta mai tarziu, tot sfintisorul nostru isi incheie existenta pe acest pamant - unica sa existenta de altfel - nu inainte de a mai scrie o fila de istorie intr-o nota deja devenita uzuala: in acelasi an in care isi ucide fiul (pe Crispus) isi ucide si sotia, pe Fausta, mama a celorlalti trei copii ai sai.
In final, cred ca nu mai ramane decat sa zicem traditionalul si prapaditul 'Amin!'

miercuri, 20 august 2008

De la cre(s)tini adunate

Am gasit pe net recomandarea urmatoare, cu privire la intalnirile dintre un baiat si-o fata. Sfanta biserica este inteleapta, se gandeste la tot, nu-i asa?

Deci, ce trebuie sa faca tinerii crestini la o intalnire? Raspuns: nimic, pentru ca nu trebuie sa se intalneasca. Deloc. Punct. Pauza. Inapoi la rugaciune ca sa fiti iertati ca v-ati gandit macar la una ca asta.
Atentie, nici macar nu vorbim de sex. Vorbim de faptul ca doi adolescenti, un el si o ea, nu au dreptul sa iasa in parc, la o inghetata, la film.
Explicatia? Diavolul nu doarme, sta si ispiteste.
Care este alternativa crestina la o viata petrecuta in post si rugaciune, de preferinta in spatele zidurilor unei manastiri? Probabil casatoriile aranjate. Voi ce credeti?

marți, 19 august 2008

Noul ierusalim..

Inainte de spam-ul de ieri, n-am auzit in viata mea de noul ierusalim, asa ca am dat o cautare rapida, si, impulsionat de "vizita sfanta" de mai devreme, ajung chiar pe site-ul lor...
Nu va temeti, nu e prin Israel, ci chiar in tara noastra. Mantuirea e deci aproape. :P
Dar ce gasim in preacuviosul site? (a carui adresa n-o dau, cei ce sunt masochisti il gasesc repede) un noian de tampenii ce ar face sa se rusineze pana si pe cel mai incult dintre oameni, cu conditia ca individul respectiv sa aiba macar bun simt.
Iese insa in evidenta "maicuta Virginia" (Verginia?!! - autorii nu prea sunt hotarati asupra numelui, pe care il schimba de vreo trei ori in text), o femeie care si-ar fi gasit loc de cinste intr-un asezamant laic, printre halate albe. Chiar si pentru un nespecialist, "dialogurile" ei cu arhanghelul Mihail, cu fecioara Maria ori cu Hristos, sunt semne clare de schizofrenie.
Suculent este pasajul urmator, pe care il redau mai jos, si, in care ea si Hristos se targuiesc (in schimbul insanatosirii (!!) mamei eroinei ba pentru... (sper ca stati comod) o mana, ba pentru un ochi..

— Verginico, Eu sunt Fiul Maicii lui Dumnezeu, şi am venit s-o fac bine pe mama ta. Nu mai plânge. Eu voi veni de acum mereu în calea ta şi nu te voi mai părăsi niciodată, dar iată, îţi cer şi Eu ceva pentru vindecarea mamei tale. Dă-Mi să am de la tine părul tău.

Ea, ştiind că e păcat mare să-şi taie părul, căci aşa o învăţase mama ei, I-a răspuns Domnului:

— Doamne, mi-a spus mămica mea că e mare păcat la cer să-mi tai părul. Cere-mi altceva. Poate pot să-Ţi dau.

— Dă-Mi o mânuţă, s-o am de la tine.

— Doamne, dacă rămân numai cu o mânuţă, nu mai pot singură să mă pieptăn, să mă îmbrac, să mă spăl, să lucrez. Cere-mi altceva.

— Să-Mi dai atunci un picior, să-l am de la tine.

— O, Doamne, mai cere-mi. Poate va fi altceva să-ţi pot da, că nu pot alerga după vite numai cu un picior, nu mai pot să mă ajut, şi fac altora durere să mă poarte. Mai cere-mi, nu pleca! Vreau s-o faci bine pe mămica mea.

— O, ce să-ţi mai cer? Iată, îţi cer un ochi, să-Mi fie Mie spre slujire prin tine, să Mă uit cu ochiul Meu prin ochiul tău, că Eu vreau să-Mi fii Mie cort pe pământ.

Verginica s-a mai alinat, că nu i s-a părut aşa de greu cu un singur ochi, şi, punând mâna pe ochiul stâng ca să vadă cum vede cu un ochi, s-a hotărât şi, bucuroasă, s-a întors cu privirea să-I spună Domnului să-i ia un ochi pentru vindecarea mamei sale. Dar când ea s-a uitat spre locul unde apăruse lumina, Domnul Îşi luase drumul în sus, spre cer, iar ea a strigat cu amar:

— Doamne, iată, Îţi dau un ochi. Întoarce-Te să-l iei!

Atunci Domnul a rostit din nori:

— Fii cuminte, Verginico! Eu voi veni de acum mereu la tine. Când vei împlini paisprezece ani, atunci voi lua ochiul tău.

No comment.... dar doamne, repara matale gardul ala de la gradina ca multi ti-au parasit sanatoriul.

Spam crestin :P

Pe langa clasica atentinare ce se labarta in josul mesajului, si pe care o reproduc in ghilimele, m-am putut bucura de doua perle de intelepciune si iubire crestina sub forma unui "crez.doc" si "dumnezeu.doc"
Am si eu intrebari vreo trei la numar:
1. Cum au descoperit ca insignifianta mea persoana ar fi interesata de asa ceva, ca asa pretind mai jos
2. Care baza de date?
3. Cine's dom'le iluminatii astia de la Manastirea Noul Ierusalim???!!

"Acest mesaj se doreste a fi informatie utila, nu spam. Este trimis celor interesati de aceste mesaje. Daca v-am inclus din greseala in baza noastra de date, ne cerem scuze si va rugam sa apasati aici pentru a fi scos automat din baza noastra de date sau sa ne trimiteti un reply cu subiectul UNSUBSCRIBE la acest e-mail. Acest mesaj a fost scris de o persoana reala care va respecta drepturile. Nu schimbati subiectul emailului care se lanseaza cand apasati pe link-ul de mai sus. Doar trimteti-l. Va multumim pentru intelegere.
"

Ehee, deja ISA server a fost instruit ce sa faca in caz ca mai apare ceva asemanator.

Nu-i asa ca va place Windows Vista si doriti mai mult? Microsoft va asculta intotdeauna

Fragmente dintr-un mesaj al lui Steven Sinofsky (omul din spatele echipei ce dezvolta viitoarea versiune de Windows)

It is pretty easy to think of the Windows team as one group or one entity, and then occasionally one specific person comes to represent the team—perhaps she gave a talk at a conference, wrote a book or article folks become familiar with, or maybe he has a blog. Within Microsoft, the Windows product is really a product of the whole company with people across all the development groups contributing in some form or another. The Windows engineering team “proper” is jointly managed by Jon and me. Jon manages the core operating system, which is, among many things, the kernel, device infrastructure, networking, and the engineering tools and system (all of which are both client and server). I am part of the Windows client experience team which develops, among many things, the shell and desktop, graphics, and media support. One other significant part of the Windows product is the Windows Media Center which is a key contribution managed along with all of Microsoft’s TV support (IPTV, extenders, etc.).

There’s a lot to building an org structure for a large team, but the most important part is planning the work of the team. This planning is integral to realizing our goal of improving the overall consistency and “togetherness” for Windows 7. So rather than think of one big org, or two teams, we say that the Windows 7 engineering team is made up of about 25 different feature teams.

A feature team represents those that own a specific part of Windows 7—the code, features, quality, and overall development. The feature teams represent the locus of work and coordination across the team. This also provides a much more manageable size—feature teams fit in meeting spaces, can go to movies, and so on. On average a feature team is about 40 developers, but there are a variety of team sizes. There are two parts to a feature team: what the team works on and who makes up a team.

Windows 7’s feature teams sound a lot like parts of Windows with which you are familiar. Because of the platform elements of Windows we have many teams that have remained fairly constant over several releases, whereas some teams are brand new or represent relatively new areas composed of some new code and the code that formed the basis of the team. Some teams do lots of work for Server (such as the VM work) and some might have big deliverables outside of Windows 7 (such as Internet Explorer).

In general a feature team encompasses ownership of combination of architectural components and scenarios across Windows. “Feature” is always a tricky word since some folks think of feature as one element in the user-interface and others think of the feature as a traditional architectural component (say TCP/IP). Our approach is to balance across scenarios and architecture such that we have the right level of end-to-end coverage and the right parts of the architecture. One thing we do try to avoid is separating the “plumbing” from the “user interface” so that teams do have end-to-end ownership of work (as an example of that, “Find and Organize” builds both the indexer and the user interface for search). Some of the main feature teams for Windows 7 include (alphabetically):

  • Applets and Gadgets
  • Assistance and Support Technologies
  • Core User Experience
  • Customer Engineering and Telemetry
  • Deployment and Component Platform
  • Desktop Graphics
  • Devices and Media
  • Devices and Storage
  • Documents and Printing
  • Engineering System and Tools
  • File System
  • Find and Organize
  • Fundamentals
  • Internet Explorer (including IE 8 down-level)
  • International
  • Kernel & VM
  • Media Center
  • Networking - Core
  • Networking - Enterprise
  • Networking - Wireless
  • Security
  • User Interface Platform
  • Windows App Platform

I think most of these names are intuitive enough for the purposes of this post—as we post more the members of the team will identify which feature team they are on. This gives you an idea of the subsystems of Windows and how we break down a significant project into meaningful teams. Of course throughout the project we are coordinating and building features across teams. This is a matter of practice because you often want to engineer the code in one set of layers for efficiency and performance (say bottom up), but end-users might experience it across layers, and IT pros might want to manage a desktop from the top-down. I admit sometimes this is a little bit too much of an insider view as you can’t see where some interesting things “live”. For example, the tablet and inking functionality is in our User Interface Platform team along with speech recognition, multi-touch and accessibility. The reason for this is the architectural need to share the infrastructure for all mechanisms of “input” even if any one person might not cross all those layers. This way when we design the APIs for managing input, developers will see the benefits of all the modes of user interaction through one set of APIs.

Some have said that the Windows team is just too big and that it has reached a size that causes engineering problems. At the same time, I might point out that just looking at the comments there is a pretty significant demand for a broad set of features and changes to Windows. It takes a set of people to build Windows and it is a big project. The way that I look at this is that our job is to have the Windows team be the right size—that sounds cliché but I mean by that is that the team is neither too large nor too small, but is effectively managed so that the work of the team reflects the size of the team and you see the project as having the benefits we articulate. I’m reminded of a scene from Amadeus where the Emperor suggests that the Marriage of Figaro contains “too many notes” to which Mozart proclaims “there are just as many notes, Majesty, as are required, neither more nor less.” Upon the Emperor suggesting that Mozart remove a few notes, Mozart simply asks “which few did you have in mind?” Of course the people on the team represent the way we get feature requests implemented and develop end to end scenarios, so the challenge is to have the right team and the right structure to maximize the ability to get those done—neither too many nor too few.

Mergeti, cititi, spuneti ce nu va place. Dupa cat bad-press a incasat Vista, poate de data asta vor asculta si opiniile celor care le folosesc produsele

luni, 18 august 2008

De inceput

E vreme.. vreme pentru a incepe. Pentru fiecare dintre noi, cei izolati in oceanul de prejudecati, de superstitii, de indolenta, incultura, de religie, de prozelitism, vine probabil clipa in care trebuie sa ii cauti pe cei asemeni tie, si impreuna cu vocea lor sa iti faci si tu auzit glasul.

Vocea ratiunii devine din ce in ce mai puternica. Stiinta infloreste, iar tehnologia ne aduce mai aproape. Acest blog e pentru cei care au "urechi de auzit", si altceva decat nimicurile cu care am fost indoctrinati de secole.